În sat răsună altă goarnă...
O iarnă plânge, alta râde
Hipnotizând pădurea vieții,
Când fulgii vinovați dezmiardă
Trudita frunte-a bătrâneții...
O iarnă râde, alta plânge-
Ca plumbul clipele-s de grele,
Răsună-n sat o altă goarnă,
Iar eu visez la filomele!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iarnă. Anotimpul când primăvara este așteptată cu speranța renașterii, când vara este plecată să se răcorescă de prea multă arșiță care prin fulgii de zăpadă râde de fericire, toamna doarme prin samânța noastră, iar regina iarnă, cea care depune coroană dalbă celui ce se naște!
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râde dracu'
Râde dracu' de șiret,
El, ce-i cel mai cel proclet.
Râde dracu' de cireadă,
Dar nu vede că-are coadă.
Râde dracu' de brunet,
El fiind negru complet.
Râde dracu' de țigan,
Tocmai el, care-i catran.
pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete și satire (10 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Albă iarnă
Invoc sunetele căutând liniștea.
Inima-i surdă.
Insist a trăi iluzia.
Mintea-mi e năucită.
Vreau absurdul imposibil.
Sper inexplicabil,
un sfert de clipă,
poate de viață,
timp volatil, implacabil.
Cronos râde superior!
Tăcerea cântă jazz...
Dorința e spirală'n dans!
... am obosit.
Și iarăși ninge...
Liniștea a inghețat!
Felinarele plâng țurțuri?
Visez... a câta oară?
E doar albă iarnă afară!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa e viața
Așa e viața
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept își strânge.
Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăție și libertate,
Ca să aibă el de toate!
O floare înflorește, alta se ofilește,
Una moare, alta trăiește,
Dar nimeni nu se bucură
Și nimeni nu le jelește.
Căci așa e viața dată de Dumnezeu,
Și nimeni nu o poate schimba!
Așa a fost,
Și așa va fi mereu.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iarnă "grea"!
Tot bag lemne și cărbuni,
Hornul sună ca o goarnă,
Culmea, peste nouă luni,
Se va naște-o nouă iarnă!
epigramă de Mihai Sălcuțan (2018)
Adăugat de Liviu Gogu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halal duduie
Aoleu ce comportare
De viperă asta are
Adesea ca din senin
Ea împroașcă cu venin
Și când râde și când plânge
Are răutatea în sânge
Și când plânge și când râde
Face numai faze hâde
Sare gardul sare calul
Cum n-a mai văzut Ardealul
Plecată total cu pluta
Iscă cearta și deruta
S-a lăsat dusă de val
Până s-a înecat la mal.
poezie de David Boia (19 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Așa e viața: cu un ochi râde, iar cu altul plânge... Să privim cu cel prin care râde!
aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Fulgii dalbelor egrete
Demiurgi din ceruri cearnă
Fulgi ușori de lerui-ler!
Sănii iuți aleargă-n iarnă
Cu căluți pictați pe cer.
Case-ascunse prin nămeți
Fumegă doar fum de paie.
Pe la cârciumi oameni beți
Ca o trestie-n vânt se-ndoaie.
Deși drumul lor spre casă
Des se-nfundă, n-au regrete.
Demiurgi din ceruri varsă
Fulgii dalbelor egrete.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul ca loz câștigător
Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
- a râde
- Cine râde, acela nu se supără, pentru că a râde înseamnă a ierta.
definiție de Vasilii Osipovici Kliucevski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În limba ta
În aceeași limbă
Toata lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Este disponibil și textul în engleză.Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Pacea din sânge
Tot mai nalt, crește înalt
Torsul mândrului bărbat
Într-o inimă purtat,
În alta este-ncuiat.
Lacrimă și mângâiere
Plănuiesc întru tăcere,
Una-i mama cu durere,
Alta-i floarea care-l cere.
Una fierbe-n sânu-i dor
Cât e soarele-n pridvor,
Alta vrea ce alte vor:
Izvor nesfârșit de-amor.
Totu-i pulbere, hău mare,
Valuri, zbor, cutremurare
Își dă seama ca bărbat
Ce e vis, ce e păcat...
Așa gânduri se combină,
Devin de Florii lumină
Mișcând greu pacea din sânge:
Cine râde, cine plânge?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Pământul, ce alb sângerează!
Afară e iarnă și nin,
Pământul e, parcă, o țin,
Iar cerul e arcul încor
Ce tace, nu scoate o vor.
Săgețile-s fulgii ce zboa,
Din tolbe de nori când coboa.
Pământul, ce alb sângerea!
Războiul, o iarnă durea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă, iarnă...
Mă înspăimânt că vine gerul
Și mi-o-ngeța... caloriferul.
distih de Ion Bindea din Distihuri (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublima comedie
Ca și o speranță dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar așa de antiteză
O rață râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă
Și un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi
Și o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară
sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.A înnebunit luna
A căzut luna în lac,
arunc undița și tac,
tac și broaștele deodată,
uite luna agățată,
bucuroasă trag s-o scot,
fuge cu nadă cu tot,
rupe undița în două,
alta n-am și era nouă,
s-o las oare să înoate
liberă în miez de noapte?
să m-arunc eu după ea
și s-o prind cu mâna mea?
alte vise, altă nadă,
n-am! ea râde și se scaldă,
ce-ai avut, lună de vară,
s-aluneci din cer, pe sfoară?
nu-ți era bine-n înalt
ori ți-a fost și ție cald?
însă luna nu-mi răspunde,
se bălăcește și râde,
bine, îți arde de joacă,
spun, rămâi atunci în apă,
îți iau haina și mă duc,
ce faci? mă strigi? nu te-aud!
poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul: Ascultați-l cum râde! Râde, nenorocitul! Râde de noi, de ordinea firească a lucrurilor! Râde de Constituție, de Parlamentul nostru bicameral... Râde de întreaga societate civilă!... Auziți? E tot numai ironie... Ce râs socratic!... Tăios, ca o lamă de cuțit...
Ofițerul: Cu neputință! (Mecanic.) În acest minister, nimeni nu râde, prietene! Avem numai oameni serioși, angajați pe bază de concurs... În ministerul nostru, râsul e interzis prin regulamentul de ordine interioară...
Bărbatul: Înseamnă că nu-l cunoașteți pe șeful meu! Nu mai poate el de ordinea voastră interioară!
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cel mai bun prieten
câinele râde
pe spate omul râde pe burtă
sau invers
chiar nu mai contează dacă el dumnezeu
e cu ochiul pe animale
(?!)
sau zeu
de duzină își râde
creația-n bărbi nesfârșite
abia
pieptănate aiurea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!