Fântâna se tulbură de la izvor.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce şi rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul şi cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
şi cerul îi ţese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată şi carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele şi paradis.

izvor fermecat singuratic
adapi trecători rătăciţi
la visul nordului atic
în runile marilor sciţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori o putere nouă ţâşneşte în noi, ni se tulbură sufletul ca apa unei fântâni în care s-a desfundat un izvor nou.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te tulbură zâmbetele neîntregite ale nepoatei- rezultante dintr-o familie monoparentală..
te tulbură corpul surorii ca o gogoasă ce creşte din antidepresive.
te tulbură felul cum el se îmbracă cu necunoscuţi deasupra sau sub tine şi sotia curvă.
un copil debil şi triplu artist păstrezi în burtă. gata pregătită să-l donezi din pubelă. cui?
te tulbură îndrăgostiţii- până când şi până unde scarabei mitologici?
te tulbură tatăl tratat cu sedative care ţine strâns o balanţă în mână. greşelile trecutului sunt demonstrative.
cu atâtea capete sapi pământul. vrei o cruce inversată în proiectul lui dumnezeu.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se face că absenţa colosală ce precedă naşterea nu preocupă pe nimeni, şi dacă tulbură, nu tulbură îndeajuns de mult?

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine?

Cine-a dărâmat fântâna
Ce a săpat-o bunicul?
Blestem: să n-audă cucul
Nici să-l poată îngâna!

Să i se usuce mâna
Cu care-a distrus ulucul...
Cine-a dărâmat fântâna
Ce a săpat-o bunicul?

Ciutura, era stăpâna
Cumpenii ce i-au luat stâlpul...
Apa unde-mi priveam chipul
Astupată-i cu ţărâna..

Cine-a dărâmat fântâna?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet (anume lui Alecsandri, care a scris "Fântâna Blanduziei")

Găsesc fântâna dumitale
Un monument ce nu se-ntrece,
Dar trebuia, spre-a fi deplină,
Să scrii pe dânsa: apă rece.

epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se tulbură asfaltul

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
În dimineaţa asta ce e atât de clară,
Când paşii-ţi lasă urmele să cadă,
Cristalul din lumină se coboară.

Argintul dimineţii încearcă să mă prindă
Şi fără zgomot paşii tăi au fost.
Şi razele de soare dansează pe zăpadă
Şi umbrele din jur îşi caută un rost.

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
Când paşii tăi se şterg în infinit
Şi frunze moarte căzute pe stradă,
Sub plapuma de nea, din nou au putrezit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna lui Panait

Între sat şi cimitir
a fost o fântână
fântâna lui Panait
săpată de acest om
pe care nimeni nu l-a văzut niciodată
nimeni nu-şi aminteşte cine a fost
se ştie doar că a săpat
o fântână
să îşi spele păcatul
sugrumat de durere
că şi-a omorât fratele

a săpat fântâna
la marginea drumului
şi pentru vii
şi pentru morţi
ca dar de împăcare
răcorind trupurile oamenilor
însetaţi de oboseală
şi lăsau închinăciuni
pe buza fântânii
în numele lui

morţii veneau numai noaptea
şi beau apă
însetaţi de uitare
sub povara lutului

acum fântâna nu mai este
în locul ei a crescut o salcie
ce-şi apleacă ramurile
spre pământ
cu lacrimi pe frunze

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

STACOJIUL VIN SE TULBURĂ DOSPINDU-SE-N BUTOAIE-

Stacojiul vin se tulbură dospindu-se-n butoaie
Când un pântec însetat ar vrea să-l soarbă în şiroaie,
Dionisos e înfuriat pe Om peste măsură
Că licoarea -a lui sânge- cu apă o îndoaie.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă fac izvor

Din lacrimă fac izvor
inima să-ţi răcoresc.
Să-ţi şoptească-încetişor
Cât de mult eu te iubesc.

Cu apa rece din izvor
îţi voi adăpa iubirea.
Voi potoli şi al meu dor,
că prea grea e despărţirea.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada izvorului cu apă rece

Izvor, izvor rece, izvor al iubirii
Din care curge apă rece totdeauna,
La care toate păsărelele vin
Să-şi află tihna şi alinarea – doar una,

O turturică văduvioară, nu-şi găseşte liniştea
Şi-şi plânge ceas de ceas tristeţile sfâşietoare.
Zărind-o, s-a apropiat de ea, curtenitor,
Un păsăroi iubeţ numit privighetoare,

Care i-a susurat, alunecoase,-aceste vorbe:
" Doamna mea, dacă vrei, încuviinţează doar
Şi-ţi voi fi rob supus pe veci."
" O, nu, nu, tu eşti duşmanul meu, suflet hoinar:

Du-te, dispari, ai sufletul atât prefăcut!
Eu nu-mi mai găsesc pacea pe ram verde,
Nici în crângul înflorit, frumos,
Izvorului cristalin, când mă vede,

I se tulbură apele cu lintiţă şi mâl.
Nu vreau alt soţ cât voi mai fi pe lume
Şi nu mai vreau nici alţi copii,
Nu mai vreau plăceri şi fug de glume,

Am renunţat la comfortul pe care acestea-l presupun.
Lasă-mă-n pace, pasăre vicleană, agasantă,
Vicioasă şi vulgară, mincinoasă!
Eu nu-ţi voi fi fiu nicicând, nicicând amantă!

Eu n-o să mă mărit cu tine niciodată!"

poezie de Autoare necunoscută,secolul al XV-lea,Spania, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna pisicii negre

Pisica neagră trecea prin iarbă. Era noapte şi parcă
Avea o vargă. Pe sub streaşină bătea vântul.
Pâş, pâş se strecura. Îl ascultam cum calcă.
Iarba se înfiora când trecea pisica neagră.

Era o fântână plină până în gură cu apă. Plouase mult.
Apa nu era bună. Se stricase, iar fântâna-şi pierduse
Rostul de a adăpa. Nimeni nu mai vine setea din buza ei
Să şi-o stingă. I-a apus soarele. Nu mai are lumini.

În mintea mea târziul se opintea cu pisica neagră.
Îmi era frică să mă mai duc la fântâna plină cu apă.
Pâş, pâş se strecura apusul peste noi dinspre răsărit.
Fântâna umplută cu apă s-a înecat şi apoi a murit.

poezie de Mircea Lucian Nincu
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

îmi sunt buzele însetate
şi trupul îmi pare un munte de sare
de unde sângele mi se adapă
şi sudoarea
chiar şi lacrima mea
abia mă târăsc
până la fântâna crescută-n pustiu
dar mereu ajung obosit
şi prea târziu
e vie fântâna
şi-acolo iar creşte-ntre dune
şi-o tânără fată cu cofele pline
apa răsfiră şi semne îmi face
răscolind setea din mine

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din culisele versului

gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se leagă o idilă
cu multă magie, timpul e prosper
perseverenţa-n dragoste este utilă.

universul stelelor îmi este reper
mă menţine într-o graţie febrilă
gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se leagă o idilă.

am pierdut speranţe dar nu disper
viitorul vine cu nobleţe în grilă
spiritual prezentul nu este pauper
lumini mă-mbrăţişează cu iertare şi milă.

gust poezia pădurii cu sare şi piper
la fântâna dorului se naşte o idilă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul e ca un izvor: din izvor, cu cât se ia apă mai multă, cu atât dă la iveală apă mai curată.

citat din Cuviosul Agaton
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este ca un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai când ţi-e sete, şi pe urmă, după ce bei, treci pe lângă el.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna

Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peştera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedesluşitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare
În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu tot cu zilele mele, cu freamătul codrului şi cu visele spulberate de zei
O cămaşă din mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul, devenind lumină lină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuaj

Ce izvor e-ascuns în ochiul tău,
ce izvor stăruitor şi rău,
tatuând de sus şi până jos
sufletul şi braţul meu frumos,
cu albastre ancore şi peşti
– să nu pot uita că mă iubeşti?!...

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna

Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peştera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedesluşitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare. În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu toate zilele mele, cu freamătul codrului şi cu visele spulberate de zei
O cămaşă de mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul devenind lumină lină.

poezie de Ileana-Nana Filip din Primăveri în amurguri (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine te tulbură?

Cărări de nisip
se tânguie-n clepsidră...
Simt durerea şi tac.

Cine te tulbură, mamă
în plânsul tău pentru păcat?

Eşti statuie pironită-n aşteptare
cu şalul înzăpezit
peste veştile ce ne-aşteaptă
în prag.
Dar, veştile astăzi, mamă
sunt animale deşelate în ţarcuri.

Împreună ducem noaptea aceea
ca pe un rest adăugat
pe tarabă,
că un geamăt nedesluşit...
peste lume.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!