STACOJIUL VIN SE TULBURĂ DOSPINDU-SE-N BUTOAIE-

Stacojiul vin se tulbură dospindu-se-n butoaie
Când un pântec însetat ar vrea să-l soarbă în şiroaie,
Dionisos e înfuriat pe Om peste măsură
Că licoarea -a lui sânge- cu apă o îndoaie.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te tulbură zâmbetele neîntregite ale nepoatei- rezultante dintr-o familie monoparentală..
te tulbură corpul surorii ca o gogoasă ce creşte din antidepresive.
te tulbură felul cum el se îmbracă cu necunoscuţi deasupra sau sub tine şi sotia curvă.
un copil debil şi triplu artist păstrezi în burtă. gata pregătită să-l donezi din pubelă. cui?
te tulbură îndrăgostiţii- până când şi până unde scarabei mitologici?
te tulbură tatăl tratat cu sedative care ţine strâns o balanţă în mână. greşelile trecutului sunt demonstrative.
cu atâtea capete sapi pământul. vrei o cruce inversată în proiectul lui dumnezeu.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se tulbură asfaltul

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
În dimineaţa asta ce e atât de clară,
Când paşii-ţi lasă urmele să cadă,
Cristalul din lumină se coboară.

Argintul dimineţii încearcă să mă prindă
Şi fără zgomot paşii tăi au fost.
Şi razele de soare dansează pe zăpadă
Şi umbrele din jur îşi caută un rost.

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
Când paşii tăi se şterg în infinit
Şi frunze moarte căzute pe stradă,
Sub plapuma de nea, din nou au putrezit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se face că absenţa colosală ce precedă naşterea nu preocupă pe nimeni, şi dacă tulbură, nu tulbură îndeajuns de mult?

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND TOAMNA ÎŞI ARATĂ RODUL SUB PERDEA DE RECE PLOAIE(Rubaiat)
Când toamna îşi arată rodul sub perdea de rece ploaie,
În beciurile-ntunecate geme mustul în butoaie,
Iar tulburarea îl preface în licoarea bahică
Ce e sorbită cu nesaţiu până oasele se-ndoaie.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine te tulbură?

Cărări de nisip
se tânguie-n clepsidră...
Simt durerea şi tac.

Cine te tulbură, mamă
în plânsul tău pentru păcat?

Eşti statuie pironită-n aşteptare
cu şalul înzăpezit
peste veştile ce ne-aşteaptă
în prag.
Dar, veştile astăzi, mamă
sunt animale deşelate în ţarcuri.

Împreună ducem noaptea aceea
ca pe un rest adăugat
pe tarabă,
că un geamăt nedesluşit...
peste lume.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

POLITICIANUL ÎNSETAT E DE PUTERE
Politicianul însetat e de putere
Şi ţelul şi-l atinge prin a noastră vrere,
Uitând îndată perinente promisiuni
I se înneacă glasul în marea de tăcere.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să fac nimic oricât aş vrea, infinitul mă tulbură.

citat din Alfred de Musset
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să cânt

Aş vrea să cânt
Fantasmele iubirii
Tresărirea instictului
Când fericirea
Îţi tulbură gândul
Discreţia teiului
Dulceaţa sărutului
Şi nevinovăţia complice
A soarelui
Aş vrea să cânt
Buzele culcate-n garoafe
Vântul vagabond
Trezind pleoapele
Şi imnul mâinilor
Ce cântăresc dragostea
Despărţind-o de ură
În dimineaţa
Celui dintâi păcat
Aş vrea să cânt
Într-o mare de linişte.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în prag

Mama a ieşit în prag
Să mă soarbă din priviri,
Revedea copilul drag
Ce s-a -ntors din rătăciri.

E căzută-n amintiri
Ce în vise o atrag.
Mama a ieşit în prag
Să mă soarbă din priviri.

Din al anilor şirag
A făcut mărturisiri,
Cum îmi da doar ceai frag
Ca să am blagosloviri,

Mama a ieşit în prag.

rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguitate

Când secretara, o superbă brună,
L-a invitat să soarbă din cafea,
El exclamă, gustând licoarea: "Buună!"
Dar nu e clar la ce se referea?!

epigramă de Vasile Vajoga din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o natură generoasă te primeşte-n sânul ei,
De-i fi flămând şi însetat, doar apă din izvor să bei
Şi vei simţi aşa deodată freamătul de la pădure
Ce-ţi dă puterea şi curajul de-a trăi cu un temei.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tandreţea şarpelui, nimeni nu vrea să creadă. Pe nimeni nu tulbură sângele incolor al florilor.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pasiunea ne tulbură mintea, nu ne mai dăm seama ce facem.

citat din Luigi Capuana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea cântă,
cântă un cântec cald şi lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Şi ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. şi va topi glasul, intr. un suspin..
Îşi va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îţi tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă paşii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
şi peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îţi desenează in inima, freamăt
atunci îşi va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea păşeşte,
păşeşte timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
şi adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea fiinţei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. şi peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. uşor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfăşura Cerul..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă tulbură Bach, simt că mă mângâie Dumnezeu pe creştet.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea cantă,
cantă un ultim cântec, parca..
cald şi lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Şi ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. şi va topi glasul, intr. un suspin..
Îşi va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îţi tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă paşii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
şi peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îţi desenează in inima, freamăt
atunci îşi va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea păşeşte,
păşeşte timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
şi adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea fiinţei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. şi peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. uşor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfăşura Cerul..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răceala

viermele ce adânc sapă în trupul captiv
când vrea trece prin faţa ochilor mei
dispreţuitor şi rece,
îi întorc spatele tuşind
cu patima unui fumător ratat,
revolta simţurilor amorţite de veghea
nopţilor nedormite tulbură lumina.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul când vede că nu mai te poate duce la păcat, te tulbură cu trecutul.

citat din Părintele Mina
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

picuri de ploaie
râuri, şiroaie curg
pământul îndoaie

haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tulbură viaţa...grozav

Mi-e tulbură viaţa... grozav
Pentru că nu-mi cunosc graniţa şi asta-i grav,
Dar poate nici graniţa, nu vrea să mă cunoască,
Ce vină-mi are mintea ca-nceput să doarească

Ceea cei frumos, nu ceea ce cred eu că-i frumos,
Doar pentru că e plăcut, pentru că-mi doresc atât de mult
Să ajung acolo unde mulţi şi-ar dori să ajungă
Pe un drum lung sau pe o cale scurtă

Pornesc cu-n gând pietros... aşa...
Pentru că eu vreau sa-l zidesc în piatră,
Pentru că vreau să cunosc,
Ceea ce nu am mai cunoscut vreodată

Şi de multe ori mă întreb
Cum aş putea să dezleg
Răspunsul întrebărilor, ce mi le pun,
Atunci când pe mine mă cred stăpân,

Dar tot de multe ori răspunsul e tăcere
Şi tăcerea e un raspuns,
Dar oare visele născute din durere
Măîmplinesc deajuns?

poezie de Cristian Harhătă (6 octombrie 2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!