Cine te tulbură?
Cărări de nisip
se tânguie-n clepsidră...
Simt durerea și tac.
Cine te tulbură, mamă
în plânsul tău pentru păcat?
Ești statuie pironită-n așteptare
cu șalul înzăpezit
peste veștile ce ne-așteaptă
în prag.
Dar, veștile astăzi, mamă
sunt animale deșelate în țarcuri.
Împreună ducem noaptea aceea
ca pe un rest adăugat
pe tarabă,
că un geamăt nedeslușit...
peste lume.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.