Miraj
îmi sunt buzele însetate
și trupul îmi pare un munte de sare
de unde sângele mi se adapă
și sudoarea
chiar și lacrima mea
abia mă târăsc
până la fântâna crescută-n pustiu
dar mereu ajung obosit
și prea târziu
e vie fântâna
și-acolo iar crește-ntre dune
și-o tânără fată cu cofele pline
apa răsfiră și semne îmi face
răscolind setea din mine
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.