
Munții
Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.
Demult, când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braț semeț au repezit spre fire...
Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit.
Și-n vremea ce c-un gest de renunțare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Șuvoiul apei neîncăpătoare,
- Șerpuitoare formă veșnic vie
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre încordare
- poezii despre stânci
- poezii despre odihnă
- poezii despre munți
- poezii despre logodnă
- poezii despre gheață
- poezii despre dor
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Munții
Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
-Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.-
Demult când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braț semeț au repezit spre fire...
Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit.
Și-n vreme ce c-un gest de renunțare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Șuvoiul apei neîncăpătoare,
-Șerpuitoare formă veșnic vie-
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie și iar coboară către pământuri, veșnic altfel... De sus țâșnește din stânci abrupte șuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluiește-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom șerpuie-n văile verzi și-n lacul cel neted chipul își scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...
citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre suflet
- citate despre văi
- citate despre vânt
- citate despre verde
- citate despre stânci
- citate despre stele
- citate despre prăpăstii
- citate despre nori
- citate despre curățenie

Grup
E temnița în ars, nedemn pământ,
De ziuă, fânul razelor înșală;
Dar capetele noastre, dacă sunt,
Ovaluri stau, de var, ca o greșală.
Atâtea clăile de fire stângi!
Găsi-vor gest închis, să le rezume,
Să nege, dreaptă, linia ce frângi:
Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume?
poezie clasică de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre virginitate sau citate de Ion Barbu despre virginitate

Grup
E temnița în ars, nedemn pământ.
De ziuă, fânul razelor înșală;
Dar capetele noastre, dacă sunt,
Ovaluri stau, de var, ca o greșală.
Atâtea clăile de fire stângi!
Găsi-vor gest închis, să le rezume,
Să nege, dreaptă, linia ce frângi:
Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume?
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...
poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre mâini, poezii despre muzică sau poezii despre lumină

Vântul din zări
Voi, zări îndepărtate și ascunse
în orizonturi ce n-au fost nicicând
atinse ori uitate printr-un gând,
lăsați-vă de dorul meu pătrunse!
Deschideți o fereastră către Soare
și nu mai tindeți către infinit,
spre stele și spre tot ce v-a mințit
c-aveți în voi iubire ce nu moare!
Eu vă străbat în zboru-mi vijelie
și vă întreb, privindu-vă surprins:
-Aceleași, sunteți? zările ce, mie,
îmi acordau sărutul necuprins?
-Nu ești decât un vânt în acalmie!
Ai fost o adiere ce s-a stins.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre infinit sau poezii despre gânduri

Calea lactee
Din albe lacuri de demult pornit,
Un zbor străvechi de lebede astrale
Pe luciul cerurilor boreale
Odinioară s-a odihnit.
Fiorul zborului străbate încă
Înmărmurita liniște adâncă
Din care ochiul noastru soarbe
Surâsul alb al nopții oarbe,
Deasupra sufletelor noastre-aprins,
O, nimb răcoritor pe suflet nins!
Fior al zborului de-odinioară,
Sărut curat pe fruntea noastră cerne!
Pe frunte albe sărutări coboară,
Fior senin al penelor eterne!
Scară cu trepte albe, prinse-n cuie
De-argint, pe care visul nostru suie!
Punte de puf surâzător și moale
Pentru visurile noastre goale.
Pânză rămasă fără de catarg,
Desfășură-ți aripile mai larg,
Desfă din lanțurile-i ruginite
Bătrânul și hodorogitul vânt,
Îndeamnă-l către mări nemărginite
Cât mai departe de pământ,
Și du-ne sufletele ostenite
De căutarea unui cer mai sfânt!
Și veșnic ca o binecuvântare
A unor albe mâini odihnitoare,
Deasupra noastră fluturând să stee
Calea lactee.
poezie clasică de Alexandru Philippide din Aur sterp (1922)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ochi

Gest
Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros
Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine
Vei ispiti la rându-ți temutele destine,
Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros.
Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros!
Nu șovăi, străbate-o; iar când diamantine
Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline,
Încrezător azvârlă ciomagul de prisos;
Din povârniș, în steiuri, din stânci, în văgăune
Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune
Cu lung și mare vuiet tot hăul de granit,
Dar sus, sub îngânata lumină-abia născândă,
Lăsând să scape râsul din pieptul rău sporit,
Acopere căderea cu hohot de izbândă.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, citate de Ion Barbu despre stânci, poezii despre râs, poezii despre păduri, citate de Ion Barbu despre păduri, poezii despre prăpăstii sau poezii despre fier

Peisagiu retrospectiv
I
O, desfrunzirile din urmă!
Te uită, vastele păduri
Stau veștede sub greaua turmă
De nori haotici și obscuri.
Te uită, soli ai crustei albe
Ce-o să se-așeze de pe-acum,
În dantelări de fine salbe,
Pe tufă umedă, pe drum.
Un cinic puf au nins scaieții...
Și totuși, iată-mă venit
În fața toamnei și-a tristeții
Cu gândul iarăși ispitit,
De-avântul surd care destinde
Tot mai departe largu-i zbor
Deasupra zărilor murinde,
A sumbrei văi, a tuturor.
II
De-a lungul tristelor răzoare
Pe care vântul grămădi
Atâtea crengi rătăcitoare,
Mângâietoare vei veni?
Din glasul toamnei vei renaște
Iubirii mele, vis fugar,
Și însetatul va cunoaște
Beția vinului tău rar?
Vei fi atunci izbăvitoarea?
Deși umbrit de-un mort trecut,
Îmi vei aduce totuși floarea
Neprihănitului sărut?
Și-n pacea-ntinderii, cuvântul
Pe-atâtea buze bănuit,
Dar iar intrat în noapte, sfântul
Cuvânt, va fi, va fi rostit?
III
Miraj fluid, formă fugară,
Străbate surele poteci
Șerpuitoare și coboară
În toamna vânturilor reci.
Dorința mea îți va aprinde
Ardori ce nu se pot grăi,
Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde
Ne vom iubi, ne vom iubi,
Până când anii vor așterne,
În colb mărunt, argintul lor;
Până când, greu de ierni eterne,
Slăvitul prinț al orelor
Va obosi să mai adaste
Ivirea ultimilor sloi,
Și bolta nopții sale vaste
Va-ncovoia și peste noi.
poezie clasică de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre cuvinte, poezii despre vin sau poezii despre tristețe

Unde se despart drumurile este un stâlp cu două brațe: pe un braț stă scris: "Spre Valea-Răpiții", pe celălalt: "Spre Valea-Seacă". Drum ca acela care trece prin Valea Seacă înspre Sărăceni jur-împrejur nu este. Neted ca masa și vârtos ca sâmburele de cireașă. Se vede că sărăcenenii l-au făcut de dragul lor. În dreapta și în stânga, tot zece-cincisprezece pași unul de altul, sunt niște nuci stufoși, la care omul privește cu drag. Albia pârâului rămâne la dreapta: drumul trece pe coaste, mai pe sus, ca să nu-l atingă năpădirea apei. Sărăcenenii au trebuit să sfarme stânci în calea lor; dar au făcut-o bucuros, fiindcă din stânci și-au făcut drumul.
citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ioan Slavici despre văi, citate despre cireșe, citate despre bucurie, citate de Ioan Slavici despre bucurie sau citate despre apă

"Coboară jos"
Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Și-atunci vei mulțumi frumos
Că nu ești jos.
Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Și - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!
Coboară jos doar un fuștel
Din scara ta, hai, ușurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.
Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poți! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e și-n alt'
Cum e și-n 'nalt.
Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-așa a vrut-o el,
Poetu'-acel.
Știa de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.
Licență este, literați!
Și sunt atâtea, încetați!
Poeții, de când lumea e,
Pot scrie-orice!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre pompieri, poezii despre nori, poezii despre mulțumire sau poezii despre frumusețe

Calea Ioanei...
Cum salcia-și varsă coroana,
Cum Cerul clipește dogmatic,
C-un gest metafizic, Ioana
Pornește pe-un drum charismatic!
Spre ordinea lumii se-ndreaptă,
Preocupată-i de viață și cer,
Pășind rost cu rost înc-o treaptă
A indescifrabilului Lumii mister...
Optimismul e raza ei trează
Esența sonoră a vieții
Și trupul și mintea-i vibrează,
Lumină-s la marginea ceții.
A-nțeles pe-ndelete cuvântul
Și dulcele și amarul trăirii,
Și știința, și versul, și cântul,
Ce fac parte din magia-nfloririi!
....................................................
E vremea zidirii, predați-le Timpul,
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre știință, poezii despre versuri, poezii despre optimism, poezii despre metafizică sau poezii despre coroană

Născut din lacrimile tale
Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință
Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine
Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri
Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară
De poate n-aș fi existat,
Te-aș fi iubit cu-nverșunare,
Pe lacrimi te-aș fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare
Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută și mă-nfioară.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre naștere
Aspersiune de noapte
Și cum trece vremea pășind prin odaie
răscolind și noaptea afară cu ploaie,
îi aud tăcerea călcând grandioasă,
pe vise cu setea lumii nemiloasă.
Și cum trece vremea apăsând pe gânduri
cu toată durerea strânsă în străfunduri
și își lasă starea preoțească-n aer
pătrunzând și scama dusă către foaier
Și cum trece vremea, fadă, singulară
și-n urmă povestea dulce și amară,
dintr-o primăvară oarbă și sprințară
și nemaivăzută
de lumini de ceară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre durere
Singurătate
Singurătatea ca o ploaie-mi pare.
Din mări ea suie către înserare;
și din câmpii pierdute-n depărtare
suie la cer, statornicu-i lăcaș.
Și-abia din cer se lasă pe oraș.
Și plouă-n ora vag crepusculară,
când toate străzile spre zori se-ndreaptă,
când trupuri ce nimica nu aflară,
dezamăgit și trist se trag deoparte;
când oameni care se urăsc de moarte
dorm în același pat, atât de-aproape:
singurătatea trece-atunci pe ape...
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre somn sau poezii despre oraș

Ecce Homo
Natura-și plânge fiul înfășurat în ceață
și copleșit de apa ce-n abundență cade.
Satan picta momentul cu demoni de cenușă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
și-n neputință - floarea ce zace în pustiu.
Când orice dimineață se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?
poezie de Ionuț Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre pictură, poezii despre flori, poezii despre dimineață, poezii despre cenușă, poezii despre arte plastice sau poezii despre albastru
Gelozie
M-am repezit spre păru-n cărunțire
Dar n-am găsit decât vreo două fire
Și m-am întors, tăcută și cuminte...
Mă răzbunase alta înainte!
epigramă de Nina Marinescu-Popeea din De la croșetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tăcere sau epigrame despre gelozie
Isus iubit
Isus iubit, a noastră tinerețe
sub Crucea Ta ca jertfă Ți-am adus;
din strălucirea Sfintei Tale fețe
Tu-mbrac-o-n slava zărilor de sus.
E singurul dar ce-Ți putem aduce
în schimbu-atîtor veci de frumuseți
ce ne-ai gătit prin Jertfa de pe Cruce
în cerul nesfîrșitei tinereți.
Condu-ne Tu pe drumuri de lumină
spre culmi cerești de har să năzuim
și-aprinde-n noi dorința Ta divină
din slăvi în slăvi spre Tine să pășim.
În ochi ne dă lumina fericirii,
în piept puteri de jertfă să ne-adui,
în duh și-n glas chemările iubirii
și-apoi în lumea urii să ne pui;
Te vom mărturisi la-ntreaga lume
cu-avînt și cu curaj nebiruit,
muri-vom pentru dulcele Tău Nume
tot fericiți precum am și trăit
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre fericire, poezii despre cruce sau poezii despre tinerețe
Pe vremea când umblai pe jos
Pe vremea când umblai pe jos,
(D-atâta mers n-aveai pingele)
La muieruști făceai bezele
Pân' le cădea textila jos,
Căci erai tânăr și frumos,
Pe vremea când umblai pe jos.
Pe vremea când umblai pe jos,
Înghesuiai după tejghele
Ospătărițe subțirele
Și te-nfruptai chiar copios
Din vin și... fructul lor cărnos,
Pe vremea când umblai pe jos.
Pe vremea când umblai pe jos,
La blugi purtai numai bretele,
Pe-un colț de bar scriai rondele;
Erai ușchit, erai pontos,
Un zurbagiu cu... braț vânjos,
Pe vremea când umblai pe jos.
Azi, pe-al tău Pegas ești un boss,
Dar... nu mai rătăcești prin stele
Cu nebunatice rebele
Iubirii să-i aduci prinos
Ca tânărul... cel voluptos,
Din vremea când umplai pe jos.
Ca-n vremea când umblai pe jos,
Întârzii și-azi prin cafenele
Privind cu jind la madmoazele
Cu ochi de jad, spirit focos
Și trup mlădiu; dar... ce folos!
Pe-un colț de bar, pe servețele,
Tu, încă, le mai scrii rondele,
Ca-n vremea când umblai pe jos.
parodie de Elena Victoria Glodean, după Rodica Botan (29 martie 2014)
Adăugat de EliGlodean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre senzualitate, poezii despre fructe sau poezii despre cafea
Ardealul - ploaie de stele
Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
șuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colț
cu stânci
și cu pași
același
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someș și Mureș
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
să nu te
mai miri
izvor
și-mpletire
de șoapte și voci
cunună de ploi
de pași și de stele
cuvinte și stânci
prăpăstii adânci
pasul și zborul
pe ulițe-n vis
mersul pe zid
pe apă
prin ploaie
și cântecul pietrei
sălbatice-n munți
strajă pe vârfuri
pe stânci
ciuperci de lumină
de umbră
de flori
e țara aceasta
numită Ardeal
poveștile
prind rădăcini
ca umbra pe ape
ca norii ce-ți fură privirea
poteci de cuvinte
în urmă lăsând
zborul de fluturi
o taină rămâne
pe muchii de foc
pe muchii de dor
să nu-ți afli loc
ci călător
pe poarta iubirii
să intri
s-alergi
Ardealul să-l strângi
să-l porți în priviri
ziua
aici e un vis
cu atâtea orașe
cu sate și văi
cu muguri și ochi
cu stele și oi
cu miei și cuvinte
ce-ți plouă pe mâini
ciuperci de lumină
te absorb și te pun
să umbli pe drum
cascade de vis
și pomi
și păduri
aici se-mpletesc
cu soare și dor
Ardealul
e cântecul apei
e mersul pe frunze
și zborul spre stele
când însuși o stea
ți se deschide
ție în mers
în zborul pe frunte
cântecul ciocârliei
și zborul rândunicii
în sine
ziua când cade
uitându-și minutele
ce-i mai rămân
chemare sub ape
până-n izvor
Ardealul
e casa
pe munți de priviri
niciodată nu mi s-a dat
pe degete
Ardealu să-l port
nici Clujul
să-l mut peste ape
pe Tâmpa
Brașovu să-l sui ca
glasul ciupercii
ce crește-n pădure
pe umeri de ploaie
ce umblă pe ape
până-n izvoare
ne absoarbe
în zid de lumină
și stele
până
în
Bogata de Jos
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre Transilvania, poezii despre țări sau poezii despre voce