Aspersiune de noapte
Și cum trece vremea pășind prin odaie
răscolind și noaptea afară cu ploaie,
îi aud tăcerea călcând grandioasă,
pe vise cu setea lumii nemiloasă.
Și cum trece vremea apăsând pe gânduri
cu toată durerea strânsă în străfunduri
și își lasă starea preoțească-n aer
pătrunzând și scama dusă către foaier
Și cum trece vremea, fadă, singulară
și-n urmă povestea dulce și amară,
dintr-o primăvară oarbă și sprințară
și nemaivăzută
de lumini de ceară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.