Ardealul - ploaie de stele

Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
şuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colţ
cu stânci
şi cu paşi
acelaşi
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someş şi Mureş
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
să nu te
mai miri
izvor
şi-mpletire
de şoapte şi voci
cunună de ploi
de paşi şi de stele
cuvinte şi stânci
prăpăstii adânci
pasul şi zborul
pe uliţe-n vis
mersul pe zid
pe apă
prin ploaie
şi cântecul pietrei
sălbatice-n munţi
strajă pe vârfuri
pe stânci
ciuperci de lumină
de umbră
de flori
e ţara aceasta
numită Ardeal
poveştile
prind rădăcini
ca umbra pe ape
ca norii ce-ţi fură privirea
poteci de cuvinte
în urmă lăsând

zborul de fluturi
o taină rămâne
pe muchii de foc
pe muchii de dor
să nu-ţi afli loc
ci călător
pe poarta iubirii
să intri
s-alergi
Ardealul să-l strângi
să-l porţi în priviri
ziua
aici e un vis
cu atâtea oraşe
cu sate şi văi
cu muguri şi ochi
cu stele şi oi
cu miei şi cuvinte
ce-ţi plouă pe mâini
ciuperci de lumină
te absorb şi te pun
să umbli pe drum
cascade de vis
şi pomi
şi păduri
aici se-mpletesc
cu soare şi dor
Ardealul
e cântecul apei
e mersul pe frunze
şi zborul spre stele
când însuşi o stea
ţi se deschide
ţie în mers
în zborul pe frunte
cântecul ciocârliei
şi zborul rândunicii
în sine
ziua când cade
uitându-şi minutele
ce-i mai rămân
chemare sub ape
până-n izvor
Ardealul
e casa
pe munţi de priviri
niciodată nu mi s-a dat
pe degete
Ardealu să-l port
nici Clujul
să-l mut peste ape
pe Tâmpa
Braşovu să-l sui ca
glasul ciupercii
ce creşte-n pădure
pe umeri de ploaie
ce umblă pe ape
până-n izvoare
ne absoarbe
în zid de lumină
şi stele
până
în
Bogata de Jos

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul - Bijuteria României

Cetatea aceasta dintre munţi
Ne spune poveşti cu izvoare
Oricine ai fi să poţi să asculţi
Istoria sacră din depărtare

Ardealul aici e o cetate
Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
Cu schimburi de ochi până departe
Cu şoapte şi raze atent de priveşti

Pe râuri de ochi aleargă maşini
Şi totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă

Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munţi şi miresme de şoapte şi dor
O uşă pe care cei de aici o deschid
Cetate şi perlă pentru popor

Clujul aici e-un zbor înspre stele
Un salt peste piscuri- un glas în izvor
Braşovul aduce unghiul de perle
Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor

Taine şi munţi ziduri palate
Îşi deapănă firul aici în Ardeal
Şi case si râuri iubirii i-s date
Să zburde în voie ca apa la mal

România aici urcă pe stânci
Şi bate poteci cu ochii spre soare
Luându-şi pe palme sensuri adânci
Mişcată uşor de foc şi savoare

Ardealul i-un zâmbet spre cer
Istorie scrisă pe frunze şi ochi
Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi

Sunt lunci şi miresme— dealuri cărări
Cascade cu paşi voioşi în cădere
Şi râuri senine se varsă-n cântări
Pe palme de aer clădind giuvaiere

Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
Pe muchia umbrei ideile cresc
Şi mai ca oriunde ceru-i aproape

Nu-i joc de cuvinte ci este real
Pasul ce umblă descuţ în tăcere
Aici este omul— omul real
O vino şi tu- azi la vedere

poezie de Ioan Daniel Bălan (5 octombrie 2012)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul-Bijuteria României

Cetatea aceasta dintre munţi
Ne spune poveşti cu izvoare
Oricine ai fi să poţi să asculţi
Istoria sacră din depărtare

Ardealul aici e o cetate
Cu râuri şi dealuri cu munţi şi poveşti
Cu schimburi de ochi până departe
Cu şoapte şi raze atent de priveşti

Pe râuri de ochi aleargă maşini
Şi totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă

Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munţi şi miresme de şoapte şi dor
O uşă pe care cei de aici o deschid
Cetate şi perlă pentru popor

Clujul aici e-un zbor înspre stele
Un salt peste piscuri un glas în izvor
Braşovul aduce unghiul de perle
Şi Sighişoara surâde gingaşă-n zbor

Taine şi munţi ziduri palate
Îşi deapănă firul aici în Ardeal
Şi case si râuri iubirii i-s date
Să zburde în voie ca apa la mal

România aici urcă pe stânci
Şi bate poteci cu ochii spre soare
Luându-şi pe palme sensuri adânci
Mişcată uşor de foc şi savoare

Ardealul i-un zâmbet spre cer
Istorie scrisă pe frunze şi ochi
Cu oameni şi fapte ce umblă şi pier
Cum viaţa e dată pe stânci şi în gropi

Sunt lunci şi miresme— dealuri cărări
Cascade cu paşi voioşi în cădere
Şi râuri senine se varsă-n cântări
Pe palme de aer clădind giuvaiere

Seninul şi norii aici se-ntâlnesc
Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape
Pe muchia umbrei ideile cresc
Şi mai ca oriunde ceru-i aproape

Nu-i joc de cuvinte ci este real
Pasul ce umblă descuţ în tăcere
Aici este omul— omul real
O vino şi tu azi la vedere
Vineri 05 octombrie 2012 Cluj—Napoca

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa unirii--cluj-napoca

o fugă pe mână
e timpul aici
o ploaie de ochi
căzută din stele
aici
piaţa-i clădită pe muchii
şi clujul
pe palme te poartă
sub picuri
de apă
sub picuri
de gânduri
idei şi ţâşniri
pe cumpăna
istoriei
altfel se umblă
şi altfel se aude
şi altfel privirile umblă
sub ploile fixe căzute din ochi
pară şi foc
sub ploaia de gloanţe
şi râuri de sânge
din optzeci şi nouă
mărturia-i
pe trotuar
stâlpi împuşcaţi
şi clipele taină
aici se depun
în mersul istoriei

stâlpi împuşcaţi
matei corvin
memorandumului
lupoaica
un arc de triumf
până-n avram iancu
cuvinte
scrise cu sânge
în oraşul de pe someş
fiecare privire
fiecare pas
aici e o floare depusă
pe monumentul acesta
de paşi şi cuvinte
de picuri şi ochi
daci şi romani
cluj—napoca
numit

cumpănă
taină şi dor
izvoare şi stele
nesăţioase fântâni
în mersul pe mâini
până pe trotuar
la stâlpi împuşcaţi
roata istoriei
actuală
pe internet
alături
tribuna
uniunea scriitorilor
şi-un râu de maşini
spre teatrul naţional
şi mărăşti
te surprinde
zborul în timp
şi umbra pe muchie
râsu-n ziare
lumina din ochi
şi apa în salturi
ţâşnind din fântâni
înspre diverta
din ochi
din ochi şi priviri
oraşul acesta-i zidit
şi versuri
mersul în timp
arteziene fântâni
2 aprilie 2013 Cluj—Napoca

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid, CLUJUL-Bijuteria Ardealului (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muchii albastre

Mă spăl cu priviri
până-n fântână
pe muchii albastre
cu peşti
şi cuvinte

cât de aproape-i izvorul
de stele
ce umblă
pe mâini nevăzute
speranţă şi dor
scoică
adusă de ape

mi se desprinde privirea
de ochi
şi alunec
cascadă pe mâini
cu zâmbet stropită
metamorfoză subţiată
până-n izvoare
meninge în picuri
crescută pe ploaie

poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (27 iunie 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma miresei

Cântecul acesta
nu-i al meu
calc pe frunze
ca şi pe
pietrele ochilor tăi
secundă
aninată în surâs
pe drumul
cuvintelor
frumos
arcuite

îţi mai aduci aminte
când
ni se scăldau
ochii
în ochii zilei
sub aripa mersului tău
vers şi cântec
ca o mireasă de flori
dată în floare
pe urmele zâmbetului tău
cunună de stele
în palma miresei
uimire
şi zbor

secunde zvântate
cu chipul în ape
ni se rostogoleau pe mâini
speranţă şi dor
drum
taină
zbor spre stele
şi printre ele
paradisu
să-l vezi
să-l umblii

lumină
născută-n lumină
lumina să-i simţi
cu paşii
cu ochii
cu duhul

poezie de Ioan Daniel Bălan (10 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marginea ploii

locuiesc
pe marginea ploii
într-un cub de priviri
cu paşi peste ape
cu ochi şi idei
în zbor şi-n surâs
palmă
între mine şi drum

picură
floarea şi umbra
mersul şi zborul
peste degetele tale
într-un unghi de priviri
însetat de
florile
ochilor tăi
zbor peste ape
şi picuri rotunzi pe degetele timpului în umbra
dintre un strigăt şi un cuvânt închis într-un cerc
de paşi
din miezul Ogrădesei

aici
plouă cu zâmbetul tău îmbrăcat în picuri de rouă
dintre o secundă
şi o altă umbră

rămâi
pe degetul tău drept
rămâi la ce ai învăţat
căci fericirea e doar Cuvântul cel veşnic
Hristos-iubirea
22-04-2016 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan din Antologie-Poetica (februarie 2018)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos - Ogrădeasa şi Zgleamăn

mă strecor şi eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-şi desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea şi
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
ameninţând cu udatul stratul de priviri
din uliţele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpşuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi păşteau
iar eu culegeam căpşunii vara de pe păşune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlneşti
şi nici
mireasma pomniţelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi păşteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe păşune
să se adune
la iarba cea grasă
şi atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniştite
până la tufe
pe lângă muşchi
şi umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă şi paşi de tufe şi umbre
pâraie de vis
şi-un câmp deschis
doar pentru oi
gingaşe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
şi umbre ciudate
de spini înţepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n păşune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
luceşte-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaşte
şi cine o paşte

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
şi azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-şi cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la ţară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imaşul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ţi simţurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori şuieratul lui prin păiuş
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ţi aduceau ziua pe degete
înflorindu-ţi liniştea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca şi un potop peste imaş
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
să ne surprindă simţurile fiecăruia şi să ne îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca şi satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ţi fură şi fiinţa şi auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ţi şi mintea şi mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a păşunii tu însuţi s-o simţi
când picuri de ploaie îţi cad pe obraz
şi oile vin mai pe aproape
paşii urmându-ţi
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am păşunat
oile satului
aşezându-mi paşii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îţi surâd
acoperindu-te cu gingăşia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioşie cum pasc de le auzi şi suflul şi orice mişcare

Ogrădeasa şi Zgleamănul
e strigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă şi râpi
când soarele arde şi căldura toridă
te-nmoaie
şi la apă te duce s-o sorbi cu nesaţ acolo-n păşune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetăţaua Vadului
Armata
de la Vad şi Bogata
şi-n stânga Cetăţelei
peste Someş se vede până departe Câţcăul cu dealurile şi pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porţi
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ţi fac zâmbindu-ţi toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n linişte-ţi paşte

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa şi Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
şi bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii şi ochii mângâindu-ţi cu jind
acolo
pe coama dealului

simţi
adânc tu simţi bătaia vântului dinspre Bortă
Jii şi Poeni
şi coasta aceea piejişă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îţi soarbe pe lame de vânt şi paşi de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imaşul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaş ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele şi luna
ne mângâiau pe frunte şi pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopţii

şi nopţile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingăşie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porţi
imaginându-ţi că tu însuţi spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag şi astăzi le porţi în tine însuţi
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina şi-n Pustă
în Deal sau în Lorniţ
Ogrădeasa şi Zgleamăn
La Bortă şi-n Dosu Răcii

poezie de Ioan Daniel Bălan (3 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos-- Ogrădeasa şi Zgleamăn

BOGATA DE JOS— OGRĂDEASA ŞI ZGLEAMĂN
-POEM-
mă stecor şi eu
printre
ciuperci de lumină
cu picuri de apă de la Ogrădeasa
uneori
din Zgleamăn venind
de pe
cumpăna norilor
când aripile-şi desfac
dinspre Dosul Răcii
spre Măgura Vadului plutind pe
degetele vântului
semănând răcoarea şi
surâsul de iarbă bine primit

ni se
face o floare
Bogata
Bogata de Jos
satul acesta-surâs
din palmele norilor cu drag când pe ceruri se plimbă
ameninţând cu udatul stratul de priviri
din uliţele satului sau
de pe ogoare când ochii spre ceruri privesc

nu uit
aroma aceea sălbatică de căpşuni de câmp
de pe Priloage
când oile-mi păşteau
iar eu culegeam căpşunii vara de pe păşune
de o aromă înscrisă pe muchii ardelene
cum arar întâlneşti
şi nici
mireasma pomniţelor de pădure

nu pot s-o uit
când
culegeam în palmă
zâmbetul lor
înmiresmat cu glasul tufelor de la Bortă
pe când oile în Dosul Răcii
îmi păşteau cuvintele din iarba plină de flori
de uimire

la Ogrădeasa
oile vin
iar pe păşune
să se adune
la iarba cea grasă
şi atât de gustoasă
spre Zgleamăn trecând
câte una pe rând
cu ochi din pădure
prin tufe de mure

Ogrădeasa
e surâsul oilor
ce pasc liniştite
până la tufe
pe lângă muşchi
şi umbra cea deasă
de tufe lăsată

în capte se bat norii aici
în mireasma acesta sălbatică
de iarbă şi paşi de tufe şi umbre
pâraie de vis
şi-un câmp deschis
doar pentru oi
gingaşe de soi

mai sus
Zgleamănul
cu ochii ne prinde
şi umbre ciudate
de spini înţepate

pe aici
prin Zgleamăn am fost
cu turma-n păşune
prin tufe de spini
pe-o coastă cu iarbă
pe-o coastă abruptă
ce nu se uită

pe Zgleamăn în sus
cu turma m-am dus
când soarele viu
luceşte-a pustiu
când floarea de iarbă
nu mai întreabă
cine-o cunoaşte
şi cine o paşte

la umbră de nori
printre fiori
pe acolo-am păscut
oile-mi mult
a mele mioare
pe la răcoare
dar timpu-a trecut
şi azi doar mă uit
la ce a fost
o dată

îmi amintesc de Halauă
de iarba călcată în vânt
de ochii oilor
când
ciocârlia urca pe aripi de lumină
revărându-şi cântecul
un potop de triliuri
ce te ducea dincolo
de dincolo
pe aripa vremii
într-un mojalău de cuvinte nerostite
pe strune de vis
cum numai la ţară auzi

melodia aceea
cântată cu foc
pe Imaşul din Jos
la Halauă
te poartă pe note de vis
împletindu-ţi simţurile
cu murmurul frunzei în vânt
ori şuieratul lui prin păiuş
lângă tăul de la Ogrădeasa cu atâtea libelule
ce-ţi aduceau ziua pe degete
înflorindu-ţi liniştea colorată cu aripile lor
albastre sidefii
până pe măgura cuvântului înflorit cu zâmbetul tău
acolo
acolo în cascada aceea de melodii venite parcă dintr-o
altă lume
pe degetele zilei înflorită de cântecul ciocârliei
ce se revărsa ca şi un potop peste imaş
asemenea
cu cântecul acela din fluier de la Dâmburi
ce niciodată nu-l uit căci Bogata întreagă a umplut-o

de melodia aceea venită din alte sfere
să ne surprindă simţurile fiecăruia şi să ne îmbrace
în muzica aceea fermecată de
fluierul de la turma de oi
Dâmburile toate îmbrăcându-le
ca şi satul de altfel
într-o tunică de muzică ardeleană ce-ţi fură şi fiinţa şi auzul
pe alte meleaguri de vis înscriindu-ţi şi mintea şi mersul

Ogrădeasa
sipce de vise
pe aripa ploii când vântul pe degete te ia
mireasma aceea a păşunii tu însuţi s-o simţi
când picuri de ploaie îţi cad pe obraz
şi oile vin mai pe aproape
paşii urmându-ţi
în urmă păscând
iarba
cu gust de Ogrădeasa în ochi
pe muchia vântului frumos când adie
spre Măgura Vadului cu ochii privind
peste prăpăstii uitate acolo-n părăul de la Ogrădeasa
ce fuge la vale cumplit când ploile-s mari

pe-acolo
copil fiind am păşunat
oile satului
aşezându-mi paşii pe cărări de vise
când nori de vată sclipitori de sus simpatic îţi surâd
acoperindu-te cu gingăşia lor pe o aripă de vânt
oile toate
urmându-te
aproape de tine cu voioşie cum pasc de le auzi şi suflul şi orice mişcare

Ogrădeasa şi Zgleamănul
e stigătul turmei însetate la apă când vine
în fugă pe-nguste cărări de coastă şi râpi
când soarele arde şi căldura toridă
te-nmoaie
şi la apă te duce s-o sorbi cu nesaţ acolo-n păşune
din izvoare curate

de acolo
de la Ogrădeasa
vezi pănă departe
Măgura Vadului
Cetăţaua Vadului
Armata
de la Vad şi Bogata
şi-n stânga Cetăţelei
peste Someş se vede până departe Câţcăul cu dealurile şi pădurile lui
ce-mbracă Ardealul
în verdele câmpului
într-o cunună de vise cu drag ce o porţi
sub norii de la Ogrădeasa
cu ochii ce-ţi fac zâmbindu-ţi toată ziua
ca o chemare spre cer când turma-n linişte-ţi paşte

Bogata de Jos
e cântecul Ardealului de la Ogrădeasa şi Zglemăn venind pe culmea dealului spre Dosu Răcii când vântul bate mai cu furie
şi bota spre nori o arunci
iar vântul o poartă pe aripi
mult în spate spre Ogrădeasa căzând la pământ
obrajii şi ochii mângâindu-ţi cu jind
acolo
pe coama dealului

simţi
adânc tu simţi bătaia vântului dinspre Bortă
Jii şi Poeni
şi coasta aceea piejişă din Dosu Răcii cu tufe în stânga spre Bortă
privirea îţi soarbe pe lame de vânt şi paşi de mioară
într-un candelabru de priviri spre Imaşul din Sus
de unde când am fost cu oile
ciuperci de câmp am cules
spre seară după ce le-am fript
cu gustul lor gingaş ne-am delectat spre stele privind
la para focului de la colibă acolo în mijlocul naturii
cu aerul ei curat sub ochii stelelor ce
ne priveau cu luare aminte pe fiecare
dormeam
în colibă cu tata pe când stelele şi luna
ne mângâiau pe frunte şi pe obraji cu zâmbetul lor cristalin
în tăria nopţii

şi nopţile
ni se împleteau
într-o diademă de priviri
aruncate cu gingăşie spre stele
ca-ntr-o cascadă colorată de vise cu drag în amintiri ce încă o porţi
imaginându-ţi că tu însuţi spre stele în zbor cu sete te duci pe aripile copilăriei
pe care cu drag şi astăzi le porţi în tine însuţi
atâtea clipe scumpe ce la Bogata tu le-ai trăit
pe Dălina şi-n Pustă
în Deal sau în Lorniţ
Ogrădeasa şi Zgleamăn
La Bortă şi-n Dosu Răcii
03-10-2017 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuperci de lumină

pe
pervazul acesta de aer
ne cresc ciuperci de lumină
şi
ne înveşmântăm cu paşi şi priviri
cu cerbi de aer
în pahare de umbră
pe
masa tăcerilor noastre

din streşini
picură cuvinte
frumoase
pe care le aşezi
în umbra dintre mine şi tine
pe o punte de aer tăcută cu ochi de orihidee

cât de bine ne prinde
lumina
viaţa curată
în Evanghelie oglindită

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai presus de cuvinte

mai presus de cuvinte e un sărut de muză
un acoperiş de stele cu lumină argintie
cântecul vieţii să răsară pe buză
luna îmi zâmbeşte freamătul mi-l ştie.

ninge cu fală în Ardealul meu drag
ninge şi ninge în Muntenia mândră
prin viaţă iarna mai trece un prag
îmbrăcată cochet în blană de vidră.

ninge cu colinde din Banat în Moldova
neamul se pregăteşte de sărbători vrăjite
pe aripi de poveste se înalta slova
în case e cald cu iz de nuci prăjite.

mai presus de cuvinte e iubirea divină
când cad mă ridică în tandră lumină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul biruinţei

Pietre
ploaie
vânt
furtună

gând zvârlit
până în marginea căutării în piatră

ninge
cu ochi
plouă
cu vorbe
până în marginea căutării în piatră

clipe zdrenţuite
paşi sfârtecaţi
din piatră
picuri
picuri
pe piatră

dar
alături
o floare
floare de nufăr
cuvinte
prinse în rouă
în rouă

zbor şi
stea
surprinsă în zbor peste ape pe muchii de raze

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii

pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
şi scaldă Lorniţul
în zâmbetul zilei până în Coastă
şi apoi satul întreg
îl împleteşte cu picuri mari şi limpezi
trecând pe la Izvore şi Părău
ţinându-şi drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
şi pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
şi până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri

doar Dealul Blaghii ne zâmbeşte
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
aşa de limpezi şi de curaţi
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă şi vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan

Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineaţă de vară când roua
mersu-ţi înfloreşte
şi-n gingăşie ţi-l scaldă
piciorele ude fiindu-ţi îndată

în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aştern paşii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaş
din Jos şi din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
aşa de gingaş îşi înălţa cântecul spre cer în
chemarea oilor

cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii faţa îţi udă
şi picioarele-ţi lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal

în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă şi-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îţi împrospătează şi mersul
şi privirea

Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-şi privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imaşul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
şi suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ţi mângâie şi pe alte tărâmuri
parcă
te aşază
de tine să uiţi şi să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat

Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ţi împleteşte privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini şi pe faţă
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă şi-n Pustă

ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ţi moaie fiinţa
şi inima chiar

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iulie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ogrădeasa - Valea Târgului

Ochii tăcuţi
ai amiezii ne înveşmântau
în culoarea cerului
şi oile uşor
începură să cânte
cântarea ierbii
când aripa vântului
ne atinsese de-abia
era vară
în tufele de la Ogrădeasa
ce ne îmbiau la umbră
să ne răcorim privirea
în mirosul de fragi
şi apă de izvor
paşii
ne erau o cântare
aproape de oi
în culoarea zilei
când ochii ni-i scăldam
şi-n paşterea ierbii
apa de izvor
aproape
ni se scurgea pe mâini
pe degete
împletite cu privirea
până departe
pe Măgura Vadului
Ogrădeasa
e cântecul ierbii
e apa-n izvor
ce-ţi satură
şi ochii şi paşii
pierduţi în cântare
cu oile-n mers
acolo
sub stropi de priviri
stropii de apă
ţi se înşiră
ca fragii pe fir
în miresmele verii
izvorul şi umbra
când ţi-s aproape
şi turma-i
alături de tine
la Ogrădeasa
paşi-mi erau o cântare
pe strunele verii
când ceru-i aproape
şi norii şi vântul
pe palme te ţin
un licăr de ape
paşi-mi erau
un cântec pe strune
când oile pasc
şi suflul le simţi
şi paşii mărunţi
în iarba cea deasă
când ziua
era un surâs
pe urmele oilor
acolo
ni se pierdură
şi paşii şi ochii
pe strune de vis
nici fluierul
nici mersul
nici ochii
când nu-ţi mai lasă
nicio odihnă
cântarea ierbii
cântarea
oilor mele
răsuna pe aproape
melodie
din ape ţâşnită

mirosea a Bogata
mireasmă de vis
din Paradis
în anii
când eram copil
şi mă scăldam
la umbră
în ochii oilor
cumpănă-n vis
paşi-mi erau o cântare
şi frunze şi dor
pe la Halauă
când Cetăţuia Vadului
ne stăruia în priviri

de Valea Târgului
mi-aduc aminte
când primăvara timpurie
ne scălda paşii
în fruntea mieilor
atât de gingaşi
şi-a oilor
un breavăn
şi-un vis înflorit
Bogata de Jos ne era
pe urmele mieilor
bureţii de prun când creşteau
în iarba cea deasă
sub pruni
o mireasmă aparte
Valea Târgului era
până
spre Fundul Târgului
ori
spre Dealul Blaghii
mireasmă
de miei în Ardeal
de iarbă şi flori

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (23 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multicolori-stropi de iubire

Cât
de mare-i Universul
poeziei
al iubirii
ce-ţi reglează
şi azi mersul
în izvorul
bucuriei

clipele
aleargă-n cor
ca şi mugurii
pe ape
un izvor
după izvor
creind noi
cărări ciudate

sens şi drum
atâta grijă
înspre alte galaxii
ne iau ochii
şi acum
antrenaţi
spre veşnicii

flori
şi ape
căi lumină
aixberguri printre stele
pe când
stropii sunt aproape
de iubire
pentru ele

de dor plini
şi călători
de pe degete
sar ochii
peste stropi muticolori
de iubire
să te apropii

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre stele

De pe aripa-nflorit-a nopţii
Ne cad picuri de uimire
Până-n poarta scump-a sorţii
Cu ochi de neprihănire

Peşti de aer prin vitrină
Ca şi fulgii iată zboară
Şi privirea ta senină
O iau azi la subsioară

Ca-ntr-un basm fără măsură
Chiar şi mintea-ţi înfloreşte
Într-o falnică trăsură
Unde totul îţi prieşte

Şi în zborul tău spre stele
Ca năframa verde-n vânt
Îţi schimbi faţa ca şi ele
Te faci floare din cuvânt

Nu-i destinul tău pe jos
Ci el este în lumină
Fii o fică a Lui Hristos
De El să fii veşnic plină

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de vânt ardelean - Bogata de Jos

imaginea
pomniţelor de pădure
şi aroma
căpşunilor de câmp de pe Priloage
când vara-ţi
subţie privirea şi mersul
e
satul acesta
Bogata de Jos numit

de departe
doar cu un ochiu
Ogrădeasa ne priveşte paşii la fiecare
pe palma secundei făcuţi

încep
hribele să-şi arate privirea de
sub tufele din Şesuri şi
cele de la Peşteş ca
o floare de vânt în palmele zilei

aroma
din floarea de vânt împletită cu
visul Zgleamănului
adus prin Ogrădeasa pe
degetele plorii de vară
e
satul acesta
inimă
în Ardeal
cu
flori stropit
cu gustul căpşunilor de câmp ce-ţi fură fiinţa

şi
savoarea hribelor ce-ţi înfloreşte şi mersul şi ochii
la umbra pădurii cu drag ce-ţi şopteşte
pe aici să mai vii
şi
aroma pomniţelor de pădure ce-ţi umple fiinţa
de gustul lor fin ce nu îl mai uiţi
aceste arome-s
Bogata de Jos

Roiba
Armata
Ogrădeasa
Citera
Dosu Răcii
Şi Dâmbu li"Dan
cu Dealul Blaghii
şi Lorniţul
tot satu-l împletesc
cu flori de
hai vino
mireasma de vară
tu însuţi s-o guşti
gingăşia să ştii ce înseamnă

iarbă
flori
şi picuri de ploaie pe
aripile vântului
de
pe Lupoaia
pe Lorniţ
până la Ogrădeasa

aici doar
vântul te ia de mână
şi-ţi scaldă ochii
în zâmbetul său

Bogata de Jos
e
satul amintirilor
e satul
unde tu însuţi îţi poţi frige ciupercile ce le-ai cules
de pe
Imaşul din Sus
la flacăra focului

imaginea zboară
ca un ţiglu pe drum cu el când te joci
ori
de-a ţădiu cu alţi copii
sau de-a untuţu
în minunata copilărie din Bogata de Jos

cât de scumpă
era apa de la Bortă
chiar din borta de sub nuc când soarele arde
dar
s-au topit acele vremuri
nucul a dispărut
şi borta nu ştiu dacă mai există
în floarea Bogăţii de Jos
aproape de Pietrosul unde avem câţiva meri
şi din dreapta
dinspre cumpăna dealului Dosul Răcii te priveşte
prin ochii turmei de oi
păşunată de mult pe la Bortă
şi-n Dosul Răcii

cântecul
ciocârliei când se avântă spre cer
într-o zi de vară pe Imaşul din Sus
când mireasma păşunii te trece
dincolo de dincolo
în melodia aceea pe lame de vânt
întreg imaşul
când e o muzică parcă din alte sfere
cusută cu raze de soare
cu-o adiere de vânt
e
Bogata de Jos
satul
acesta ce-ţi surâde cu flori de priviri până
în Jii
în Poieni
în Dâmbu li' Dan
şi până în Deal şi
în Lazuri

de pe
culmea aceea acoperită cu păduri
Rupturile ne zâmbesc
Peste Valea Târgului
spre Dealul Blaghii privind

imaginea aceea
cu
Valea Târgului
cu Rupturile
cu Fundu Târgului
cu Dealul Blaghii
parcă îmi mângîie fiinţa
căci pe acolo
mi-am petrecut copilăria

la oi şi la miei
singur
sau cu alţi copii
încălzindu-mă în floarea primăverii timpurii
umblând
sau aprinzându-mi focul pe ploaie uneori şi
destul de greu şi zgribulind de frig

am fost şi pe Dălina
cu oile şi mieii
unde
pe vremea aceea era o neviscă ce
prindea păsărele probabil pentru puii ei

cu mieii
şi oile-mpeună
ziua era ţesută
cu flori şi cu jocuri
cu trâmbiţa

ce legăna aşa de dulce melodia aceea de
primăvară subţire
aşezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt

Lorniţul
cu ochii mari
ne privea pe sub sprâncene
înscriindu-ne mersul pe degetele tale de la mâna stângă
până
pe aripa ploii
la Bortă
pe Lupoaia
sau la Ogrădeasa
până în Zgleamăn urcând

aroma
căpşunilor de câmp
de pe Priloage
ori din Coastă
nu pot s-o uit
căci îţi fură fiinţa
şi simţul
într-o nuanţă sălbatică de câmp
când ziua se scurge-n pahare
la umbra pădurii

visul
ploii de vară
când ploaia cade pe un pământ proaspăt cosit
în brazde
cu atâtea arome
cu atâtea miresme
de căpşuni
de pomniţe de pădure
de hribe
şi strigătul mieilor primăvara
e
Bogata de Jos
din lungul şir de priviri a Ogrădesei spre Oveştene
şi Lorniţ apoi
în behăitul oilor de la Halauă
ori din Zgleamăn

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România - Bucureşti

Locul unde picură iubirea
Chiar din stele— galaxii
Strecurându-ţi viu uimirea
Chiar în ochii tăi cei vii

E meleagu acest"de vis
Inundat chiar din balade
Numele-ţi unde-i admis
Cu al lui Emil Palade

Sunt izvoare aici de flori
Şi de paşi şi zbor spre stele
Iar privirile-n culori
Dă farmec patriei mele

Din Cluj până în Constanţa
Din Arad până în Iaşi
Să nu îţi pierzi cutezanţa
În artă să fii acelaşi

Căci aici iată răsare
Chiar Ardealul cel cântat
De Bălcescu— la plimbare
În Palermo-nsingurat

Ce frumos este întreg
Ţinutul numit Ardeal
Unde paşii alături merg
Iluzoriu şi real

Şi ce scumpă e Moldova
Şi Oltenia— Banatul
Pân' la Dunăre—Orşova
Frumos loc cum nu e altul

Iar alături de Carpaţi
Braşovu' iată-l în zare
El cu brazii cei înalţi
Cât de scump iată răsare

Priviţi Iaşul — Timişoara
Două perle româneşti
Baia-Mare — Sighişoara
Din ochi să le împleteşti

Dunărea-şi spune cuvântul
Cu atâtea perle vii
Din Craiova până-n Oltul
Ce te aşteaptă în câmpii

Nici Ploieştiul n-a rămas
Nici Galaţi şi nici Brăila
Agale venind la pas
Li se alătură şi Tulcea

Câte flori au înflorit
Chiar pe palma României
Şi cu chipul strălucit
Aduc odă bucuriei

Însă iată capitala
Bucureştiul cel vestit
Ce scumpă îi este haina
Cu care s-a-mpodobit

Până-n stele ochi-i ard
Cu safire şi rubine
Iar pe degete îi cad
Ploi de zâmbete senine

Herăstrău şi Cişmigiu
Parcuri pline de culoare
Din devreme în târziu
Te invită la plimbare

Iar Băneasa ne surâde
Dintr-un chip de avion
De mănă acum ne prinde
Cu al zborurilor zvon

Mai departe Otopenii
Taie-n lung şi-n lat planeta
Şi azi pe aripa vremii
Măsurându-şi lung dieta

România plai şi dor
Ca pe ape Mioriţa
Eşti de visuri un izvor
Ce ne creşte aici fiinţa

Un luceafăr răsărit
Printre miile de stele
Cu un tei încercuit
De luminile din ele

poezie de Ioan Daniel Bălan (1 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă şi mare! România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă!
Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa. Ardealul e scânteia care aprinde energia, e mutilarea care striga răzbunare, e făţărnicia care cheamă pedeapsa, e sugrumarea care cere libertatea! Ardealul e românismul în restrişte, e întărirea care depărtează vrăjmaşul, e viaţa care cheamă viaţa!
Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom şti să-l luăm şi, mai ales, să-l merităm!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată dragostea mea

Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Şi-aduce iubirea în şoapte.

Visez să te mai ţin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Şi-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.

Visez fie zi, fie noapte
Să-ţi fiu valul şi-ntreaga mare,
Să şterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.

Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Şi caut în orice-amintire
Cărări ale vieţii pierdute.

Visez să ajung pân'la tine
Să-ţi dau toată dragostea mea
Şi zborul spre stele, ştii bine
În doi să-l avem de ai vrea.

Visez că sunt cântecul tău
Şi dorul mă cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu eşti în braţele mele.

Visez şi acum, dar şi mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Şi ia toată dragostea mea.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de cuvinte pe flori de aer

mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingaşe
stropită cu
cântecul toamnei

mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă

îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
paşii umbrei tale
până la
o aruncătură de cuvinte
pe flori de aer

nu ne
mai priveşte ziua cu
atâta îngăduinţă
şi
pentru fiecare pas al clipei
ni se cere parola
ca să ne avântăm
în coşul acesta cu ciuperci ale toamnei la
o aruncătură de frunze căzute
sub privirile acestea ale nimănui prin dosul
surâsului tău zugrăvit
în umbra cuvântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!