Lava

Te-nnăbuşai în pâcla încinsei atmosfere,
O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!
Făptura nu sunase din trâmbiţi de cratere,
Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul...

Ce surdă clocotire, ce-nceată aşteptare
Sub aburii roşiatici, sub aburii de fier,
Când înspre noi tărâmuri voiai o revărsare,
Când, oprimat de umbră, tu presimţeai un cer!

Dar se desprinse vălul, şi-o boltă-ndepărtată
Din zâmbetu-i albastru desfăşură spre tine;
O clipă-a fost... şi totuşi, sclipirea ei curată
Te-a înfrăţit de-a pururi cu sferele senine.

De-atunci, spre-o altă lume fluida-ţi formă tinde,
Cu slava-ntrevăzută un dor fără de saţiu
Ar vrea să te-mpreune... şi ca s-o poţi cuprinde,
Tentacule lichide îţi adânceşti în spaţiu.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lava

Te-nnăbuşai în pâcla încinsei atmosfere,
O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul;
Făptura nu sunase din trâmbiţi de cratere,
Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul...

Ce surdă clocotire, ce-nceată aşteptare
Sub aburii roşiateci, sub aburii de fier,
Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,
Când, oprimat de umbră, tu presimţeai un cer!

Dar se desprinse vălul, şi-o boltă-ndepărtată
Din zâmbetu-i albastru desfăşură spre tine;
O clipă-a fost... şi totuşi, sclipirea ei curată
Te-a înfrăţit de-a pururi cu sferele senine.

De-atunci, spre-o altă lume fluida-ţi formă tinde...
Cu slava-ntrevăzută un dor fără de saţiu
Ar vrea să te-mpreune... şi, ca s-o poţi cuprinde,
Tentacule lichide îţi adânceşti în spaţiu.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de soare în aburii toamnei

E toamnă-n dimineţi şi în iubirea mea
Şi aburii nu vor să lase la vedere
Cum încă străluceşte la răsărit o stea
Când soarele o-mbracă în umbră şi tăcere...

Începe simfonia luminilor dansând
Cu note ruginii pe frunzele ce-aşteaptă
Să fie invitate la dans de vânt, pe rând
Într-o îmbrăţişare... O lacrimă în şoaptă

Sărută o petală desprinsă dintr-o floare...
Grădinile se-mbracă în strai de crizanteme
Gutuile se-nalţă cu fruntea către soare
Că astăzi va apune o clipă mai devreme...

Din aburii de toamnă Lumina explodează
Şi mângâie Pământul răcit în asfinţit
În zorii dimineţii planeta se visează
În verile toride, fierbinte răsărit..."

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul sărutului

Ies aburi din pământul cald
Ca aburii din răsuflare,
Când buzele, în sărutare,
Răsfrânte, se unesc şi ard.

Arome vechi de crin şi nard,
Iubirea noastră-i o mirare,
Ies aburi din pământul cald,
Ca aburii din răsuflare.

Cad stropi de ploaie cât mai cad,
Îmbrăţişează-mă mai tare,
Să uit tristeţile amare
Pe care n-am să le mai rabd...

Ies aburi din pământul cald...

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfat şi-o învăţătură

Ca tată eu aş vrea, că viaţa-i dură,
Să-ţi dau acum un sfat şi-o învăţătură,
Însă aşa cum te cunosc pe tine,
N-o să m-asculţi, crezând că ştii mai bine.

Dar ai pornit pe calea grea, copile,
Şi o să vină ani şi luni şi zile
Când valuri de nevoi şi griji te-ncearcă
Şi n-o să poţi din sfat să-ţi faci o barcă.

Iar uneori, când soarele dispare,
Îţi va fugi pământul sub picioare
Şi-o să te doară tare căzătura,
Căci nu ţi-ai însuşit învăţătura.

Totuşi, îţi spun deschis a mea părere,
În tine stă ascunsă o putere,
Prin care poţi scăpa de răni şi frică
Şi care din ţărână te ridică.

Şi mi-aş dori să porţi mereu în minte
Aceste vechi şi tainice cuvinte:
Când te-a lovit cumplit nenorocirea
La Dumnezeu să cauţi mântuirea.

Iar dacă vin din nou zile senine
Să te gândeşti în treacăt şi la mine,
Că aş fi vrut, cu drag şi cu căldură,
Să-ţi dau cândva un sfat şi-o învăţătură.

poezie de Octavian Cocoş (6 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine şi totuşi fără...

Cu tine şi totuşi fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine şi totuşi fără,
fug şi de răsărit şi de-apus.

Cu tine şi totuşi fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine şi totuşi fără,
vreo şansă să nu-nnebunesc?

Cu tine şi totuşi fără,
cânt, plâng şi dansez în noapte.
Cu tine şi totuşi fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.

Cu tine şi totuşi fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine şi totuşi fără,
în iluzii vagabondez.

Cu tine şi totuşi fără,
încă învăţ să trăiesc.
Cu tine şi totuşi fără,
wtf... am să reuşesc!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă ştii că poţi
Sub soare să rezişti.... în mare să înoţi,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ţi zboare paşii,
Când încă-ţi mai vorbesc doi ochi, senini, albaştri.

Opreşte-te la timp, cât uşa nu-i închisă
Şi poţi încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îţi este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur şi nu-ţi este străină,
Cât mai luceşte încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ţi este foarte dragă!

Retrage-te din vreme şi meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Şi câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheţ, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp şi rău să nu îţi pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunşi de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aburii ce se ridică dintr-o boltă murdară sunt tot aşa de curaţi ca şi aburii ce se înalţă din cel mai limpede râu...

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu îmi trebuieşti

Doar tu îmi trebuieşti, doar tu! - repete
acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorinţi ce zi şi noapte-mi dau târcoale –
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestăvilita ei cerinţă de lumină -
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
"De tine am nevoie, doar de tine!"
Şi cum furtuna-şi vrea sfârşitul în tăcere,
chiar când tăcerea o loveşte cu putere -
revolta mea loveşte-n dragostea de tine,
şi totuşi strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Poeme
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Vara – cuvânt minunat...
Când boarea stăpâneşte cerul
Şi lumea-i plină de mister,
Când pică ploi de flori de stele
Peste pământul înverzit
Şi fragedele rămurele
În cânt de vis s-au înfrăţit,
Când într-o lume de culori
Se-mparte cerul şi pământul,
Eu mă trezesc cu tine-n gând
Şi leagăn viu îmi e cuvântul...

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracă fără tine

Orele par să fie eterne...
în spatele geamului închis,
tăcerea şi noaptea aşterne
visuri de-o zi pe ochiul închis.

Ceasul uitării în noapte aprinde
o candelă ce vrea să aştearnă
o umbră ce fruntea o cuprinde
în noaptea prea albă de iarnă.

Pe caldul mormânt răsar doar păianjeni
şi gol de iubiri cândva desfrânate
în culori de iris şi flori de stânjeni
ce te-au răpit în umbre uitate.

Boabe de rouă pe sâni se preling
spre adâncul alb de crinolină
şi mâinile-ntinse parcă ning
chemări spre tavanul de tină.

Săracă sunt în nopţi fără tine
şi parcă uitată de toate şi toţi,
ajung să cerşesc la porţile divine
iubirea ce tu, să mi-o dai nu mai poţi.

poezie de Dida Diana Cioponea (28 februarie 2017)
Adăugat de Dida Diana Cioponea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Se destrăma făptura ei cioplită
Cu dalta nebuniei unui gând
Ce îşi făcea cărare-ntr-o ispită
Pe care o-ntâlnise de curând.

Ea îl vedea albastru, poate verde,
Şi îi părea ales şi de păstrat,
De prins grăbit, cu grijă de-a nu-l pierde
Cât încă nu-i un gând întârziat.

Atât era: ispită şi-o cărare
Pe care el trecea în drumul lui
Spre zări de-apus, departe,-n lumea mare,
El, gând stingher şi gând al nimănui.

Furtună-a fost, cu vânturi de-ntuneric,
Tornadă răsărită-n o clipită,
Purtând nisipul negru, luciferic,
Şi destrămând făptura ei cioplită.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banchizele

Din aspra contpire a gerului polar
Cu verzi şi stătătoare pustietăţi lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide
Zbucnesc din somnorosul noian originar.

Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roşiatec şi avar,
Apoi, de-a lungul nopţii, tot aurul stelar
Şi toată înflorirea reflexelor fluide.

Iar când, târziu, prin trude-ndelungi şi fir cu fir
Au strâns în năvi de gheaţă un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor muncă,

Pornesc să-şi întrunească ascunsele comori,
Şi peste mări de umbră şi linişte aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banchizele

Din aspra contopire a gerului polar
Cu verzi şi stătătoare pustietăţi lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide
Zbucnesc de somnorosul noian originar.

Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roşiatec şi avar,
Apoi, de-a lungul nopţii, tot aurul stelar
Şi toată înflorirea reflexelor fluide.

Iar când, târziu, prin trude-ndelungi şi fir cu fir
Au strâns în năvi de gheaţă un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor muncă,

Pornesc să-şi întrunească ascunsele comori,
Şi peste mări de umbră şi linişte aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.

sonet de Ion Barbu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mai stau aici

eu nu mai stau aici
o spun cu discernământul
celui părăsit de vrajă

poate nici nu am stat vreodată
am fost doar o altă pană de fluture
fără destin
descriind o parabolă din aduceri aminte
pe aburii unei ferestre
pe pereţii odăii
pe o inimă înaltă de copac

eu nu mai sunt aici
în camera alb-albastră
nici tu nu ai fost lângă mine
desenând în întuneric
singurătatea

ai fost doar o altă închipuire
de dragoste
în acelaşi spaţiu geometric

eu nu mai stau aici
şi nici în camera alăturată

stau lângă un mesteacăn sur
pe marginea prăpastiei
şi beau aerul tare
până la fund

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fotografii mişcate tare

distorsiuni
pun demonilor derute
sau ignorându-i păşesc pe muchii
între parabole şi instincte
iau cu mine frânte
traiectorii

văd ţărmul, dar nu văd marea
ating lumina, dar nu ştiu Cuvântul, ard
oblic
chimic vântul şi nu ştiu
nu ştiu unde mi-e pământul
ah, rădăcinile mele lichide
cum mai stau umbră…
distorsiunilor!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

M-am despărţit de tine, bătrâne prieten,
la Pavilionul Egretei Galbene.
Ai plecat, prin aburii unui martie în floare,
în josul râului spre Yang-chou:
o pânză de barcă solitară, departe, decupându-se în albastru - - -
acolo, la orizont, unde râul se întâlneşte cu cerul.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră

când seara se-necase în grădină
şi ochii mei cătau în luminiş,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiş.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simţeam pe lângă mine plânsă
cum te-aşezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,
şi eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.

.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci mă cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
şi umbra mea spre tine vrea să plece.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O umbră

când seara se-necase în grădină
şi ochii mei cătau în luminiş,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiş.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simţeam pe lângă mine plânsă
cum te-aşezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,
şi eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.

.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci mă cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
şi umbra mea spre tine vrea să plece.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2001)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sufletul meu tu te-ai topit

Ţie am să-ţi fac o poezie,
Să-ţi ţină de cald când e frig,
Te voi aştepta o veşnicie,
Dar vreau să m-auzi când strig.

Eşti în al meu suflet şi în buzunar,
Port încă sărutul tău, pasional,
Iar când în braţe de m-ai strânge doar,
Chiar de-aş fi foc, tu ai fi al mării val.

Cred că-n sufletul meu tu te-ai topit
Şi vreau să fii cu mine şi în alte vieţi,
Stau lângă tine şi am aţipit,
Atâtea seri şi-atâtea dimineţi.

Atunci când te simt aş vrea să taci,
Că la tine e mare cuvântul
Ş-apoi să zbori pe sus dibaci,
Dar tot mai bine-i jos s-atingi pământul.

Tu vrei să zbori cu mine către lună,
Ca să lăsăm această lume sumbră,
Dar tu eşti vânt, iar eu frunzele ce sună,
Când vom zbura vom fi aceiaşi umbră.

poezie de Eugenia Calancea (12 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturii

între liniştea lucrurilor
şi aburii ploii
stă mărturia a tot ceea
ce nu poţi să atingi

şi totuşi în intimitatea lor
toate lucrurile respiră

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!