Prin pomii din livezi
Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare să reziști.... în mare să înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.
Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!
Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!
Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...
Retrage-te la timp și rău să nu îți pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunși de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Aceeași
în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat
când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme
iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă
când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu veni, încă, primăvară
NU VENI, ÎNCĂ, PRIMĂVARĂ
Daniel Voica
Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăbovește până trece,
Jalea din lume și țară,
Moartea cu fioru-i rece.
Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăbovește până când,
Vom putea ieși afară,
Firul ierbii căutând.
Să simțim parfum de tei,
De liliac abia-nflorit,
Îmbrățisând-ui pe acei,
Ce, cu ardoare, i-am dorit.
Nu veni, încă, Primăvară,
Ține doliu ca și noi,
Și plângi și tu seară de seară,
Când ne listăm morții, pe foi.
Nu veni, încă, Primăvară,
Cât te privim doar din balcon,
Cât viața ne este amară,
Și respirăm printr-un tifon.
Nu veni, încă, Primăvară,
Cât parcurile sunt închise,
Și drepturile noastre, toate,
În Ordonanțe sunt cuprinse!
poezie de Daniel Voica
Adăugat de Voica Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu tine, cu mine...
[Cât încă nu-i târziu!]
Ați întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.
Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ți dau împlinire?
Sau poate...
azi, ai iubire!
Dar te întrebi:
Pierdut-ai libertatea?
Ai bani!
Și ce folos?
Unde-i acel prieten,
in fața căruia
poți fi... chiar "tu"?
Știi ce vorbesc, nu?
Când tinerețe am,
mă doare ignoranța.
Și când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!
De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?
Avem de toate,
și totuși...
ceva ne lipsește!
Știți ce?
puțină atenție.
:-)
Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poți...
mai bun!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă mă visez cu tine
Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub pași pietre în rânduri
Cum înțeapă din pământ.
Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ți strâng clipele din gând.
Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Diminețile sunt pline
Doar de mine prin odăi.
Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.
Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbați bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte-mă!
Minte-mă că încă nu-i șah mat,
Minte-mă că încă am o tură,
Că partida nu s-a încheiat
Încă sunt regină în armură!
Minte-mă că mai am un nebun
Chiar de știi că-i jocul terminat,
Minte-mă că ești un rege bun,
Minte-mă că n-am capitulat!
Minte-mă în timp ce-mi străpungi scutul,
Minte-mă atunci când mă ataci,
Minte-mă în timp ce-mi furi sărutul,
Minte-mă frumos dar acum taci!
Minte-mă că eu am câștigat,
Chiar de știi că nu mai am armură,
Minte-mă că încă nu mi-am dat,
Inima din piept la schimb pe-o gură...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bezmetici
Încă nu am înțeles
lumea asta pe de-a-ntregul,
încă mai avem de mers
să pricepem tainic sensul..
Încă noi ne mai căutăm
în iluzii compromise,
încă ne mai îmbătăm
de parfumuri și de vise.
Încă suntem la-nceput
făcând pași spre a cunoaște,
încă multe-s de făcut
a-nțelege toate aste.
Încă noi mai bâjbâim
în lumină pe-ntuneric,
încă nu știm să iubim
și ne este gândul cleric.
Încă moartea sperie
și puține știm de dânsa,
încă nu știm tot ce e
în mărirea neatinsă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare, Doamne!
aș fi vrut să-mi împart singurătatea cu voi să
vedeți ce înseamnă când Dumnezeu
se preface că doarme
și...
iertare, Doamne!
încă o rană închisă cu ceară
și încă o zi în care
vă privesc de la un capăt al lumii
... voi uita totul
de cei care au fost
și de cei care încă mai sunt
am renunțat la luptă
prin tranșeele ciobite de plumb
trec pași cu miros de lumânare
și câte un corb rătăcit sub cer
dar nu-i bai
e târziu și plouă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Este încă vremea...
Mă dezbraci de noapte și în sori mă-mbraci,
Ascuțindu-ți pașii de-ai mei ochi tălmaci,
Este încă vremea, când în tine-adorm,
Răvășindu-ți carnea până-n ultim țărm.
Mă rănești cu-alinturi, mă privești cu-asalt,
Dezmierdându-mi părul fără să tresalt,
Este încă vremea, când ne-ajung zăpezi,
Spulberând troiene-n vântul ce-l sfidezi.
Mă ascunzi de ploaie și de nori buimaci,
Înflorindu-mi sânii-n vâlvătăi de maci,
Este încă vremea, când iubind vânăm
Roua-nveninată, iarba s-o uscăm.
Mă hrănești cu vise, mă orbești cu flori,
Ține-mă în vene, crește-mă-n fiori,
Este încă vremea, când un singur trup
Are gustul mierii, dulce, de la stup.
Mă supui trăirii, mă trăiești supus,
Scufundat în gânduri, galeș m-ai sedus,
Este încă vremea, când încărunțind
Ne găsește clipa-n fagure, iubind.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem acuzator
Încă e o vreme absurdă
Cu banul poți face ce vrei,
Să-l risipești la femei,
Încă e o vreme absurdă,
Încă se dispută războaie,
Românul la asalt e bun,
La bancă a mai dat un tun,
Încă se dispută războaie,
Încă malaxează show-biz-ul,
În calde paturi, portofele reci,
Nouăzeci-șaizeci-nouăzeci,
Încă malaxează show-biz-ul,
Încă-s miliardari și paúperi,
Ghiftuială și foamete încă,
Mahalaua râvnește la șuncă,
Încă-s miliardari și paúperi,
Încă a pielii culoare contează,
O, Leopold Sedar Senghor,
Pe Loire, în castel, nu-i ușor,
Încă a pielii culoare contează,
Încă e-o vreme absurdă,
Cu drujbe pădurea se taie,
Și năvălesc diluvii, puhoaie,
Încă e-o vreme absurdă.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Radu Cârneci
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu îți este atotsuficient și când ai de toate și când nu mai ai nimic dar nu poți pricepe acest lucru cât timp încă mai ai ceva.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoaică albă risipei dată
A fost o vreme când
purtam doar orizonturi
prin ramurile verzi
În trupul nesăpat de-a timpului risipă
frumoase-mi erau livezile toate
cu mere roșii pe aripi purtate
zboruri înalte necoapte iubiri
A fost o vreme când
ploile luminii îmi fântâneau în ochi
noaptea îngenunchea supusă
lupoaicei albe
risipei date
Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă
dor amurgurile
de prea plin
aduceri aminte colindă nostalgic
la poarta zorilor închisă
Tantal mă cheamă spre limanul
umbrelor însetate încă
de seva dulce amară a lumii
Azi, să rămân
în ramul toamnei aș vrea
lupoaică albă
până în clipă acea definitivă
când lumina se întoarnă în "nous",
când mă închid în lumină
poezie de Agafia Drăgan din Iluzia regăsirii (2016)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă înainte ca omul să-și fi luat plata pentru cele înfăptuite, în timp ce mai este ocupat cu ceea ce încă nu este făcut și în timp ce-și caută de treburi pe câmp, în piață sau acasă, vine moartea și-l ia.
în Mahabharata
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de lume
Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.
Din flacăra tunsă se scurg pe tavan
mistere ascunse în dansuri astrale,
ajunse târziu dintr-un mitic vulcan
prin hornu-ncropit din două cavale.
Prin ele zăresc un dor îngropat
la margini de lume aproape uitată,
în colb de tăcere, cu gust de păcat,
rămasă pe brâuri de timp atârnată.
Din conul de umbră eu încă ascult
această tăcere căzută-n uitare
cu dorul rebel îngropat mai demult
sub piatra ostilă, din alte hotare.
Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor
o, patrie mumă, lăsată în urmă,
e numai un loc pentru cei care mor
când visuri și doruri în taină se curmă.
Adesea mă-ntreb: ce faci pentru noi?
ce crudă devine aceată-ntrebare,
când văd că ajungem doar simpli eroi
de triste cancanuri citite-n ziare.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de lume
Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.
Din flacăra tunsă se scurg pe tavan
mistere ascunse în dansuri astrale,
ajunse târziu dintr-un mitic vulcan
prin hornu-ncropit din două cavale.
Prin ele zăresc un dor îngropat
la margini de lume aproape uitată,
în colb de tăcere, cu gust de păcat,
rămasă pe brâuri de timp atârnată.
Din conul de umbră eu încă ascult
această tăcere căzută-n uitare
cu dorul rebel îngropat mai demult
sub piatra ostilă, din alte hotare.
Nu-i loc de visare, nu-i loc pentru dor
o, patrie mumă, lăsată în urmă,
e numai un loc pentru cei care mor
când visuri și doruri în taină se curmă.
Adesea mă-ntreb: ce faci pentru noi?
ce crudă devine aceată-ntrebare,
când văd că ajungem doar simpli eroi
de triste cancanuri citite-n ziare.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, București, 2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp să te recucerești
Sare și pământ pe scena unei vieți,
O, tristeți!...
Omule orb, cât timp mai vrei să pierzi fugind,
De semne...
Negând simțirea ce o porți,
În vene...?
Curg lacrimile tale din mofturi capricioase,
Angoase...
Și te frămânți pentru imaginea-ți terestră,
De lut...
Uitându-ți scopul și zestrea,
Ce-ai pierdut...
Mai este timp să te recucerești,
Încă mai ești...
De vrei iertarea, o capeți prin căintă,
Vie...
Mai este încă timp ca să rămâi,
În veșnicie.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cea mai mare bogăție
"Cea mai mare bogăție
Dintre lucrurile date
Este aceea s-aibe omul
O deplină sănătate."
FTA
Când ochiul tău privește-n zare
La pomii ce în floare au dat
Și poți vedea așa splendoare
Tu ești bogat, foarte bogat.
Când gura ta dă fredonare
La ce-i măreț și luminat
Mult mai măreț de cât vioare
Ce lucru vrei mai minunat?
Când glas de păsărele cântă
Un cânt măreț și iubitor
S-auzi cum ele binecuvântă
Ce vrei tu mai înălțător?
Când poți cu mâna a bea apă
Cu ea să duci bucata-n gură
Chiar de e pâine doar și ceapă
Ești bucuros peste măsură?
Când încă o zi plină cu soare
S-o vezi în voie ești lăsat
Și altul tânăr, acesta moare
Ce zici, ești binecuvântat?
Când ai pe lume sănătate
S-o ai în corpul tău din plin
Mai poți trăi în răutate
Și murdări darul divin?
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă nu e târziu
Niciodată nu e târziu
să iubești!
Niciodată nu e târziu
să te trezești!
Atunci când în jur ți se pare,
Că îți fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o șansă dezlegătoare:
Ești tu, barca ta salvatoare!
Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea
electrice căi!
Veni-vei cuminte
la Poarta împlinirii,
Te vor întâlni
Sfintele șoapte ale iubirii...
Urca-vei în calea
de dragoste plină,
Atinge-ți-vei buza
de spuza zării senine!
Și pluti-vei înaripat
cu gândul la ziua de mâine!
Pe drumul cu rouă
vom păși împreună!
Tu și eu:
O viață cu totul nouă,
Senină!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te grăbi
Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Știai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Știai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieții...
Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Știai?
Uite cum din șoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...
Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieți,
Știai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...
poezie de Gabriela Chișcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când încă...
Erai ca un cântec de liră și nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu brațe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.
Valsam printre lumi neștiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream și-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.
Scriam și pe nori și pe stele-un sonet
Și luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Și tu mă făceai mai frumoasă.
Se-oprise și timpul în loc, într-un vis
Și noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire și flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.
În zori măsuram în săruturi o zi
Și ziua era nesfârșită,
Amurgu-aștepta pe o lacrimă gri,
Când încă ți-eram o iubită.
Departe de noi, uragane și ploi
Pândeau sub perdele albastre,
Era o eternă lumină în noi
Din astrele clipelor noastre...
Azi, cântă un cer orfelin de iubiri
Dintr-o frunză de toamnă târzie
Și plouă pe frunțile noastre de miri
Dramatic ca în elegie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii mei calcă timpul
Suflete pustiit
nu adormi încă
și mai spune-mi
povestea vieții
încă odat'
ca atunci când
am trăit-o prima
dată cu atâta tristete,
bucurie, dragoste și dor.
suflete luminat
nu te întuneca încă
și mai luminează-mi
calea spre fericire
ca atunci când
te-ai aprins prima dată
și ai născut iubirea.
suflete cald
nu îngheța încă
și mai încalzește-mă
ca atunci când
topeai tristețea
în palme.
poezie de Daniela Pană (2008)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.