Încropescu

Trage Încropescu poarta
Mai să-i rupă o ţâţână;
Poarta cam face pe moarta...
- Încuiată să rămână!

Sau nu crede că se poate
Sprinten peste ea să sar.
Blestemata se socoate
Că-mi va fi acum hotar.

Hotărât de-a-ncălecatul,
Şuierând vreo trei "zicale",
Sigur că nu-l vede satul,
Porţii îi dădea târcoale.

- Aburca-m-aş eu pe tine
Tropotindu-te-n picioare...
De nădragi-mi cad în vine
O să pic mai la strâmtoare!

Hotărât, intră de-a dreptul
În ograda lui cea mare,
Că, aşa ca înţeleptul
Avea gardul... trecătoare.

Asudat până sub piele,
Cu năduful strâns grămadă,
Rogojina de nuiele
Iute o lungi să şadă.

- Gata-i, măi femeie, ciorba
Şi vreo două-trei plăcinte?
strigă irosindu-şi vorba...
Aş propti ceva pe-un dinte!

De femeie-i plină casa
Şi în pod şi-n bătătură
Şi cu zor i-aşterne masa -
Ba nu e, că-i băutură!

Adormi într-o clipită
Rătăcindu-se-n visare:
Cina îi era servită,
Vinul ochi sta în ulcioare...

Bâzâie ţânţarii-ntruna
Zdruncinându-i tihna nopţii ;
Se holbează din cer luna
Cum stă vinu-n calea sorţii...

Strâmtorat de frig şi rouă,
Încropescu se ridică:
- M-am mutat în casă nouă,
Aşa carevasăzică...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însurătoare

Aşa carevasăzică...
Să o pun de-nsurătoare -
Vreo babă mai... tinerică
Ori vreo tinerea... mai mare!

Stau în dubii. De ce oare?
Ori e mamă ori fiică,
E tot plină de ardoare
Când se face lampa mică!

Apoi... trece vremea! Cică...
Ce se naşte mai şi moare.
Cine-ţi dă, la o adică,
De te duci, o sărutare?

Mă îmbrac a sărbătoare
Cu colţuni şi cu opincă
Şi cât e ziua de mare,
Cercetând mamă, fiică,
Tot găsesc, eu fac prinsoare!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daisy

Sunt pentru a nu ştiu a câta oară Dumnezeu
Căci iar m-am hotărât s-adopt un căţeluş;
De fapt o căţeluşă mică şi firavă, derbedeu,
Un rebut printre vreo cinci născuţi pe-un derdeluş.

Sunt toţi acasă acum la adăpost de frig
Cu mama, o căţea atât de slabă, mică
Şi cresc pe zi ce trece, vin fără să-i strig...
Doar cea mai mică, Daisy o protejez cu frică.

E veşnic dominată la mâncare, ades muşcată,
Picioruşele-i sunt roşii, tot o carne-n rană
De gerul ce nu stă, de fulgi... şi-i alb bălţată.
Aşa c-am luat-o-n casă să-i dau cald şi hrană.

Este cât palma, adoarme des, mai plânge,
Se mişc-aşa nesigur, cade, se ridică iară
Şi-i cercetaşă sigur... inima mi-o frânge;
Bot umezit ridică, mă priveşte-n ochi, umil să pară.

Şi-acum o văd pe picioruşe mici păşind firav
Cu fundu-i rotund şi mişcând din codiţă
Şi scoate-un sunet ascuţit crezând că-i grav
S-ar zice un lătrat... Îmi spune că-i un slujitor, fetiţă.

Aşa-m păstrat pe lume ce lui Dumnezeu i-a fost o schiţă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată, deschide-mi poarta

Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam şi Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Şi plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig şi bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!

poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pomană

DE POMANĂ
versuri Ioan Moroşanu

Mai păstrez vreo trei regrete
Şi-un gând bun (de pus în cui),
Viaţa-mi umblă în şosete
Prin ograda nimănui.

Ceasul se rostogoleşte
Din amiaz' până-n amiaz',
Dar nu că "Doamne fereşte!",
Să mai stea, n-are răgaz...

Bat cu palma peste frunte
Peste-acelaşi vechi cucui
Că i-s visele stătute,
Nu mai pot să facă pui.

Leg opinca de izmene
Patru noduri, încruciş,
Să nu mă blesteme-o lene
Când văd şansa... pe furiş.

Vine viaţa de pomană
Şi am vrut s-o fac de-un leu,
Dar mi-a prins răbdarea rană
Şi a sângerat mereu.

Mai păstrez vreo trei regrete,
În chimir am un pitac
Şi-am să-l dau vreunei fete
Ce mi-a da răbdării leac.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu din Ioan Moroşanu - Arc peste timp
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai iubito-n Carul Mare

Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.

Mire - un Luceafăr blând,
Ruşinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi şi ele
Şi-l sărută rând pe rând.

Trec, purtaţi în Carul Mare
Ca un zeu şi ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare

Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoţit -
Nu avu de nuntă ştire.

Şed lungit în iarba-naltă
Tot privind la ceruri, sus
Cu nesomnul pe ochi pus...
Ce orăcăit pe baltă!

Un plop ca un măturoi
Strânge-un cuc de brăcinare ;
Strigă cucul ajutoare -
Îi răspunde un cioroi

Zdruncinat din picoteală.
Mi-e de gânduri capul darnic ;
Ce-aş cârpi un somn amarnic!
N-am decât de dor urzeală.

Greieri cântă-n mandoline,
Alungând tristeţea mea ;
Cântă şi o cucuvea -
Pe o casă în ruine.

Dormi iubito, milă n-ai
Că-mi ţii toată noaptea trează -
Treaz şi-n noapte şi-n amiază,
Căci nu vrei să mi te dai.

Stelele s-au risipit,
Nunta-n cer deja se-nmoaie ;
Îmi mut cuibul în odaie...
Noi când punem de nuntit?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O furnică

O furnică lucrătoare
Cât mai duce în spinare!
Când o vezi cât e de mică,
Pe spinare te furnică.

Fă, de vrei, o încercare,
Că, doar eşti atât de mare
Şi de-n spate nu te strică,
Tot de-atâtea ori ridică!

Mai călca-vei sub picioare
Vreo furnică, orişicare?
Hai, încearcă, fără frică!
N-o respecţi, ia şi ridică!

poezie pentru copii de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, Doamne!

Vezi că sărăcia, Doamne,
A ajuns împărăteasă!
Cine poate s-o condamne
Că intră-n fiece casă?

Stă la masa ta cu ceapă
Şi cu boţ de mămăligă ;
Tu - truditul de la sapă,
Ea - pe buze să se lingă...

Nici sătulă nu se scoală -
Burta-i grea, la o adică ;
De-i pui tot ce ai, în poală,
Mulţumită, se ridică

Şi-apoi intră la vecinul
Şi la toţi, la fiecare
Să-şi continue festinul
Strângând tot ce omul are.

Lumea-i tare încurcată
Şi întreabă prin cetate
Când a fost de fapt votată
C-au ales pentru dreptate.

Toate-s vechi şi nouă toate,
Pe brânci viaţa biata trece...
Ia gândeşte şi socoate
Doamne, cum o faci să plece?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când mor părinţii, nu le vinde casa,
Ei au trudit în Raiul lor cel sfânt,
Din când în când, mai pune-acolo, masa,
Păstrează-le bucata de pământ,

Când mor părinţii, nu te duce-n pripă,
Să calculezi cât iei pe truda lor,
Ci construieşte încă o aripă,
Şi ai să vezi că nu le-a fost uşor,

Păstrează demn, tot ce a fost frumos:
Masa, la care-ai stat, cu trei picioare,
Lampa ce arde încă, lin, duios,
Covorul, patul, cele trei ulcioare,

Aşterne iute, scoarţele din lânâ,
Mâinile mamei te vor mângâia,
Şi stai pe prispa veche, chiar bătrână,
Să mai asculţi concertul din vâlcea,

Hai, scoate apa toată din fântână,
Să primeneşti izvorul înfundat,
Mama şi tata te vor lua de mână,
Te vei simţi la fel ca altădat,

Mai dă cu var, copile, pe pereţi,
Să îi păstrezi curaţi, ca pe-o icoană,
Părinţii tăi au devenit peceţi,
Nu alerga, dup-avuţii, în goană,

Nu aştepta, rugina să le rupă,
Deschide porţile, la casă, largi,
Toţi îngerii te vor veghea, ascultă,
Vei fi înconjurat numai de magi,

De ce nu vii? Ai tăi mereu aşteaptă...
Ofteaz-atunci când văd că eşti absent,
Stau umbre triste, pironite-n poartă,
Nu vor să creadă-n visul desuet

De fapt, Părinţii nici nu mor vreodată,
Trăiesc în noi, sunt râu cu apă lină,
Sunt stele-aprinse peste zarea-naltă,
Sunt curcubeu, pe bolta cea senină,

Tu ia aminte: casa părintească
E locu-n care sufletul ţi-e rouă,
E vatra noastră veche, strămoşească,
Lumina ce se scaldă-n luna nouă.

poezie de Beatrice Silvia Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-aleargă... nu se lasă

Cum nu? O iubesc pe Ana,
Este însăşi viaţa mea;
Fermecat sunt şi de Leana,
Mai frumoasă nu-i ca ea.

Merg cu Ana în livadă
S-o alint sub măr umbros;
Fructul ce-a-ndrăznit să cadă
Îl duc Lenei că-i zemos

Şi-o să-l împărţim în şură
Când vom sta din drăgălit.
Ochii Anei, ca de mură
Iar în minte mi-au venit

Şi alerg într-o suflare
Cu iubire să-i sărut...
Leana ce mai face, oare?
Dorul ei mă lasă mut.

Şade Ana cu Costică
Tot sub mărul ionatan.
Aşa carevasăzică!
O iubeam ca un plăvan.

Este şi cu Leana bine,
Mă ridică-n absolut,
Dar... la ea Gheorghiţă vine,
Cum se pupă am văzut.

Doamne, câtă nedreptate,
Dup-atâta alergat
Şi iubire peste poate
Doar mai... meditez în pat.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De revelion (după ciorba de potroace)

Fumul gros inundă casa,
Curge vinul în pahare,
Singură acum doar masa
Se mai ţine pe picioare.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi amar

Atât îmi e de dulce şi amar...!
Încerc acum să pot cumva a spune:
Din unii se revars-atâta har!
Din alţii izvorăşte... spurcăciune

E, poate-o nebunie si-bemol
Ce pare numai mie să îmi fie;
În baia sufletească de nămol
La ce ar folosi vreo alifie?

De ce nu mai pricepeţi că murim
Cu tot cu răutăţi sau bunăstare?
E soare peste tot şi-n ţintirim
Şi-n inimi e atâta de răcoare!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul care o înconjura avea o portiţă. Bătu şi se rugă să o priimească. Muma Vântului avu milă de dânsa şi o priimi să se odihnească. Ca şi la Soare, fu ascunsă, ca să nu o simţă Vântul. A doua zi îi spuse că bărbatul său locuia într-o pădure mare şi deasă, pe unde nu ajunsese toporul încă; că acolo şi-a făcut un fel de casă, grămădind buşteni unul peste altul şi împletindu-i cu nuiele, unde trăia singur-singurel, de teama oamenilor răi. După ce îi dete şi aci o găină de mâncă şi îi zise să păstreze oscioarele, muma Vântului o povăţui să se ia după drumul robilor, care se vede noaptea pe cer, şi să meargă, să meargă până va ajunge. Aşa şi făcu. După ce mulţumi cu lacrămi de bucurie pentru buna găzduire şi pentru vestea cea bună, porni la drum. Biata femeie nopţile le făcea zi. Nu i se mai alegea nici de mâncare, nici de odihnă, atâta dor şi foc avea să-şi găsească bărbatul pe care ursita i-l dedese. Merse, merse până ce i se sparse şi opincile aceste. Le lepădă şi începu a merge cu picioarele goale. Nu căuta gloduri, nu băga seamă la ghimpii ce-i intra în picioare, nici la loviturile ce suferea când se împiedica de vreo piatră.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După un chef

După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soaţa îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în braţe m-a luat.
Nu-mi aşază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franş, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Şi la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaş iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obţinut ce a vrut.
Iar geambaşu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu aşa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea să dea un preţ mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea că sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambaşu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Şi e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu să vă spui!?
Şi-n Bucureşti de-ai căuta
Nu găseşti aşa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nţeles.
Orice bărbat, se ştie,
Trece pe la prăvălie.
Când primeşte el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-şi opreşte,
Că doar dă, Doamne fereşte,
El familia-şi iubeşte.
Ce-nţelese doamna oare
De dă preţul aşa de mare!?
Geambaşul bucuros
Spre soţie s-a întors.
Întrebă de preţu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soaţa stă şi se gândi
Şi pieziş mă şi privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De ştiam că-i aşa bun,
Nu băteam atâta drum!

Dragi confraţi,
Tot ce faceţi gândiţi bine,
Ca să nu păţiţi ca mine!
Nu se ştie soaţa ta
Ce geambaş o mai avea.
Şi-o să te trezeşti deodată:
Eşti vândut ca pe o vacă.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii din pădure

hai copii să îi dăm bice
să mergem în pădurice,
vom găsi azi mure coapte
să mâncăm pe săturate.
lângă râu trei furnicuţe
din ghinde îşi fac bărcuţe,
printre ramuri jucăuşe
păsările sar ghiduşe.
unde-s? nu-s! se mişcă frunza,
se joacă cred de-a ascunsa.
un bondar morocănos
coboară pe-un trunchi nervos,
e trist că e singurel
fiindcă s-ar juca şi el.
iepuraşii strânşi grămadă
morcoviori au prins să roadă
fiindcă săriră uluca
drept la lelea Irinuca.
raţele-s de negăsit
au plecat la pescuit
şi acum cu burta plină
dorm la umbra de sulfină.
printre mure-s ursuleţi
cu mustăţi pân la urechi,
s-ar opri dar vezi nu pot
fiindcă mure-s peste tot.
vulpea mare gospodină
face-o supă de găină
dă roată prin bătătură
c-ar dori şi o friptură.
of copii, ce-am obosit,
poftă-mi vine de dormit
şi adorm precum se vede
pe un pat de iarbă verde.
sus e soare, jos răcoare
ce vine de la izvoare
soliste sunt păsărele
ce se-ntrec în cântecele.
însă seara-ncet se lasă
şi-o luăm încet spre casă
însă noaptea iute trece
şi mâine iar vom petrece.

poezie pentru copii de Valeria Tamaş (2011)
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de liliac...

Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ţi va da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.

Ghiocei albiţi de lungi aşteptări
Îţi trimit în dar ca şi îmbrăţişări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le aşez acum pe aripi de vânt.

Primăvara toată ţi-o trimit în dar,
Frumuseţea asta nu are hotar
Toporaşi grăbiţi vin în calea ta
Să-ţi sărute mâna, când e vremea rea.

Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca şi de uneltiri,
Paşii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar şi-n calea mea!

Camelia Cristea

poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost naiv

Tu nu exişti, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-şi ia din năluciri putere
Şi pe nimic să se proclame zeu!

Mi-am agăţat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.

Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărţit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.

Cum mă priveai ca sfinţii din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porţi iubire-adică şi nu-s toane,
Şi-n casa TA voi fi arhiereu!

La a iubirii carte, nici copertă
Nu ai mai pus vreodată, nici formal,
Ca un pliant ce geme vreo ofertă
La descărnatul but de animal.

Astăzi, trezit, dau foc la zăcătoare,
Iar dacă par, acum nu sunt cretin
Chiar de nu crezi, cules eu de o floare,
Respir, acum, iubire pe deplin.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trei zile-s nebună-ntre lumi

De trei zile-ntre lumi
Eu culeg vocea ta albăstruie,
Şi-aş zidi un spital de nebuni,
Dar n-am lemne şi nu am nici cuie.

De trei zile mă rog la apus,
Din aripa lui să îmi dea vreo trei fulgi,
Căci nu ştiu pe ai mei unde i-am pus
Şi nu ştiu, când mă vezi de ce fugi?

De trei zile zidesc un altar
Şi dărâm o biserică-apoi,
Că de mult nu mai am eu habar,
Cât rai şi cât iad se ascunde în noi.

De trei nopţi privesc la o stea,
Sunt nebună, şi nu-mi vine-a crede,
Cum din ochi îmi curge culoarea,
Picurând peste lume doar verde.

De-o veşnicie pictez o zi şi o noapte,
Să îţi fiu numai ţie aleasă,
Căci mă asemăn prea mult cu o moarte
Şi-am să-i fiu numai nopţii mireasă!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă cu minuni

Mergi acum, în umbra serii
În odaie să te-nchini
Şi îţi dăruie visării
Ochii de lumină plini!

În visare ţi s-arate
Calea dreptă de urmat ;
Este sfetnic bun o noapte
Când adormi îngândurat.

Le dezleagă şi sloboade
Amintirile cu noi
Căci tristeţea-n carne roade,
Ne sfârşeşte pe-amândoi.

Eu voi sta la sfat cu luna
Şi cu stelele, la geam,
Cum am stat întotdeauna
Când nu te înţelegeam.

Ca-ntr-o doară să-i spun lunii
Strecurată printre pruni,
Cu cât foc iubesc nebunii
Şi cum speră în minuni.

Când se înfiripă zorii
Alungând un somn curat,
Tu să laşi în noapte norii
C-un sărut nevinovat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirt

Ce are cineva să-i zică?
Îşi face veacul tot în birt,
Nu ştie, doar, când se ridică
De ce nu poate umbla... spirt.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!