Am fost naiv
Tu nu exiști, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-și ia din năluciri putere
Și pe nimic să se proclame zeu!
Mi-am agățat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.
Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărțit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.
Cum mă priveai ca sfinții din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porți iubire-adică și nu-s toane,
Și-n casa TA voi fi arhiereu!
La a iubirii carte, nici copertă
Nu ai mai pus vreodată, nici formal,
Ca un pliant ce geme vreo ofertă
La descărnatul but de animal.
Astăzi, trezit, dau foc la zăcătoare,
Iar dacă par, acum nu sunt cretin
Chiar de nu crezi, cules eu de o floare,
Respir, acum, iubire pe deplin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
1 Florenta Nichifor [din public] a spus pe 11 mai 2016: |
| Alese versuri...tot respectul! |