Dimineaţă cu minuni

Mergi acum, în umbra serii
În odaie să te-nchini
Şi îţi dăruie visării
Ochii de lumină plini!

În visare ţi s-arate
Calea dreptă de urmat ;
Este sfetnic bun o noapte
Când adormi îngândurat.

Le dezleagă şi sloboade
Amintirile cu noi
Căci tristeţea-n carne roade,
Ne sfârşeşte pe-amândoi.

Eu voi sta la sfat cu luna
Şi cu stelele, la geam,
Cum am stat întotdeauna
Când nu te înţelegeam.

Ca-ntr-o doară să-i spun lunii
Strecurată printre pruni,
Cu cât foc iubesc nebunii
Şi cum speră în minuni.

Când se înfiripă zorii
Alungând un somn curat,
Tu să laşi în noapte norii
C-un sărut nevinovat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare târzie

Târziu în noapte
Îmi ascund uimirea
Când umbra serii
Prinde să se-ntindă.
Priviri înrourate mă cuprind
Şi mii de stele
În ochii mei s-aprind.
Am crezut că e visare
Să treci ca umbra prin mulţime,
Tu, călător în miez de noapte
Şi să iei visele cu tine.
De-ar fi să mi te închipui
În vis ce zorii îl destramă
Aş mai păstra o clipă
Iubirea ce mă cheamă.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai fost lumina

Nu m-am născut ca să trăiesc în noapte,
Precum nici schimnic n-am jurat să fiu,
Cu rugi şi nevoinţă în pustiu,
Gustând ale durerii fructe coapte.

Te-am coborât din rai să-mi fii lumină,
Să-mi mângâi ochii greu înrouraţi,
Spre ispăşiri nedrepte închinaţi,
Căci a-şi dori lumină nu-i o vină.

Ai fost răgazul meu pentru visare,
Căci în lumină ea mi s-a trezit
Şi m-ai lăsat în vis încremenit.
E noapte iar, iar eu o arătare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (22 martie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai iubito-n Carul Mare

Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.

Mire - un Luceafăr blând,
Ruşinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi şi ele
Şi-l sărută rând pe rând.

Trec, purtaţi în Carul Mare
Ca un zeu şi ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare

Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoţit -
Nu avu de nuntă ştire.

Şed lungit în iarba-naltă
Tot privind la ceruri, sus
Cu nesomnul pe ochi pus...
Ce orăcăit pe baltă!

Un plop ca un măturoi
Strânge-un cuc de brăcinare ;
Strigă cucul ajutoare -
Îi răspunde un cioroi

Zdruncinat din picoteală.
Mi-e de gânduri capul darnic ;
Ce-aş cârpi un somn amarnic!
N-am decât de dor urzeală.

Greieri cântă-n mandoline,
Alungând tristeţea mea ;
Cântă şi o cucuvea -
Pe o casă în ruine.

Dormi iubito, milă n-ai
Că-mi ţii toată noaptea trează -
Treaz şi-n noapte şi-n amiază,
Căci nu vrei să mi te dai.

Stelele s-au risipit,
Nunta-n cer deja se-nmoaie ;
Îmi mut cuibul în odaie...
Noi când punem de nuntit?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondul de noapte

Noaptea e un sfetnic bun.
Pe sub frunza de alun,
Închid ochii, luna-i lună,
Ferecată-ntr-o alună;
Mă întreb şi mă supun

Dimineţii din ajun,
Tălmăcită-n soare brun;
Dar eu ştiu că luna-i lună.
Noaptea e un sfetnic bun.

La momentul oportun,
Toate-n mine parcă spun
Să mă ţin de semilună
Şi când luna este lună,
Pe sub frunze mă cunun.
Noaptea e un sfetnic bun.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, iubito!

E seară, iubito, e seară
Şi eu te adulmec în gând;
E seară şi nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.

Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, şuvoi;
Pe faţa ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.

Deja este iar dimineaţă -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îţi mai gust din dulceaţă,
Căci mâinele-apune în zori?

Iubito, e ziua-n amiază
Şi timpul aleargă nebun;
Mai naşte deşertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ţi spun?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă luna ca nebuna...

Umblă luna ca nebuna
Printre norii plumburii
Noaptea s-a lungit, de-acuma...
E-o vreme cu insomnii!

Frigu-n oase şi în case
Ne pătrunde tam-nisam,
Zorile ivite-n ceaţă
Ne salută de la geam...

Scoală, sturlubatic domn,
Pune pana pe hârtie
Vreme nefiind de somn,
Pana-nvaţ-o ce să scrie!

Despre lună, despre soare,
Despre nurii mici, zglobii,
Despre stele căzătoare-
E vreme cu insomnii.

La codane şi vădane
Li se-aprind călcâiele,
Ca nebuna râde luna,
Rupte îi sunt frâiele.

Umblă luna ca nebuna
Printre norii vineţii,
Ziua s-a topit în noapte...
E vremea de nebunii!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovindu-mă de noapte

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foşnesc în şoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut...

Sărut palma vântului
Şi buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Şi pasărea cea măiastră.

Sărut viaţa, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuţă,
Şi guriţa de frăguţă,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place să iubesc,
Sărut pana şi cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptările visării

Acum aş vrea să deştept visând
câteva deşteptări despre visare.
Adevărata visare nu este aceea
când nu-ţi este întrerupt somnul sau
când îţi este ruptă în două privegherea.
Adevărata visare este numai acea visare
când ţi se întâmplă
(dacă ţi se întâmplă)
să ţi se deştepte în vis fericirea
de a visa la altcineva
decât la tine însuţi.

Adâncă visare
(bună seara, priveghere!)
Măreaţă deşteptare
(bună dimineaţa, trezvie!)
Acum visez. Deşteaptă-mă,
Doamne, că nu ştiu ce fac!

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte

E-o noapte clară, liniştită,
Cu aer cald, dezmierdător,
Iar luna ne inspiră pace
Pe când ne-mbrăţişăm uşor.

Iar noi, sub bolta sclipitoare
A nopţii clare cu zefiri,
În braţe regăsiţi sub luna
Ce ţi se scaldă în priviri

Ne-ngăduim sărutul tandru,
Fierbinte şi răscolitor,
De mult dorit, asemeni celor
Ce şi-au jurat etern amor.

Şi astfel noi, cu pasiune,
Jinduitori ne înfruptăm,
Printr-un sărut, dintru natura
Făpturii-acelei ce-adorăm.

Şi poate, cu această noapte,
Nu vom uita acest sărut –
Cu care-am presărat cu patos
Un drum ce noi l-am început.

poezie de George Ciprian Bălan din revista "Luceafărul de seară" Botoşani (30 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Cu cât ţin ochii-nchişi, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Şi-n beznă ard puternic, şi ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poţi cu a sa esenţă spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Şi ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aş putea să spun c-am ochi blagosloviţi
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopţii o umbră îmi trimiţi
Prin somn, pe ochii orbi să se aşeze-n tihnă.

Şi ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume-a iubirii

Mai lasă tristeţea-ntr-o parte şi vină
Când toată iubirea mea ţie se-nchină,
Aleargă la mine să-ţi tremure nurii
Pierzându-ţi din tălpile goale condurii!

Învârţi tacticoasă pe deget o aţă,
În minte buluc ţi-e de gânduri în ceaţă
Şi plouă şi-i soare, şi-i zi şi e noapte
Şi-n tine e raiul şi-n rai sunt de toate

Şi ţârâie greieri şi cântă cinteze
Iar cei ce iubesc se aştern să viseze...
Şi luna bătrâna stâncoasă crăiasă
Mai speră şi azi la un soare de casă.

O mie de drumuri la sfat în răscruce
De paşii nostalgici ar vrea să apuce ;
Tu calcă-le, oarbă pe toate-n picioare
Că-n inima mea ţi-am pus flori pe cărare!

O liră ciupită de unghii măiastre
Un cântec turcoaz îmi coboară din astre,
Albaştri-ţi ochi gemeni ca miezii de nucă
De lacrimi răzleţe deja se usucă -
O lume-a iubirii, o lume năucă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

simt lumina cum s-a serbezit printre atâtea gânduri
şi curg între rătăcite milenii de piatră
fără să cutez
a mai spera la ceva

mi-e somn de lumină
acum când piramidele topesc în deşert faraonii
şi nisipul deşertului se scurge
ca-ntr-o clepsideră
ce nu mai are fund
ce nu mai are limită

cu toţii am dormit măcar o noapte
într-o moarte ce se lungeşte
ca o iluzie umbrită
de-un cuvânt orb
îşi spune rădăcina
uscată din humă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noapte bună, iubite,
O noapte senină îţi doresc
Cu arta dragostei te pedespesc
Până ce zorii zilei vor veni,
Până ce cocoşii vor adormi,
Până ce stelele se vor intalni,
Cu tot, cu tainica înserare,
Îţi mulţumesc pentru tot
Îţi mulţumesc şi te iubesc.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce şoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îţi spun că te iubesc.
Aş vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reuşesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte

La noapte am să împuşc Luna!
La noapte, pe uliţa de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta şi briceagul,
Şi-am să mă cert cu Dumnezeu!

La noapte-am să mă caţăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziş,
Am să înfig cuţitul până la prăsele,
La noapte, voi ieşi din ascunziş.

La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpuşc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.

La noapte, Luna-i sângerie
Şi în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se ştie,
Decât o mască a vieţilor pierdute în zadar.

La noapte, Luna împuşcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărţi lumea la doi.

A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.

La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ţi-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpuşcat?!

poezie de Simina Păun-Moise‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Luna-mi zâmbeşte din fereastră
Iar tu mă săruţi pe obraji,
Pe ochii deschişi şi plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu braţele şi cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi şi nu refuzi
Din contră zâmbeşti şi spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeiţa mea frumoasă
Şi dacă te naşti a mia oară, doar a mea vei fi
Tu eşti mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Şi nu cred că altcineva ar putea să-ţi ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ţi-am sărutat obrajii şi privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viaţă întreagă
Şi numai ţie m-am luptat să-ţi cânt iubirea
Cărţile în care ţi-am scris iubirea stau mărturie
Şi încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toţi, în nopţile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvăşit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu doreşte să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte şi vei trăi un ultim ţel
Să ştii că te iubesc
Chiar dacă nu îţi spun de câte ori ai vrea.
Eşti soarele şi luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu eşti a mea şi a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare şoaptă şi te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Şi apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări şi voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe şi vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin şi visător
Copii tăi şi ai mei sunt liniştea din cer şi pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârşit
Iubita mea, tu eşti un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârşit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Şi mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc cu sufletul curat

În luciul apei pe înserat
Se oglindeşte aurie Luna
În apa mării ea a înotat
E ritualul ei dintotdeauna

Mirifică căldură glacială
Veghează tainic somnul
Dăruieşte iubire în seară
Fluturii în Lună naşte coconul

În noapte Luna mi-a vorbit
Cu ochii ei de diamant lucios
Despre luceafărul ce s-a ivit
Pe cerul constelaţiei luminos
Un astru mândru si frumos

Mereu în noapte eu privesc
La cerul albastru' -nstelat
De-atunci luceafaru' îl iubesc
Iubesc cu sufletul curat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!