Încropescu
Trage Încropescu poarta
Mai să-i rupă o țâțână;
Poarta cam face pe moarta...
- Încuiată să rămână!
Sau nu crede că se poate
Sprinten peste ea să sar.
Blestemata se socoate
Că-mi va fi acum hotar.
Hotărât de-a-ncălecatul,
Șuierând vreo trei "zicale",
Sigur că nu-l vede satul,
Porții îi dădea târcoale.
- Aburca-m-aș eu pe tine
Tropotindu-te-n picioare...
De nădragi-mi cad în vine
O să pic mai la strâmtoare!
Hotărât, intră de-a dreptul
În ograda lui cea mare,
Că, așa ca înțeleptul
Avea gardul... trecătoare.
Asudat până sub piele,
Cu năduful strâns grămadă,
Rogojina de nuiele
Iute o lungi să șadă.
- Gata-i, măi femeie, ciorba
Și vreo două-trei plăcinte?
strigă irosindu-și vorba...
Aș propti ceva pe-un dinte!
De femeie-i plină casa
Și în pod și-n bătătură
Și cu zor i-așterne masa -
Ba nu e, că-i băutură!
Adormi într-o clipită
Rătăcindu-se-n visare:
Cina îi era servită,
Vinul ochi sta în ulcioare...
Bâzâie țânțarii-ntruna
Zdruncinându-i tihna nopții ;
Se holbează din cer luna
Cum stă vinu-n calea sorții...
Strâmtorat de frig și rouă,
Încropescu se ridică:
- M-am mutat în casă nouă,
Așa carevasăzică...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.