Autoepitaf

Aici zac eu și fără glas
se știe ce mi-a mai rămas
un pumn de oase fără preț
dau gliei îngrășat nutreț
simțiri și șoapte și visări
s-au dus pe tainice cărări!

epitaf epigramatic de (1 martie 2016)
Adăugat de DINIȚOIU MARIANSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Doina Bonescu

Sunt jar

sunt jar aprins și ard în fiecare noapte
În dimineți cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu șoapte
Și tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viața, țin cu disperare
De clipa care mi-a rămas
Mă voi topi într-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu-i iertat de timpul
Ce ține-n pumn întregul univers
Eu scriu și m-amăgesc cu visul
De a lăsa în urma mea un vers

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Sunt jar

sunt jar aprins si ard in fiecare noapte
In dimineți cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu șoapte
Si tot ce- n jurul meu zăresc....

Iubesc viața, țin cu disperare
De clipa care mi- a rămas
Mă voi topi intr-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas

Dar nimeni nu- i iertat de timpul
Ce ține-n pumn intregul univers
Eu scriu si m-amăgesc cu visul
De a lăsa in urma mea un vers

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa ce mi-a rămas,

De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Și-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.

Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Și nu le-auzeam al lor glas.

Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Și nu pentru mine o țin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moștenire o parte de rai!

În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniștesc ape,
Și consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărțitul și suveranul întreg!

La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Și să mă bucur cu ai mei.

poezie de (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe AlionteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mă-ntunec, Doamne

Mă-ntunec, Doamne, iar mă-ntunec,
de atâtea ploi și vânt
nici umbre nu mai sunt, nici bucurie,
rostogoliri dușmane de ape peste case,
dar nu vreau să mă înec
ci să trăiesc în lume pe pământ
fără de teama plumburie
ce mi-a intrat în carne și în oase,
de încep de-acum s-alunec.

Lasă-mă să-mi revin, să cred în tine
cu tot ce am în mine mai de preț,
știu că mă pot risipi ori pierde
în repetatele încercări
pe care nu le știe nimeni când mai vin,
dar poate și aici e loc de bine,
iar din îndemnul tău măreț
voi construi o altă casă verde
de se vor naște blânde vindecări
și iar va curge-n mine har divin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În toamna vieții

în toamna vieții mele se-ngălbenesc simțiri
s-au ofilit de mult petalele de floare
tot trecutul meu e strâns în amintiri
dorul de tinerețe mă apasă, mă doare.

mi-a rămas credința ca bradul pururi verde
cu poezii mirene din suflet visător
în lumina sfântă care nu se pierde
mi-a rămas speranța, dorul mistuitor.

visele intense pe ceruri călătoare
caută aleanul printre raze de stele
iubiri care-mplinesc și sunt mântuitoare
să curgă ca izvorul prin gândurile mele.

cu înțelepciunea sunt răzbătătoare
pe țărmul de vis s-au năruit castele.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Zâmbind

Zâmbind cu umeri ascuțiți,
cu părul, fără noimă încăierat la tâmple,
cu irișii albaștri-aurii
plin de tăcere, iată-te cum vii
și te învecinezi cu mine.

Zămbind depun pe gâtul tău
sărutul înrudirii, și mă îmbrac în seară
(în singurul veșmânt ce mi-a mai rămas)
și tot zâmbind, tot fără glas,
întineresc a suta oară.

poezie de din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.
Petru Daniel Văcăreanu

Trecu precum umbra

Trecu anul cum ai întoarce
Cu slova ambră ce străluce
O filă umbră dintr-o carte
Scrisă-n praf de stele-n șoapte

Pe ramul de condei, coapte
Adiat cu mistralul de glas...
Ce e tot ce mi-a m-ai rămas
Avere spre eternitate.

In lumi ce nu-s prea departe
In care voi căuta șoapte
In univers nemaivăzute
Cu ecou de infinitate

In cântul lebedei prea mute
Lumii de aici cu file-nfipte
In afiș de recompensare
Celui ce copertă-și are

Înăuntru cu fluturi morți
Laudați și admirați
Peste ziduri atârnați
Precum curcubeie-nșirați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

La casa părintească

Eu n-aș schimba
pentru nimic în lume
străzile vechi,
locurile cu parcuri și lumini,
nopțile albe și râurile fără nume
copacii cu umbră și tăceri
cuvintele ce-n visuri s-au întâlnit
și au rămas un dor nestins
iar ochii tăi cei verzi
ca firul ierbii
înfloreau mereu în primăveri
vântul îmi aduce întruna
tăcute șoapte
și dulci mângâieri
sub cerul albastru
aici, în colțul meu de lume
și acum îmi aduc aminte
de seara cu lună nouă
simt același dor în suflet
pe care inima îl știe
la casa părintească, nimeni nu-i...
și o lacrimă îmi umezește fața.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

* * *

Ce-ar fi viața fără amintiri?
Și sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Și trupul viu fără simț și simțiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!

Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charlotte Bronte

Când am intrat, cele două domnișoare s-au ridicat să mă salute, amândouă adresându-mi-se cu "Domnișoară Eyre". Salutul Elizei fu rostit cu glas repezit și aspru, fără urmă de zâmbet. Imediat s-a așezat și ațintindu-și ochii în foc, păru că m-a și uitat. Georgiana, după ce mi-a dat bună ziua, mi-a mai pus câteva întrebări banale asupra călătoriei mele, asupra timpului și a altor fleacuri de același fel. Vorbea cu glas tărăgănat. Îmi arunca din când în când priviri piezișe, cercetându-mă din creștet până în tălpi, de la cutele paltonului de merinos până la pălăria cât se poate de simplă. Tinerele au un deosebit talent să-ți arate că le pari "un nimic", fără să spună asta cu vorbe. Un anumit fel de a privi de sus, purtarea rece, glasul nepăsător le exprimă îndeajuns sentimentele în asemenea ocazii, fără a fi nevoie să se compromită printr-o neobrăzare fățișă în fapte sau în vorbe.

citat celebru din romanul Jane Eyre de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Wuthering Heights" de Charlotte Bronte este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -35.00- 9.99 lei.

Poteci de Sânziene...

Zburdă luna pe câmpii,
Lăsând vers în poezii,
Printre gene argintii,
A poeților copii.

Mângâind frunți frământate
Și versuri desculțe în șoapte,
Muza mândră și făloasă,
A poeților nănașe,
Prinde vrăjile în cuvinte,
Și florile-n amintiri,
Descântând pân'la moarte
A iubirilor simțiri.

Și într-o liniște adâncă,
Cum doar visele pot fi,
Se zbenguie între Drăgaice,
Pe-ale nopților câmpii,
Valuri de dorinți în șoapte,
Într-un fluviu de simțiri,
Cu descântec de țigânci,
Pentru marile păcate.

Ochii stelelor transmit,
Din clipiri îndepărtate,
Peste plete de poteci,
Muzica mută, dar plină,
Cu simțiri fără cuvinte,
Ochi să ai, să tot culegi
Vraja nopților brăzdate,
Ca să uiți de tot și toate,
Cât ești viu și mai ai simț,
Cu iubire pân'la moarte,
Sânziene așteptate,
Printre râuri de poteci.

poezie de (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Pensionarul

După lipsuri scandaloase
Și restricții foarte dure,
A rămas un pumn de oase
Și o gură... ca să-njure.

epigramă de din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

La o statuie

Când privesc a lui statuie
El e-ntocmai, deși nu e.
Cum a fost a și rămas,
Fără suflet, fără glas!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Vesperală

Femeia care mi-a vorbit aseară
De constelații fixe
Și stele căzătoare
Avea figura lungă și verde ca o pară
Și ochii negri-galbeni ca un adânc de mare...

Femeia care mi-a vorbit aseară
De lucruri mici și fără importanță
Avea în glas căldura soarelui de vară
Și-n gând accentuate propuneri de-alianță...

Femeia care mi-a vorbit aseară
Avea idei frumoase, dar bizare...
Spunea că "plopii fără soț" sunt vorbe de ocară,
Și toți Luceferii din cărți sunt stele căzătoare...

Femeia care mi-a vorbit aseară
(Și care o să-mi vorbească viața toată)
A fost odată Mamă,
Dar a rămas Fecioară...
Și Fiul ei nici astăzi n-are Tată!...

poezie celebră de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Aici e România

Veniți acasă! Aici e... România!
Albastrul cerului e mai senin,
În codrii se aude ciocârlia
Și-n vârf de munte izvoare susurând.

Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Și plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!

Coloana este totuși infinită
Și stă Brâncuși alăturea de ea,
La masa tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse, în nopți fără de stea.

Și-n stihuri au pulsat emoții,
Din leagăn, până la mormânt,
La țărm de mare însuși Eminescu,
Ascultă valu-n șoapte suspinând.

E-atâta dor aici, iubire, dar și jale,
Pamântul sfânt să îl păstrăm,
Credința sfeșnic de nădejde să ne fie
Români, uniți în jurul gliei să ne adunăm!

poezie de (5 aprilie 2014)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Palidul prunc, Abel, grăiește:

Eu nu sunt. Fratele mi-a făcut ceva.

Ceva ce văzul nu vedea.
Lumina toată mi-a luat.
El chipul mi-a înlăturat
cu chipul său.
Acum e singur el fără să știe.
Eu cred că el mai trebuie să fie.
Lui nimeni nu îi face ce mie îmi făcu.
Pe drumurile mele duse-acu,
vin toți fugind de-a lui mânie,
și toți se pierd în el fără să știe.

Eu cred că fratele pândește
ca judecata de apoi.
La mine noaptea se gândește;
la el îsă ea dă-napoi.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Mielul

L-au găsit mirați păstorii,
într-o iesle, înfășat.
Și, nestăviind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.
Iar apoi când pe cărare
se-ntorceau sub roșii nori,
le punea o întrebare
mintea lor neștiutoare
de păstori.

— Cum? părea un glas că-ngână.
Fiul Slavei, tocmai El,
să Se nască în țărână,
pe pătuț de fân la stână,
ca un miel?...

Nici o șoaptă din tărie.
Cerul sfânt părea ascuns.
Și-au trecut ani mulți, se știe,
când un glas dădu-n pustie
un răspuns.

— Iată Mielul fără pată,
Cel din staulul de oi,
Care-Și frânge fără plată,
viața Lui nevinovată,
pentru noi!

Iată Mielul fără vină!
Miel tăcut și răbdător.
Azi e Mielul ce suspină,
mâine-L vom vedea-n Lumină,
ca Păstor!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Dumitru Sârghie

Cântec fără glas

! scepticismul cărnii mele
i-arestat în ghilimele,
freamăt de singurătate,
minus de vitalitate,
raze de nemângâiere,
suflet greu în deraiere,
cândva – cald și rafinat,
trupu-ți, azi, e stat în stat,
iarna viscolește-n noi,
numărăm până la doi,
din înaltul unui pom,
Adam cade iar în... Om,
rămân, clipe după clipe,
îngerii fără aripe,
viața-i îngropată-n vers,
ce tristețe-n Univers!,
murim de esențial,
înotând prin ideal,
cântecul mi-e fără glas,
Doamne, Tu mi-ai mai rămas!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Către care depărtări?

Neștiutele cărări
Și-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntorcere ne poartă?

Ochii bine nu-i deschidem,
Vai! Ce multe-avem de spus...
Când cu viața ne deprindem,
Tocmai viața ni s-a dus.

Facem treburi zgomotoase,
Toată lumea să ne știe,
Pe când doar un pumn de oase
Vom lăsa pentru vecie.

Cei ce-i țin în viață gura,
Faurii de gălăgie,
Spun că vor schimba natura,
Frunze-albastre-n pomi să fie.

Dar eu tac și stau de-o parte,
Las a lor totul să fie.
Știu că gurile sparte,
Nu pot dăinui-n vecie.

Neștiutele cărări
Și-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntoarcere ne poartă?

poezie de
Adăugat de Corneliu CalciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook