Poteci de Sânziene...

Zburdă luna pe câmpii,
Lăsând vers în poezii,
Printre gene argintii,
A poeţilor copii.

Mângâind frunţi frământate
Şi versuri desculţe în şoapte,
Muza mândră şi făloasă,
A poeţilor nănaşe,
Prinde vrăjile în cuvinte,
Şi florile-n amintiri,
Descântând pân'la moarte
A iubirilor simţiri.

Şi într-o linişte adâncă,
Cum doar visele pot fi,
Se zbenguie între Drăgaice,
Pe-ale nopţilor câmpii,
Valuri de dorinţi în şoapte,
Într-un fluviu de simţiri,
Cu descântec de ţigânci,
Pentru marile păcate.

Ochii stelelor transmit,
Din clipiri îndepărtate,
Peste plete de poteci,
Muzica mută, dar plină,
Cu simţiri fără cuvinte,
Ochi să ai, să tot culegi
Vraja nopţilor brăzdate,
Ca să uiţi de tot şi toate,
Cât eşti viu şi mai ai simţ,
Cu iubire pân'la moarte,
Sânziene aşteptate,
Printre râuri de poteci.

poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Şi mă întreb, ca-n multe dăţi:
Unde eşti iubirea mea?
Unde îţi faci culcuş şi case?
Cât timp, să mai trag speranţă?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soaţa bună, până la moarte,
În îmbrăţişări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Şi îşi face încet cărare,
Printre stele vechi şi caste,
Ale nopţilor astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că eşti un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Şi viaţa fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Şi Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viaţa, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce eşti Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Şi iubire pân la stele!

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Şi mă întreb, ca-n multe dăţi:
Unde eşti iubirea mea?
Unde îţi faci culcuş şi case?
Cât timp, să mai trag speranţă?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soaţa bună, până la moarte,
În îmbrăţişări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Şi îşi face încet cărare,
Printre stele vechi şi caste,
Ale nopţilor astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că eşti departe.

Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Şi viaţa fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Şi Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viaţa, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce eşti Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Şi iubire pân*la stele!

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja Sânzienelor

Pe noapte ploioasă,
Chemările dorului se revarsă,
Să joace de Sânziene
Pe-a naturii sfinte scene,
Printre flori de câmp şi fragi,
Alături de oameni dragi,
Între glasuri de izvoare,
Şi dulci vise de fecioare,
Printre a sufletelor vrăji,
Şi descântec de ţigănci,
Pe sub păsările nopţii
Şi săruturile sorţii,
În sân cu speranţe mii,
Să tot pleci, să uiţi să vii,
Fericită doar să fii.

poezie de Valeria Mahok (25 iunie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi de lup flămând

Luna sparge negrul nopţii, ochii tăi de lup flămând
Mă privesc din dosul porţii, ca şi-atuncea, ca şi când
Voalul rochiei se rupe sub tăişul de argint
Al îmbrăţişării tale, când şi visele mă mint.

Mai alerg printre secunde, mai mă pierd în amintiri,
Ochiul vremii îmi ascunde frământarea din simţiri,
Şi mă-ntreb dacă sunt vie, dacă tu-mi mai eşti poem,
Dacă zbor în colivie, sau mă-nec într-un blestem.

Dacă plouă printre stele, sigur ai să înţelegi
Că sunt lacrimile mele risipite fără legi,
Şi dacă te doare braţul este pentru că-ţi sunt ram
Încolţit în carne vie, şi nu pot să mă destram.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriind pe orizont poeme lunii

În suflete ne-a înflorit speranţa.
Ne vom iubi o vreme ca nebunii.
Scriind pe orizont poeme lunii,
Prin pori ne va ţâşni exuberanţa.

Când peste veacuri va răzbi romanţa
Ce a trecut prin mrejele furtunii,
Scăpată printre iţele minciunii,
Ne vor ierta purtarea, cutezanţa.

Culeg avid ale iubirii şoapte
De pe-ale tale buze dulci ca mierea
Şi degustând simţiri, uităm de fapte,

Lăsând în voie cântul, mângâierea.
Noi stihuri zămislim în miez de noapte,
Plutind între pământ şi nicăierea.

sonet de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe efemere...

Vrăjiţi mi-s ochii sub catifeaua nopţii,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorţii pe toţi ne sfidează,
Ştiind ce ne aşteaptă-n destin.

Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută poveşti de iubire sub stele,
În vii şi noi scânteieri.

Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceţi culcuş sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?

Ca o divă printre stele vechi şi caste,
Flori de foc în nopţi de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.

Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.

Ce-ar fi cerul fără stele
Şi pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Şi viaţa fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Şi Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viaţa fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce eşti Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de şoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?

Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Şi iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.

poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza cea de joi

Muza mea de astăzi, muza cea de joi,
Îmi şopteşte versuri c-o privire blândă
Care mă încântă şi îmi face, moi,
Braţele să-mi fie gata de osândă

Şi să-i fie valuri peste trupul cald,
Mângâind alene rotunjimi de stâncă,
Sub priviri albastre-n care azi mă scald
Aşteptând în umbra şoaptelor "Nu, încă!".

Simt cum timpul intră-n marea de nisip,
Valuri se animă, devenind secunde
Ce cuprind în ele străluciri de chip
Şi, doar într-o clipă, mâinile-mi flămânde.

Versul se sfârşeşte-n şoapte rare, moi,
Şi-n îmbrăţişarea muzei. (Cea de joi).

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliţă foşnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reuşesc cu toamna să-ţi vorbesc.

Iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu eşti dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.

Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Şi să ascult iubito printre şoapte
Cum spui că mă iubeşti şi mă adori.

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citeşti iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...

poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare

Florile-au îngheţat pe lacul alb,
Nuferii-s sub stele de zăpadă,
Murmură sculpturi în bradul galb
Visătoare urcă-n escapadă.

Iar pe înălţimi, munţii, cât veacul,
Lunecând privirea, stele-şi lasă
Plete peste stânci, de-a berbeleacul,
Să ne fie iarna-n rai crăiasă.

Ard în cer adânci flăcări de stih,
Laurii-i cuprind în cânt, departe,
Îngheţate-n în versuri de distih

Lumi ce se iubesc veşnic pe marte.
Ninge-n vers, desculţ, un monostih,
Ninge cu simţiri ce nu au moarte!

sonet de Aurel Petre (17 ianuarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchetul de poezii

Buchetul de poezii
Printre cuvinte şi esenţe
Eu versuri dragi îţi compuneam
Scriam adesea poezii
Buchete-n suflet de iubire
Neimpărtăsite până mai azi.
În gând sămânţa doar rodea
Apoi prin scris o aşterneam.
In drumul meu cel trecător
Nisipul fin cel din clepsidră
Se prelingea nepăsător
Între prezent şi viitor
Era destin si al meu dor.
Am scris în vers şi-n proză scurtă
A mea trăire purtată-n sânge
Ce prinde inima şi o aprinde
Adesea fără un răspuns.
Te port în al meu gând mereu
Un Înger esti tu pentru mine
Ce calea, tu, mi-ai arătat
Cu a ta iubire.
Natura, parte la miracol
M-a răsfăţat cu a ei culoare.
Iar florile îmi sunt tablouri
Pe toate le-am pictat în vers
Şi slavă eu am dat la toate.
Pe Domnul Iisus l-am venerat
Pe Maica Domnului am slăvit-o
Şi-a ei putere mi-a fost stâlp
Credinţa mi-a fost reazăm
În tot ce-am scris într-un cuvânt.
În univers îmi caut locul
Ştiind că fericirea-i trecătoare
O clipă ce o ardem
Ce nu o să revină
Cenusa ei, rămâne-n noi pe veci
O amintire cu lumină.

poezie de Maria Bem din Buchetul de poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între naştere şi moarte

Între naştere şi moarte,
Treci o creastă-nşelătoare.
Firul vieţii-n zeci se-mparte.
Urci poteci năucitoare.

Dinspre râpele abrupte
Până-n steiuri de visare,
Trebuie să-nvingi punţi rupte,
Sub ochi grei de nepăsare.

Printre temeri şi speranţe,
Pe-aripi tandre de iubire,
Te strecori printre uzanţe
Şi-a păcatului pornire.

Peste floarea tinereţii
Ai păşit într-o clipită.
Te-au avertizat poeţii:
Viaţa-ţi fi-va jefuită!

Cazi şi te ridici întruna,
Între culme şi genune.
Viaţa trece ca furtuna;
Azi florar, mâine răpciune.

Vine vremea bătrâneţii
Când te-ndoaie neputinţa.
Vulturii negri-ai tristeţii,
Sfâşie-n plin stăruinţa.

Zodia copilăriei
Ţi-a rămas ca alinare,
Când tărâmul bucuriei
Îţi părea fără hotare...

poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Şi-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoţei,
Să iubeşti umbrele ei,
Să-i descânţi fruntea de aur,
Să-i oferi poveşti cu lauri.
Să-asculţi vântul ce-o mângâie,
Să rogi noaptea să mai ţie,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea şi dragostea.

poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-o dimineaţă sau poate într-o noapte
printre atingeri, cuvinte, şoapte, suspine
voi aşterne în privirea ta un covor fermecat de iubire
îţi voi prinde în păr
cu drag, de drag,
flori de iubire, flori pentru tine
flori de liliac primăvara
vara, roşii trandafiri
toamna, galbene crizanteme
steluţe de gheaţă iarna
cât de frumoasă eşti astă seară, femeie...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de şoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.

Încerc să te întrezăresc doar printre amintiri
Şi prin cenuşa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea şi furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii şi-amăgiri deşarte.

Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Şi graiul meu va amuţi curând în lumea fără şoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Somnul este doar o moarte
Şi în moarte se coboară
Şnururi de lumini şi şoapte –
Trenuri într-o altă gară.

Este un izvor de stele
Poposind pe pleaopa grea,
Umbră care se desface
Peste tâmplele de nea.

Somnu-i literă albastră,
Printre gene răsărită,
Un popas în timp, acasă,
O iubire nerostită.

Trec în gând mărgăritare...
Gară de lumină – somnul,
Ne îmbracă-n albe zale,
Spre odihnă, întru Domul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act in scenele vietii

Este pustiu în cer, în mări şi între noi
Este prea linişte în noi şi printre ploi.
Singurătatea, liniştea şi-obscurul
Răsună mut, de parcă ia naştere fumul.

Lumina nu mai e. A plecat cu gândurile.
A strâns între raze toate iubirile.
Un om enigmatic, sărac de simţiri
Îşi lasă o urmă, un pas, plin de-amintiri.

Ce inimă? sau ce-nfinitate de goliciune pură
Care-a şters totul, lăsând azi, nimicul singur, prin natură.
De mână cu umbra neconturată-a-uitării,
Plecând, înspre timp, călcând peste toate legile firii.

Şi-acum, undeva-n secunda prezentului pas,
Uit, nu trăiesc şi totul…totul îl las!
Nu ştiu cuvântul, replica sau rolul
Am pierdut scena, viaţa, rămânând doar ecoul…

poezie de Mihaela Zahari
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti lumina nopţilor...

ce m-aş face fără tine,
luna mea din nopţi de chin,
doar cu tine îmi e bine,
când nu dorm de gând nebun

îţi cobori lumină blândă,
o strecori prin norii deşi,
te priveşti ca în oglindă,
când pe lac tu luminezi

laşi răceala ta de aur,
să pătrundă prin fereştri,
răscoleşti într-un tezaur,
cu iubiri împărăteşti

pui urechile-ţi s-asculte,
şoapte pline de amor,
pui jăratec peste clipe,
care ard şi care dor

de ce noaptea eşti stăpâna,
tainelor ce se ascund,
de ce chemi înlănţuirea,
braţelor care se prind

tu aduci şi frământarea,
gândului nebun de dor,
eşti şi chin şi mângâierea,
eşti lumina nopţilor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpii pestriţe –
Brânduşe mii, printre snopi
de ghiocei vii.
Un iepuraş rătăcit
se pierde printre flori.

tanka de Valeria Mahok (18 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!