
La casa părintească
Eu n-aș schimba
pentru nimic în lume
străzile vechi,
locurile cu parcuri și lumini,
nopțile albe și râurile fără nume
copacii cu umbră și tăceri
cuvintele ce-n visuri s-au întâlnit
și au rămas un dor nestins
iar ochii tăi cei verzi
ca firul ierbii
înfloreau mereu în primăveri
vântul îmi aduce întruna
tăcute șoapte
și dulci mângâieri
sub cerul albastru
aici, în colțul meu de lume
și acum îmi aduc aminte
de seara cu lună nouă
simt același dor în suflet
pe care inima îl știe
la casa părintească, nimeni nu-i...
și o lacrimă îmi umezește fața.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre râuri
Citate similare
Inima mea
Inima mea e un castel
Și te rog acum ceva:
Să nu pleci din el,
În lume, pe undeva...
Prin tine, inima mea
Respiră zi și noapte
N-o părăsi pe ea,
Nu te duce departe!
Inima mea e fericită
Când ești în preajma ei.
Se simte împlinită,
Iubirea să n-o iei.
Inima mea trăiește
Pentru-a ta, mereu bate
Și nimic nu îi lipsește
Când aude dulci șoapte.
Inima mea a prins culoare
Nu-ți găsește un defect,
A uitat de suparare
Ești mai mult ca perfect.
Inimile noastre, împreună
Pe veci, frumos s-au unit
Și-n această lume nebună,
Într-o zi... s-au întâlnit.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre viață
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
- poezii despre castele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Florile albe
Aduc puritatea mereu la tine,
Florile albe ce sunt iubire
Și vor să-ți amintească de mine,
Ca să trăiești în fericire.
Nu vreau să ai inima de ghiață,
Vreau să fii într-un loc feeric,
Așteptand surâsul tău pe față,
Să-mi spună ceva romantic.
Floare albă, floare de lumină,
Ce-n grădină înflorești,
Fă ca razele să vină,
Ca apoi să te mărești.
Nu vreau ca florile să se scuture-n noapte,
Când vântul le-nclină tare,
Vreau s-ascult ale tale șoapte
Și florile-n brațele mele să zboare.
Flori albe, multe, fără nume,
Zboară la mine cu dorul tău,
Aduc lumină-n astă lume
Și-nfloresc destinul meu.
poezie de Eugenia Calancea (9 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre alb, poezii despre zbor, poezii despre vinovăție, poezii despre romantism sau poezii despre lumină
Pe lună nouă, într-o seară...
Pe lună nouă, într-o seară,
M-a părăsit iubitul. Și...?
"O, dansatoarea mea pe sfoară,
Cam cât vei supraviețui?"
Eu i-am răspuns că nu mă doare
Și că-i mai bine pentru noi,
Dar să m-aline nu-s în stare
Nici cele patru cape noi.
Un gol adânc sub pași se cască,
Același gol în suflet simt...
Mi-admir umbrela chinezească,
Pantofii proaspăt dați cu-argint.
În sală - vechea veselie,
Surâde gura mea oricui.
Dar inima, ea știe, știe,
Că-n loja cincea, nimeni nu-i...
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre încălțăminte, poezii despre gură, poezii despre dans sau poezii despre China

Povești de iubire
Povești de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colțuri de cer
și dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi și șoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
același vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aștern
albe ninsori
nu înțeleg destinul...
mi-ai dăruit povești de iubire,
al vieții dar divin
izvoare de timpuri... netrăite.
Autor Maria Ciobotariu
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre stele sau poezii despre povești de dragoste
Confuzie
Aduc adesea deasupra mea
O umbră
Și-adeseori nimic nu mi-aș putea dori
Decât să fiu:
O umbră
Fără să las o urmă
Pașii mei se-ndreaptă spre incert
Și vag și tot mai vag
Mă simt ca o nălucă pe nesfârșitele cărări
Înțepenită-acut de-un straniu vis
De-o altă umbră nevăzută
Mă regăsesc în vastul labirint albastru
Căutând o umbră a unui fir de rai
Aduc adesea-n fața mea
O umbră
Și-adeseori nimic nu m-ar putea salva
Decât să fiu:
O umbră
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre albastru
Ochi netemători
Cu ochi netemători privesc cerul,
El zâmbește, se sprijină pe arbori vechi,
Sunt frații mei, străbunii mei,
De mult nu mai fugim prin lume,
Bem doar nectar albastru,
Iar de iubit, cu vântul ne iubim,
Iubiții se sărută pentru noi,
Copiii râd cu noi fără să știe,
Că existăm nu-i nicio îndoială,
Auzi cum bate inima în toate
și în iarbă și în cărăbuși de aur.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre existență, poezii despre copilărie sau poezii despre copaci

Doruri de iarnă
S-au troienit zăpezile în parcuri
Și băncile s-au zgribulit de frig,
Copacii par că stau închiși în țarcuri
Și nu-mi răspund șoptind dacă îi strig.
Și nu-mi răspunde nici măcar ecoul
Atâtor primăveri înmiresmate,
Ascuns între tăceri și-a pus zăvorul
Și amintiri - le-a luat cu el pe toate!
Colind oftând aleile tăcute,
Mă însoțește vântul răzvrătit.
Mi-e dor de toate clipele trecute
Când te țineam de mână-ndrăgostit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre primăvară, poezii despre parcuri, poezii despre iarnă, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești singur azi și-mpovărat de tine...
Ești singur azi și-mpovărat de tine,
De slavă și de visuri despărțit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.
Bei vin mereu, ți-s nopțile murdare,
Mai știi dacă trăiești cu-adevărat?
Și ochii-ți verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.
Invocă moartea inima-ți nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Și vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări și rugi, puhoi
Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în țara mea,
Știu doar să cânt și să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza!
Tristeți sporind, trec zile fără veste...
Ce rugăciuni de dragul tău să fac?
Iubirea mea atât de mare este,
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre zile

Lumina
la casa mea ușa deschid
pășesc agale, sovaind....
in jurul meu in plină noapte
aud doar vocea ta in șoapte
e atât de cald si-atat de bine
simt liniștea care revine
după un an ce a-mpietrit
o lacrimă la foc mocnit
e casa mea, ce dor mi-a fost
pierdută-n lume fără rost...
An Nou vreau să-mi aduci in dar
lumină-n inima de jar!
poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce

Trecem desculți...
Când se desparte
lumina de umbră
unduiri confuze
în pași de dans
un joc amețitor de cuvinte
ascunde un zâmbet
în raza dimineții
se desprinde parfumul
florilor în vânt
dintr-un cântec
venit de departe
în oglinda lumii
privim răsăritul
și norii pictează
colțul de cer
suntem o candelă aprinsă
în acorduri de viață
trecem desculți
prin primăveri fară număr...
în suflet simțim cum stelele ard
și scriem o lume de versuri.
poezie de Maria Ciobotariu (5 iulie 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre poezie
Albastru de Australia
sunt femeia
care nu poate trăi...
fără albastrul oceanului!
sunt aripa
care nu poate zbura...
fără azurul clar al cerului!
sunt firul
care nu poate urca...
fără seninul sufletului!
sunt inima de Lună Plină
care nu poate trăi fără ochi de vis,
și visele mele au gheare de leu,
apără zbor de lebădă neagră...
numele meu este săgeată,
albastru de Australia...
și nu am să rămân în umbră,
nu am să caut decât cerul,
la fel ca Statuia Libertății...
și zi și noapte, și noapte și zi...
suflet de vis împlinit voi fi mereu!
albastru de Australia...
curat, rostind iubire de oameni!
secret universal, țesut misterios
de un păianjen creator,
unind viață cu viață...
într-o carapace infinită...
poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre sculptură sau poezii despre păianjeni
Noapte de primăvară
E o liniște desăvârșită
pe străzile orașului adormit.
Și eu pășesc grăbit în luminile difuze,
urmat de loiala mea umbră.
Vântul îmi zgârie fața
cu adierile lui reci când trec
prin fața barului pe jumătate gol,
de unde se aude un sunet vag
de muzică.
Unde o fi războiul acum,
pierdut în atâta calm?
Ajung în casa cufundată-n somn,
și mă bag lângă tine în pat
și-ți sărut toate locurile care te dor.
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sunet, poezii despre război sau poezii despre oraș

Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
singur cuvânt
format din două jumătăți.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre trecut sau poezii despre numere

Edith Conant
Pe locul acesta adăstăm noi, aducerile aminte,
Cu privirile plecate pentru că nu ne place să citim:
"Iunie, 17 - 1884, vârsta 21 de ani și 3 zile".
Acum toate s-au schimbat,
Iar noi noi, memoriile stăm aici singure, nouă înșine suficiente,
Nici un ochi nu ne zărește, nu este conștient de prezența noastră.
Soțul tău este mort, sora ta își trăiește viața departe,
Tatăl tău este înconvoiat de ani;
El nu-și nu mai părăsește ograda și, oricum, te-a uitat demult.
Nimeni nu-și amintește fața ta deosebită,
Vocea ta melodioasă!
Și cum cântai în dimineața aceea în care te-a lovit nenorocirea,
Cu un farmec sfâșietor, cu o tristețe cutremurătoare!
Chiar înainte de moartea ta și a copilului.
Toate au fost uitate, dar nu de noi, amintirile,
Pierdute de lume.
Toate s-au schimbat în altceva, mai puțin râul și dealul
Care totuși s-au schimbat și ele.
Numai soarele fierbinte și stelele tăcute sunt la fel.
Iar noi noi, memoriile, stăm aici de veghe,
Cu ochii închiși de spuza lacrimilor
Într-o incomensurabilă, nesfârșită extenuare.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre vârstă
Blocat în timp
Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.
De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.
Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.
Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.
Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.
Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.
Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.
Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie

Gene de smoală
În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.
Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis
Un ochi care-mi ține un soare închis.
Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!
Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.
Apoi totul doarme. Oile rânduri
Se-adună în turmă moină de gânduri ,
Cocorii se rup în stol de mărgele,
Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.
Aici m-am născut, la prima rafală,
Din vântul câinesc, în râul de smoală,
Aici sunteți voi și cu voi am crescut,
Aici mă sfârșesc spre un nou început.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre început, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
Maramureșul este sursa mea de energie. Când vin aici intru într-o altă lume, îmi aduc aminte de cât de puține ai nevoie să fii fericit, de cât de frumoasă e simplitatea și cât de minunată e bunătatea. Oamenii de aici mă încarcă sufletește! Seara stau la poartă cu bătrânii pentru că povești ca ale lor mai rar auzi, îmi vizitez vecinii, gătesc pe soba pe care o folosea și mama, în diminețile de vară mă bucur de mirosul de fân proaspăt cosit, iar seara stau pe prispă și mă uit la cerul cu cele mai multe stele.
citat din Nicolai Tand (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vecini, citate despre stele, citate despre seară, citate despre mamă, citate despre frumusețe, citate despre fericire, citate despre energie, citate despre dimineață sau citate despre bătrânețe

Privind în urmă...
(fragment)
(să ne aducem aminte de părinți, nu numai de sărbători)
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
toți cei ce/au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în țara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
plecăciune mamă tată
și tuturor pe care v-am iubi
(...)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, citate de Teodor Dume despre tristețe, poezii despre tată, citate de Teodor Dume despre tată, poezii despre sărbători, poezii despre mamă, citate de Teodor Dume despre mamă sau citate de Teodor Dume despre iubire

Eu sunt lupoaica fără pui
Eu sunt lupoica fără pui
prin lume bântui, merg hai-hui,
ului la lună și mă cert
mă simt pierdută în deșert.
Sunt floarea fără de pistil
sau lumânarea făr'fitil
sunt Eva ce-a mușcat din măr
sunt suflet mereu călător.
Îmi caut raza cercului
și-mi plâng laptele-cucului
căci în păcat eu am căzut,
nesăbuința mi-a fost scut.
Din tinerețe pân-acum
păcatul l-am purtat autum,
prin suferință-am învățat
și-o altă viață-am postfațat.
Să curăț al meu grav păcat
voi reveni purificat
fii voi naște și voi crește
în isaia-dănțuiește.
Am înțeles abia acum,
orcice păcat e scris postum,
aici venim ca să-nvățăm,
desăvârșirea nu furăm.
O treaptă nu-i ușor de-atins,
nimic nu e de neînvins
când din greșeli ai învățat
că nimeni nu-i nevinovat.
Păcatul poți înlocui
cu fapte bune ce vor fi
în viața ce va fi cândva
aicea sau altundeva.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe, poezii despre plâns, poezii despre nevinovăție sau poezii despre naștere