Către care depărtări?
Neștiutele cărări
Și-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntorcere ne poartă?
Ochii bine nu-i deschidem,
Vai! Ce multe-avem de spus...
Când cu viața ne deprindem,
Tocmai viața ni s-a dus.
Facem treburi zgomotoase,
Toată lumea să ne știe,
Pe când doar un pumn de oase
Vom lăsa pentru vecie.
Cei ce-i țin în viață gura,
Faurii de gălăgie,
Spun că vor schimba natura,
Frunze-albastre-n pomi să fie.
Dar eu tac și stau de-o parte,
Las a lor totul să fie.
Știu că gurile sparte,
Nu pot dăinui-n vecie.
Neștiutele cărări
Și-ale zilelor soartă,
Către care depărtări
Fără-ntoarcere ne poartă?
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.