îți scriu poeme în rune
curba lumii astrală
e închisă-n în cerc
sau în spirală, iubito
tăcerea în labirint
în fâșii se destramă
sunetele plesnesc nebune
țipătul în două apune
îți scriu poeme în rune
timpul în somn mă-nghite
misterul unui țărm mă cuprinde
în depărtări se clatină
și noaptea cu luna de platină
și a patra dimensiune
și veșnicia lucrurilor, iubito
arunc cu pietre în destin
melci însângerați pe retină
mi s-a oprit inima, femeie delta
în praful cosmic văd rotiri
moartea în voaluri veghează
lumina ca o coardă dansează
într-un mănunchi de raze
un șarpe se modulează
trecând printr-un tunel de forme
nuanțe de jad, stinse iubiri
lacrimile tale în noapte mă ard
aud cuvintele din poeme
în imperiul furtunii cum cad.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îți scriu poeme din eternitate
Cu sufletul amorf îți scriu poeme
și cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
își lasă aripa peste cuvinte.
Îți scriu poeme ca și cum aș ninge
din tablouri scumpe ale vieții mele,
îți scriu poeme ca și cum de sânge
mi-ar izbucni din carne niște stele.
Îți scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic niște semne
din era unui cântec de copil.
În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.
Pe tine, omule, te-am rupt din traiectoria
nisipului amanetat de-un gol de moarte,
și nu știu dacă-ți amintești, dar ție
ți-am scris poeme din eternitate.
Tu ce mai faci? M-auzi dintre cuvinte?
Tu-mi înțelegi această grea povară
de-a fi mereu și iar doar poezie,
ca o nesfârșită iarnă-primăvară?
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teii scriu poeme
Teii îngâlbenesc
însângerați de soare.
scriu poeme
cu frunzele lor
peste care trec pașii mei
ca o pană
ce se deschide fără glas.
trec clipele
tam tamuri de tâmple
cu harul lacrimii
uscat în pulbere
și Jiul tot curge
și curge.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi nu-ți mai scriu poeme ca unui bărbat de rând
unul care se bucură de cuvinte puține
nu
azi îți ating carnea și te zidesc între gânduri
te aduc în fața lumii
te pregătesc de iubit
că poemele cresc din sânge
și tu nu poți să trăiești mereu așa
ca un bărbat de rând
nu
nu pot să îți arunc în grabă câteva imagini
și apoi să mă întorc la viața mea de toate zilele
pe tine vreau să te zidesc între gânduri
să te obișnuiesc cu trecerile
iar ceilalți să te citească
nu
de azi nu-ți mai scriu poeme
ca unui bărbat oarecare
ce își privește mâinile pline de carne
nu
pe mâinile tale voi așeza lumina
puțin câte puțin
și vei învăța trecerile
iar ceilalți se vor bucura să te descopere
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Răstignit pe frunze
Numai într-o vreme
eram pierde-toamne
dar când scriu poeme
cred în tine Doamne
Eram pierde-toamne
cu tăcerea în bagaj
de Tine mi-e foame
și mă dau drept gaj
Cu tăcerea în bagaj
de când scriu poeme
sunt al nopții paj
și-o mai duc o vreme
Ca un pierde-toamne
sus pe cruce Doamne
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Câte poeme?
Câte poeme ți-oi fi scris?
Nici eu nu știu câte au fost
Și poate nici nu are rost,
Din vis rămâne numai vis.
Câte poeme am să-ți scriu?
Nici asta nimeni nu va ști,
Tu, dragul meu din poezii,
Este târziu, foarte târziu.
Câte poeme vor pluti
Fără să fie în colecții?
La începutul unor lecții,
Fără sfârșit te voi iubi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerii scriu poeme în iarbă
Te-am simțit cum ai trecut prin inima mea,
încă aveai pete de lună pe umeri
și umbra trupului meu
mai șerpuia în jurul brațelor tale,
ca o felină dornică să vâneze...
În nesomnul meu, ploua cu fluturi
și timpul îmi fluera prin sânge
ca un trubadur,
umblând desculț prin ploaie.
Spune-mi, cât de frumoasă sunt
atunci când,
prin toți porii sufletului,
ies îngerii din mine
să scrie poeme în iarbă?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joi
Eu încă scriu pentru tine
Lungi poeme cu vremuri bune
Inventez pretexte de bine
Colorate cu sâmburi de tăciune
Și mai scriu și pentru mine
Incantații de fericire
Rupte din soare apune
Sperând să mai cred în iubire,
Eu încă mai scriu pentru noi
Pentru tot ce a fost nefiind să ne fie
Pentru viața de aici și apoi
Eu încă mai scriu pentru ziua de joi....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rune
În chip de rune, de veacuri uitate,
poart-o semnătură făpturile toate.
Slăvitele păsări subt aripi o poartă
'n liturgice zboruri prelungi ca viața.
În slujba luminii, urnă fără de toartă,
luna și-o ține ascunsă pe fața
vrăjită să nu se întoarcă.
Stane de piatră, jivine, cucută
poart-o semnătură cu cheie pierdută.
Pecete tăinuită de două ori -
fată de foc, arătare, care pe țărm
ridici acum brațele peste mare,
o porți subsuori.
Rune, pretutindeni rune,
cine vă-nseamnă, cine vă pune?
Făpturile toate, știute și neștiute,
poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte?
Crinii muntelui - subtlunari -
și-o duc neajunsă pe creștet.
Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Sunt... suntem
Sunt poem... suntem noi,
Poeme de vânt
Împărțite la doi,
Poeme de vânt
Coborând pe pământ
În tornade și ploi.
Sunt tornadă acoladă
Deschisă spre plus infinit...
Sunt ecoul fugit
Din mine, spre a te căuta
În poeme virgine
Sunt... sunt a ta.
Sunt tăcere și sunt tic-tac-ul sângelui
Ce clocotește
În inima mea...
Sunt, ești... goana spre stele
Sunt ultima stea ce apune
În inima ta.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi striga
soarele a murit în zori
mie mi-a crescut umbra
unui copac în spate
lungă până la cer
care gâdilă luna
iau cuvintele și le arunc
în lac o să răsară poeme
mari cât frunza de pelin
amară ca un vin băut alin
șuier la pietre și tac la vânt
mă prefac în umbra ta
e un iz de rătăcire
într-un nor de strălucire
am un chef nebun să strig:
soarele a murit în zori
plecăm din nou la culcare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să scrii poeme
Să scrii poeme placide,
să sudezi tăcerea sintagmelor
și să le sufli aerul ars din plămâni.
Să porți noaptea o casă în spate,
să spargi sticle pântecoase
și să vrei să eliberezi golul de acolo.
Să aprinzi o lumânare eterică,
să-ți frigi vârfurile invizibile ale degetelor
și să strigi la îngerul păzitor.
Să-ți repugne somnul prea lung,
să scrii poeme pe un geam asudat
iar ele să înceapă să se prelingă.
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tu prin timpul meu arar trecând
și timpul și-ntinde trupu-n
cenușa de doi stânjeni
îndoliază azi și zboară
văzul meu cărunt
și vălul roz pictat cu tuberoze
ți-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniți
tocmai din ostrovul Miklosich
și urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci și pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
și-al lumii ospăț de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,
nori de praf și vânt, iubito
și tu prin timpul meu
arar trecând.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adagio
iubirea Lui Hristos- religie supremă
lumina Lui ne cuprinde pe toți
credința în El e gândire extremă
o apăr de tâlhari de netrebnici hoți.
sacrificiul Sau și azi destramă plângeri
ne vrea pe toți fericiți mereu împăcați
o parte din lume se compune din îngeri
în toate cele sfinte profund implicați.
adagio e poemul cu care-l preamăresc
acoperit cu praful fin de stele
cu vis de zi de noapte îl urmăresc
să îmi dea mântuirea păcatelor mele.
ascensiuni pe spirală capătă noi forme
descopăr astfel cerul cu iubiri enorme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există poeme a căror viață este mai intensă decât a unei metropole, există poeme a căror moarte este mai odihnitoare decât a unui cimitir, există poeme a căror dragoste depășește orice promisiune. Dacă scrii aceste poeme, ești blestemat să nu poți rămâne niciodată în ele, dar dacă alții le citesc ai șansa să te îmbeți cu gemetele lor de fericire.
Ionuț Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Polen de cuvinte I
Din streașina gândului picur polen de cuvinte
În dor îți scriu cu lacrimile sfinte
Mă aplec în-genunchi strofa se-nchina,
În versuri dansează, muza, suavă balerină.
Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine,
Din vise-necate cu lacrimi divine,
Din furtunile vieții ce-au săpat în noi
Cratere brăzdate adesea de vânt și ploi.
În noi pocale adun polenul de cuvinte
Din soarele sufletului meu să te alinte,
Picurând speranță în gând, în dorurile tale
Poeme desculțe scrise cu degete de mare.
Din lacrima copacilor care mereu plâng,
Când frunzele în toamnă sub talpă se frâng,
Am să vă învelesc gândurile reci și nude
Cu versuri calde din mine să nu vă ude.
În iernile cu lapoviță, zăpadă și gheață
Cu raze din inimă mea voi lumina a ta față,
În polen de cuvinte cu zâmbetul lui Dumnezeu
Împletite vise în culorile ploii care nasc curcubeu.
poezie de Valentina Geambașu (22 august 2014, Mioveni)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele meu e Ana
Doamne
și stau într-un capăt de lume
undeva între limita de sus a plânsului
și limita de jos a sărăciei
nu scriu poeme să-mi măsoare semenii rănile
sau să mă jefuiască de bunătate
scriu că așa M-ai învățat
Tu
când mâinile se împotrivesc
simt cum cresc cuvintele
și din unghiile învinețite
țâșnesc începuturi
nu e ușor
dar timpul m-a obișnuit cu trecerile
când în țărâna mea e atâta zbucium
Tu mă întâmpini bucuros
cu brațele deschise
de parcă lumea
nu a mai avut
nicio zidire
până la venirea mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iartă-mă iubito....
Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.
Iartă-mă iubito, că te știu demult
Doar a mea și înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.
Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te scriu și apoi îți ascult inima cât de frumos bate în poeme...
aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Parafraze
Glasul amicului cu jind
Ce strigă clar din galantar
Nimic să nu vă fie apatic
Veniți de luați poeme
În preajma timpului prezent
Nu-i suficient să pozăm
Cititul din buze
Veniți de luați poeme
Să nu cădeți indolenți
În unghiuri indecente
Mai bine cu speranțe noi
Veniți de luați poeme
Și traiul vostru să prospere
Nu mai merge azi cu scuze
Pe sistem duplicitar
Veniți de luați poeme
Conviețuiri desfășurând
Patrioți lucizi în devenire
Nu mai amânați nici când
Veniți de luați poeme!
poezie de David Boia (13 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ascultă, iubito...
Ascultă, iubito, și vântul și ploaia,
Cum bat enigmatic, la noi în fereastră,
Îmi ciocăne-n cap, insistent, ghionoaia,
Și tremură triste și florile-n glastră...
În taină, clepsidra ne macină anii,
Se scurge nisip argintiu, cu el timpul,
Pe visele noastre dansează cârlanii,
Și lacrimă valea, pădurea și câmpul...
Se ivesc din tainice colțuri, strigoii,
Părelnice umbre, ce-n somn ne sărută,
Dar nu-s decât doina jelită a ploii,
Tristețea morții, peste noi abătută...
Tu-ngâni, cantr-un bocet, o tristă romanță,
Ne leagănă-n taină tristețile, bona,
Eu mai scriu câte-un vers, mai scriu câte-o ștanță,
Parc-am fi într-o tristă poveste-n Verona...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!