Polen de cuvinte I
Din streașina gândului picur polen de cuvinte
În dor îți scriu cu lacrimile sfinte
Mă aplec în-genunchi strofa se-nchina,
În versuri dansează, muza, suavă balerină.
Cuvintele se nasc se dizolvă-n mine,
Din vise-necate cu lacrimi divine,
Din furtunile vieții ce-au săpat în noi
Cratere brăzdate adesea de vânt și ploi.
În noi pocale adun polenul de cuvinte
Din soarele sufletului meu să te alinte,
Picurând speranță în gând, în dorurile tale
Poeme desculțe scrise cu degete de mare.
Din lacrima copacilor care mereu plâng,
Când frunzele în toamnă sub talpă se frâng,
Am să vă învelesc gândurile reci și nude
Cu versuri calde din mine să nu vă ude.
În iernile cu lapoviță, zăpadă și gheață
Cu raze din inimă mea voi lumina a ta față,
În polen de cuvinte cu zâmbetul lui Dumnezeu
Împletite vise în culorile ploii care nasc curcubeu.
poezie de Valentina Geambașu (22 august 2014, Mioveni)
Adăugat de dory58

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre dans
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.