Salonul 209

Au înnebunit dinţii circularului,
Muşcă degetele din aripa rotirii,
Salonul 209 paşnic mă aşează
Sub clepsidra de sânge-a nemuririi.

Câinele aleargă cu petele pe bot
Sub circularul care înnoptează,
Tu nu ştii, doar el presimte
Cum degete lipite se înnobilează.

Palma înflorită se-nvârte după ax,
Inima privirii răzbate de uimire,
Doctore, Salonul va rămâne
Clepsidra care curge-n amintire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe osia timpului adoarme clepsidra

Noaptea legănată în vise de stele
Aşează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărţirii.

Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ţi ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.

Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopţii visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teşite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.

Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandreţea o lacrimă ne fură!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâşie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le aşează
La temelia cetăţii lui,
Îşi face acoperiş
Şi horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salonul morţii: salonul nr. 28, unde bolnavii sunt "îngrijiţi" de superficiala doctoriţă Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti (pamflet)

Mamă – munţi de duioşie,
Te-a băgat în agonie;
Însă fuse voia sorţii:
Astăzi tu scăpat-ai vie
Din salonul morţii.
Oameni buni, de omenie,
Te-au salvat la Terapie.

poezie de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra tăcerii

Gândul se luminează
În poalele visului
Când magma oaselor fierbe
În vulcanul sufletului.

Iartă-mă, de o mie de ori!
Am încurcat florile vieţii,
Stelele m-au călăuzit
În lumi neaşteptate.

Gândul meu se va lumina
Când tu vei netezi verbul
Cu gesturi alcătuite
Pe marginea de zbor a aripii.

Inima este cerul încercării
În parcelele visului
Ce întâlnesc ochii noştri
În două picături de nisip
Din clepsidra tăcerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metania învingătorului

Umbra frunzoasă a prezentul se aşează
Pe umerii omului cu inima de piatră.
Pâinea lumii se pierde
În dinţii închipuirii
Lipind temerar tacâmuri bizare,
Apoi se-ndulceşte
În metaforele cerului
Printr-o realizare de şoapte risipite.

Valuri de regrete
Curg în cimitirul primitor
De slavă a iluziei
Zilei de mâine.
Cerul îşi adună cârjele
Şi se sprijină
De arhipelagul singurătăţii,
Privighetorile îl sângerează
Cu rugile bătrânilor
Intraţi în icoane.

Ne tocmim în ochii rătăcirii
Clipele bolnave
Şi păşim printre stâncile
Care formează
Clepsidra condamnării.

N-am curajul să ridic ochii,
Privirea-mi arde
În sângele vulcanului
Cuprins de oameni
Cu scheletele gândirii
Golite de metania
Învingătorului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra vârtejului negru

Lawrence Anthony respiră rouă din urma elefanţilor,
Le descoase rănile din alicele braconierilor.
Nici un elefant nu a împăiat un om deşi
Generaţii de elefanţi s-au supus tristeţii.
În habitate, Lawrence Anthony, a netezit durerea trompelor,
A şlefuit fildeşii timpului cu inima şi
A căzut împlinit cu spatele la lumină.
Elefanţii de pretutindeni i-au stat de veghe
Până când umbra lui s-a strecurat ca o lacrimă în pământ.

Stelele lor ticăie, mulţumindu-i, din clepsidra vârtejului negru.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Trecere (Lui Mihai Eminescu)

Îmi pierd paşii
prin nopţi albe
către oglinda izvorului
ireal de rece.
Rememorez amprentele
tulburătorilor tăi paşi
rămaşi mit poem
pe nisipul amintirii...

Măcinat în clepsidra
dorului.

Pierdut şi regăsit
în visul meu de-a pururi
Luceafăr
la ţărmul dintre lumi
Dăinuind cu inima înflorită
de seva teiului
din Copou
în Marea Trecere...

Măcina în clepsidra
dorului.

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (octombrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenând clipa iubirii finale

Am primenit timpul în flori şi izvoare,
Am pus luna să viseze cu ochii la soare,
Am pus iezii cu buzele crude-n gurguie,
Am privit la fluturi cum spre îngeri suie.

Am îmbrăţişat întruna dureri şi fericire,
Am săpat profund în univers uimire
Când în mine au picurat lacrimile tale
Desenând dureros clepsidra iubirii finale!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea, frumoasa mea...

Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima de scoici stelare,
A încolţit în piept târziu
Un fulg de frunză trecătoare.

Se-nalţă, cade, reînvie
Pe pala vântului ştrengar,
Respir parfumul poeziei
Iubirii ce o port ca dar.

Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima cleştar de vis,
Tămăduieşte-mi rana vieţii
Prin aripa ce m-a cuprins.

A încolţit ghinda candorii,
Stejarul s-a ascuns în noi
Pe culmea nemuririi care
Îşi spală fulgerele-n ploi.

Frumoasa mea, frumoasa mea
Iubirea ta-i parfum de stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea curge-n clepsidra conştiinţei cu ajutorul cuvântului.

aforism de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gunoi, chiar pe un tron de aur, rămâne tot gunoi. Bişniţarul agramat, incult şi vanitos Gigi Becali, miliardar de carton care a făcut puşcărie pentru corupţie, chiar când se aşează pe tronul lui de aur, în salonul lui aurit, cu o cămaşă aurie, cu un lanţ gros de aur la gât, când cheamă ziargii de la tembeliziunea Rromânia TV să le dea interviuri, să-l vadă toată ţara pe tronul lui de aur, rămâne tot un bişniţar agramat, incult şi vanitos, care spune inepţii despre probleme medicale (cum este pandemia de COVID-19, care aproape a dat şah mat celor mai mari medici ai lumii), legislative, economice etc. în care doar specialiştii se pot pronunţa, care spune inepţii despre religie, ca aceea că românii au liturghia în ADN. Bişniţarul incult n-are habar ce înseamnă AND şi nici nu înţelege cu adevărat ce este o liturghie, altfel n-ar spune o asemenea inepţie.

George Budoi în Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (19 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Merg anii înainte, merg anii înapoi,
Clepsidra veşniciei la capete-i egală.
Deşi-i puţină moarte la mijlloc pentru noi,
Ne place cum ne cerne şi chiar cum ne înşală.

Venim din punctul zero şi tindem spre mai mult,
Iluzia veciei e-atotstăpânitoare.
Ne lustruim în taină podoabele de cult
În aşteptarea altor nescrise calendare.

Brusc, la un semn de clopot, rămânem fără grai,
Cu ochii între şansă şi între renunţare.
De n-aţi ştiut, clepsidra nu macină mălai,
Ea muşcă aspru până la ultima culoare.

Deşi-i puţină moarte la mijloc pentru noi,
Clepsidra veşniciei la capete-i egală,
Merg anii înainte, merg anii înapoi...
Ne place cum ne cerne şi chiar cum ne înşală.

poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra – poem diamant

Măsoară
mereu timpul
prin curgerea nisipului
ieri, azi şi mâine,
zilele trec prin orificiul îngust
totul repetându-se în rutină
doar până când
clepsidra se
sparge...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăistuţe de fum

Păduri de oase şi de vise
Şi de vorbe necuprinse
Sting şi gheaţă, sting şi jar,
Sub aripă de sitar.

Toamna trage foc de puşcă,
Ceaţa de irişi o muşcă,
Latră câinii la hotar
Trupul sângelui hoinar.

Ochiul morţii în cer scrie
Cărţi de putredă vecie
Şi-n clepsidra de mister
Creşte şerpi de foc în cer.

În praf o umbră nebună
Alergă c-o stea în mână,
Calul ei răpus de roată
Mănâncă jar din covată

Şi mai ronţăie câmpii
Strânse de harnici copii
În trăistuţele de fum
Cu ecou de-albastru scrum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampa nupţială

Îţi ofer bucuria de noapte:
Gâturi de verdeaţă
Scrijelind visuri.
Năframe solemne pornesc
La gândul gratiilor
Ce zădărnicesc vocile pieptului.
Dorinţele ies din jocul de gene.
Lampa nupţială
Cuprinde ciudat pragul casei
Unde zorii stropesc lumea
Cu laptele iubirii,
În salonul,
Cu miere din extaz
Se prăbuşeşte urletul închipuirii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arăt cu degetul

Plâng degetele! Fiecare deget plânge o palmă.
Palma se şterge cu palma de propria ei palmă
Degetele plâng de le ustură falangele.
Plâng la atingerea lor cu alte degete
care plâng o palmă
ce se şterge cu palma de propria ei palmă.
Cinci palme la un deget
care se arată cu degetul
care se arată cu degetul
de cinci ori se arată cu degetul
pălmuit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

În adâncul vremurilor pământeşti,
Când ceasul nu se ostenea să apară,
Timpul deţinea orânduiri cereşti,
Clepsidra ştia cum se măsoară.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

istorie

Istoria este nisipul care rămâne în clepsidra timpului.

definiţie aforistică de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură salcâmii

Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean,
Să fi rămas în urmă oraşul dunărean
Şi nu simţiră nimeni că-ncetiniră pasul?

Doar umăr lângă umăr vom isprăvi impasul
De-a bate apa-n piuă şi-a tot spera în van,
Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean.

E miez de primăvară şi-n parc răsună glasul
A zeci de-naripate ce cântă cu alean,
E nuntă mare-n stradă, mireasă-n alb e-oraşul,
Să nu mai credem timpul că-i unicul duşman!

Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul
În centrul vechi al urbei... rămâne suveran.

rondel de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!