
Clepsidra tăcerii
Gândul se luminează
În poalele visului
Când magma oaselor fierbe
În vulcanul sufletului.
Iartă-mă, de o mie de ori!
Am încurcat florile vieții,
Stelele m-au călăuzit
În lumi neașteptate.
Gândul meu se va lumina
Când tu vei netezi verbul
Cu gesturi alcătuite
Pe marginea de zbor a aripii.
Inima este cerul încercării
În parcelele visului
Ce întâlnesc ochii noștri
În două picături de nisip
Din clepsidra tăcerii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cerul tău albastru
Un râu de lacrimi am vărsat
De fericire si de tristețe
Lumina ochii mi s-a secat
Tu-mi dai a visului acuratețe
O pânză albă ochii mei
Iubirea e ce mă nconjoară
Gândul am străjer pentru ei
Căldura Luceafărului în seară
Am apucat ca să te chem
Luceafărule printr un gând
Și inima mi s-a făcut un ghem
Am simțit prezența ta venind
În gândul meu rămâi te chem
Un bulgar al aștrilor arzători
Cerul este tatăl tău suprem
Veșnic iubitor printre muritori
De poți veni în fiecare seară
Spune-mi povestea ta de astru
Să te astept la geam afară
Coboară din cerul tău albastru
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de suflet
Lăcrimezi din suflet când iubești,
Sunt picături din stelele cerești,
Lăcrimezi străpuns de bucurie
Când porți în suflet omul poezie.
Mai lăcrimezi și când este durere,
Când pașii rătăciți pleacă-n tăcere
Fără să țină cont de a iubirii tunet:
Lumina moare-n picături de suflet!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct
am îngrămădit tăcerea în pustiul visului
nelăsându-l să zboare
spre inima de turtă dulce
murăturile băltite îmi vor înlocui sufletul
când în întuneric
drumul îmbolnăvit se va scurta
rotunjindu-se de-a lungul și de-a latul
până la orbire
vezi punctul acela
ce era odată o aripă blândă
azi nu e decât sufletul aripii
în valurile ce au trecut cândva
printre picioarele mele
prin gândul meu
prin cerul meu
prin umbra mea
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iartă-mă!
Tu, iartă-mă, că vin ca o văpaie
prin gândul tău, seninul să umbresc
și liniștea orânduită-n suflet și-n odaie,
cu-a mea tăcere des o-nzăpezesc.
Tu, iartă-mă, că-ți tulbur delta resemnării,
când pui ofranda sufletului pe cântar,
tu lasă-mi zâmbetul în palmele uitării
și-aruncă amintirile ca foi de calendar.
Tu, iartă-mă, că scriu cu ploaia pe fereastră,
uitarea, ca pedeapsă, s-o implor,
căci, până azi, o așteptare-albastră
se zbate-n ochiul năclăit de dor.
Fug toamnele, de muguri pustiind
suflarea, ce prin tine-a renăscut,
de ce m-am dus ca frunza lăcrimând,
de ce nu m-ai oprit c-o mare de sărut?
Tu, iartă-mă, că nu pot să te uit
și cu tumultul dorului mă cert,
tu iartă-mă, c-atâtea toamne am pierdut,
tu iartă-mă, eu nu pot să mă iert...
De azi respir lumina caldă, de trecut
și liniștea-ți cu gândul pârjolesc,
tu iartă-mă, iar toamna mi-a cerut,
în ruga de iertare poemul s-nvelesc...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii
Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Se luminează zările,
Se purifică apele
Și pornesc lacrimile
Fericirii spre infinit.
Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Dezlănțuim unirea
Cerului cu viața
Și noi ne transformăm în
Lumina divină,
Ruptă din tine, Soare,
Care distruge ura din Război!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se coc iubirile
Toamna se coc iubirile și ies din noi
În coșul burdușit cu stele șlefuite,
Miroase-a tescovină proaspătă-n butoi,
În biserici sunt păcatele sfințite.
În cazarma aripii înșeuată-n zbor
Munții se văd, zidire stătătoare,
În vârtejul inimii al meu cocor
E hrănit cu boabe îndulcite-n soare.
Gândul mi-l așează în caleașca veche
Și trecem bucuroși prin frunzele târzii,
Stelele s-adună pereche cu pereche
Ca să procreeze din lumini copii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele ne luminează
Iubirea prin iubire e iubire,
Eu prin mine sunt tot eu
Și iubindu-mă cu tine,
Sunt coastă din Dumnezeu.
Tu ești coasta mea, se spune,
Ești inima și ești focul
Care purifică visul
Presărând vieții norocul.
Cum iubim iubind iubirea
Eu și tu, două-amintiri,
Stelele ne luminează
Coastele noastre subțiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

DMS-ul vieții
Pe scara vieții urcă timpul
Și noi urcăm pe trunchiul lui
Plini de iubiri și de păcate
Să ținem stâlpii cerului.
Cântăm și ne-nvârtim în brațe
Cu anii noștri, douăzeci,
Dimineața,-n miezul zilei
Și seara pe-ntinse poteci.
La patruzeci de ani râvnim
Duminica și marți ades,
Și sâmbăta când roua curge
Prin sânge dulce ca un vers.
La anii mulți, peste șaizeci,
Decembrie și mai ne duc
Cu gândul în septembrie
Să tot iubesc, dacă apuc.
Acesta este DMS-ul
Vieții noastre pe pământ,
Iubim și ținem bine cerul
Să nu coboare în mormânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

De vise-mplinite...
Harta sufletului tău își deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Așa cum primește cutia poștală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.
Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeași clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată și nesfârșită ispită
De-aprinse vâlvătăi.
Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mișcare caii putere
Și-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.
Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,
De vise-mplinite
Arși-s ochii mei!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mai spun?
Ce să mai spun când viața e frumoasă,
Când inima iubirii o țin în zbor ades,
Când tu ești muza din rime, luminoasă
Și vieții mele cu zâmbete dai ghes?
Ce să mai spun când vise împlinesc
La pieptul tău fierbinte cu miros de flori,
Când știu că-n puful vieții cu tine locuiesc
Sub cerul de rugină cu stele-n loc de nori?
Ce să mai spun când știi că port în piept
Inima-ți de aur cu fericirea-n picuri
De zâmbete și rouă-n profilul de poet?
Pe care l-ai pictat în iriși, să mă bucuri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O cascadă de albe gânduri
se revarsă peste pajiștea visului
potolindu-mi setea de veșnicie
lacrimile muiate în albastrul nopții
mi se zvânta la soarele iubirii...
doar tu si eu ne legănăm
în pași nebuni de vals,
exersând dansul fericirii
adesea, ne impiedicăm
în ritmul alert al pasiunii
dar mă las îmbrățișată
de stelele pereche
ce imi luminează pașii,
imi spăl cuvintele și dorul
în privirea nostalgică a lunii
le îmbrac în taina visului ei,
să-ți umplu gândurile, iubite,
cu flori de nu-mă-uita
ce au parfumul sufletului meu.
poezie de Elena Lavinia Niculicea (4 august 2011)
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina visului
Apăreai printe steluțe
Mă priveai prin geam
Erai Luna zâmbitoare
Lumină-ți cer un gram
Luminează -mi calea
Dă-mi lumina visului
Sau intră-n casa mea
Chemă divinul cerului
Tu știi mersul nopți
Ești astrul cel discret
Cunosti secretul sorți
Te ador eu nu te cert
Cunoști iubirea mea
Tu știi cât o astept
Mă veghezi noaptea
Alini inima din piept
Cum tu Lună ai făcut
Un sărut tu mi-ai furat
Și acum ai dispărut
După nori tu ai plecat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheara visului
Gheara visului smulge aerul din mine,
Îmi pune inima crudă în lacrimi și suspine,
Îmi pune oasele frânte în amforă de piele,
Sunt hăituit și rece sub cerul fără stele.
Sunt rostuit în simetrii căzute-orizontal
Printre ierburi topite-n copitele de cal
Înhămat la zorii unde o brișcă trece
Din povestea caldă în povestea rece.
Gheara visului smulge aerul din mine,
Din bolnava lume cu lacrimi și suspine,
Aș vrea să dorm în amforă de piele
Însă beau paharul cu lacrimi de stele.
Sunt cătrănit pe viață și stau orizontal
Pe crupa împletită de iarbă-n os de cal,
Nechează totu-n jur și amfora se sparge,
Un fluture bețiv în vise pune doage.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica visului pare ireproșabilă când trece fără a fi alterată în conținutul visului, dar devine absurdă când, prin lucrarea visului, este transferată asupra altor materiale. Prezența unui calcul aritmetic în conținutul visului vrea să spună, pur și simplu, că un calcul asemănător se găsea printre ideile latente. Si acolo el era exact. Dar când îl regăsim apoi în visul manifest, în urma condensării factorilor săi și a transferului operațiunilor sale asupra altor materiale, el dă rezultatele cele mai extravagante.
Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul visului meu
În seara lui Moș Crăciun
Cerul se transformă-n lapte,
Stelele îl torn pe drum
În gurițe parfumate.
Toți copiii lumii sorb
Dulce dar dumnezeiesc,
Chiar și țâncul care-i orb
În pământul strămoșesc.
Sar lacătele puse-n porți,
Ies jivinele în grabă,
Sar și crucile la morți,
Morții s-apucă de treabă.
E-un miraj de Moș Crăciun,
Totul în sufletul meu,
Aș vrea să vină pe drum
Chiar și bunul Dumnezeu.
Lumea s-ar îmbrățișa,
Ar uita de cele rele,
Binele ne-ar învăța
Împăratul dintre stele.
El, Hristos, și Dumnezeu,
Miere în credința noastră,
Sunt miraj visului meu
Venit din lumea albastră!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în brațele visului meu
Vino în brațele visului meu
Să ne îmbrățișăm o veșnicie,
Să fii un fluturaș ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.
Vino în brațele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viața sfântă ce o moștenim.
Vino în brațele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să pășim prin vânturi și prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în zbor
în zbor de pasăre aș vrea să mă înnod
pe aripa măiastră să ating o rază
arborele vieții vreau să aibă rod
pe ramuri îngerii să stea de pază.
să prind culori vesele din curcubeu
când ploaia spală cărările mele
în suflet să vibreze muzica mereu
acorduri de chitară pentru clipe rele.
în zbor de pasăre să mă înalt la cer
să mă învăluiască pulbere de stele
gândul să strălucească precum un giuvaer
plutind în libertate pe rondul cu lalele.
pe Veneția visului ca un gondolier
să plutesc deasupra valurilor grele.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Cerneala Sufletului Meu Se Usucă
Uneori, când cerneala sufletului meu se usucă,
când inima mea este prea rănită pentru a cânta,
cuvintele prea dureroase pentru a fi spuse,
atunci tăcerea este vocea mea, cerul albastru este speranța mea,
oceanul este lacrima mea,
stelele sunt visele mele,
florile îmi sunt zâmbet, iar păsările libertate.
Pacea Ta se revarsă.
Frumusețea fiecărei zile mă copleșește.
poezie de Marius Alexandru (ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor cu gândul la urmași
N-ai cerut, dar eu îți cer
Să-mi dai pasărea din cer,
Dă-mi și-un fluturaș de vrei
Chiar din cioculețul ei,
Să mă-atingă, să-l ating,
Dorul de tine să sting,
Să nu mai fiu supărat
Că soarta ne-a-ndepărtat.
Tu ești Pasărea Măiastră,
Zboară fin în vraja noastră,
Ca să-ți pun în sirinx nai
Să-ncântăm pe Domnu-n Rai,
Să fim păsări cântătoare,
Plini de zbor și de candoare
Cu aripi de fluturași,
Și cu gândul la urmași!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
timpul se strecoară prin descântec de ghioc
vreau să destram netrebnice blesteme
mult m-au îngenunchiat dureri și anateme
gândurilor uscate am să le dau foc
vor arde pesemne ca vreascurile-n sobă
jocul de lumini să se-mprăștie-n casă
inima să simtă viața tumultuoasă
nebună să danseze în cântec de tobă.
mă confesez smerită bunului Dumnezeu
vreau să primesc iertarea păcatelor mele
nu suport gândul că am supărat stele
că am trăit luetic capricii de zeu
valuri la țărmul visului dărâmă castele
de nisip impregnat cu iubiri de tezeu
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!