Trăistuţe de fum

Păduri de oase şi de vise
Şi de vorbe necuprinse
Sting şi gheaţă, sting şi jar,
Sub aripă de sitar.

Toamna trage foc de puşcă,
Ceaţa de irişi o muşcă,
Latră câinii la hotar
Trupul sângelui hoinar.

Ochiul morţii în cer scrie
Cărţi de putredă vecie
Şi-n clepsidra de mister
Creşte şerpi de foc în cer.

În praf o umbră nebună
Alergă c-o stea în mână,
Calul ei răpus de roată
Mănâncă jar din covată

Şi mai ronţăie câmpii
Strânse de harnici copii
În trăistuţele de fum
Cu ecou de-albastru scrum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Efemer prin orologii
O clipă de umbră sub soare
O picătură de carne
In hămesitul timp

O adiere de vorbe trecătoare
Un pai in şemineul vieţii
Abur in ocaua morţii
Plumb in talgerul judecătii

Un fir de iarbă in vântul sorţii
Un cocon de lut cu vise
O cârtiţă ce sapă după aripi
Hoinar praf pe masa vieţii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprins în iubire

Mă muşcă toamna de rotule,
În pânza vieţii pierd culoare,
Timpul, în guşi puţin sătule,
Caută-n măduvă mâncare.

Pe şevaletul prins de suflet
Pictez lumini din ochii tăi,
Vertebrele trosnesc în urlet,
De spaimă latră câinii răi.

Plânge pe-o lacrimă de ceară
Luceafărul din frunze moarte,
Un licurici în spate cară
Steluţele de brumă coapte.

Mă muşcă vulpea de privire,
De rima caldă, în cădere,
Domnul amestecă-n iubire
Parfumul toamnei efemere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul de iarbă

Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, ţărancă.

Cu trupul ei hrăneşte
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbeşte Ioana D'Arc.

Nimeni nu priveşte,
Ochii au ţărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.

Liniştea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.

Aşa-i mama, ţăranca
Munceşte sub pământ,
Din trupul ei de iarbă
Creşte grâul sfânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii latră, vântul duce...

Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.

Zvon de clopot se răsfaţă...
Cui i-se ciopleşte cruce?
Cin' s-a petrecut din viaţă?
Câinii latră vântul duce.

Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Aţâţaţi de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.

Vălul nopţii-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de ştire
Câinii latră, vântul duce.

Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.

Viaţa, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Şi de-un veac, de-o veşnicie
Câini latră, vântul duce.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ştiu că-ncet, încet mă sting...

Şi ştiu că-ncet, încet mă sting,
Mă prăbuşesc uşor în ring,
Voi încerca din nou să strig
Că în genunchi vreau să înving.

Şi ştiu că-ncet, încet mă duc
Sub brazda lungă fără plug,
Cu oasele mele să ung
Ţărâna pe care-o străpung.

Şi ştiu că-ncet, încet dispar
În lumea fără de hotar
De aceea ţie-ţi las în dar
Iubirea mea de chihlimbar.

Şi ştiu că-ncet, încet voi fi
Chiar urma ce va părăsi
Şi gestul sacru de-a iubi
Şi îndrăzneala de-a mai fi.

Şi ştiu că-ncet voi fi pe prag
O amintire celui drag,
De-aceea vreau să mă retrag
Să dorm sub umbra grea de fag.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng liniştea

Strâng liniştea în mintea mea
Ca un zgârcit de pânză rară
Pictată noaptea pe o stea
Şi ziua doar pe-o călimară.

Voi scrie poezii ce muşcă
Veninul morţii încleştate
De-o dinamită pusă-n cuşcă
Pentru idei purificate.

Strâng liniştea-n cuvântul tău,
Popor, robit cu străşnicie
De cei aleşi, crez de dulău
Cu dinţi înfipţi în veşnicie.

Degeaba strâng în mintea mea
Zgârcita linişte din viaţă,
Veninul pune orice stea
Să-şi verse ofu-n marea piaţă.

Voi scrie câte-o poezie
Despre picturile din noapte
Şi cum trăim cu osârdie
Durerile de bube coapte.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încuierea în vis

Viaţa ta e floare-n rouă,
Viaţa mea e umbră-n drum,
Domnul mi te-a scos în cale
Dintr-o pajişte de scrum.

Nici nu râd şi nici nu plâng,
Se dau huţa stele-n vânt,
Pentru-o umbră şi o floare
Speranţa creşte arzând.

Ne vom roura în cuplu,
Ne-om umbri în drum deschis
Şi pe-o pajişte de scrum
Ne vom încuia în vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul mocirlei

Fulguraţii de foc şi de sânge
Îngerul morţii lacrimii strânge
Goluri de milă în plină durere,
Caninii se topesc de plăcere.

Foamea virgină-n cântec duios
Striveşte greierul confuz, nemilos.
Generaţii iau repaus în nefiinţe –
Stropi de venin, înăbuşite dorinţe.

Luna risipeşte evantaie-n vitralii,
Arome de sânge-s în nări de canalii,
Crucea n-are astâmpăr în piatră,
În singurătatea-i umbrele latră.

Toamna se mută în torţe de fum,
Mii de iubiri împrăştie scrum,
Ocean de-ntrebări urcă în ţară
Pe ceru-i de zgură a-nmiita oară.

Suntem hologramă aprinsă în foc?
Sau stirpea de azi e fără noroc!
Port imagini adânci în sufletul meu
Şi miezul mocirlei creşte din greu.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele sting...

Stele sting şi˗ţi spunː noapte bună!
Cerul se închide ca miezul în alună,
Inima ta în inima˗mi se cuibăreşte,
Iubirea prinde aripi moi şi creşte.

În chindia clipei sărutul e prelung
Cum dulceaţa pâinii vine de sub plug,
Gingăşia ascunde în vertebre mici
Mângâieri şoptite cu ochi de licurici.

Mă topesc în spuza sânilor fierbinţi,
Părul tău de aur e aură de sfinţi,
Cu degetele noastre desenăm ca semn
Trecerea vieţii spre marele Eden.

Pe˗obraz iarăşi răsare soarele regal,
În depărtări s˗aude un nechezat de cal,
El sparge cu copita miezul de alună,
Alergăm prin spaţii ˗ eu, soare şi tu, lună!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduinţă şi putere,
Să ne iubim cu arşiţă mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.

Cu tine urc şi crestele de munţi,
Cobor şi-n peşteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii şi mii de punţi
Pentru o dulce, scumpă amintire.

Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.

Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să creşti frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi zicem de un câine care nu latră că nu muşcă niciodată, dar zicala asta umană nu e sigur că o ştiu chiar toţi câinii.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub păsări călătoare

Copacul cu urechi ascunse
Moare-n ceru-ntins în drum,
Buzele-i cu ceară-s unse,
Însemnate sunt cu scrum.

Un tâmplar închide-n carte
Un sicriu de-nveşmântare
Şi-n cruzimile sărate
Ies ecourile la soare.

Mă întorc pe-un ram de vise
Să culeg rodul de semne,
Căile-mi sunt suprapuse
Şi mă-ngrop în scrum de lemne.

Mă boceşte-un vers din carte
Cu durerile supuse,
Alt copac îmi face parte
Să-i sărut buzele-ascunse.

Eu şi el, o îmbrăţişare?
Aruncăm trecutu-n drum
Pe sub păsări călătoare
Care zboară-n foc şi-n scrum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate contemporane

Sufletul meu coboară în izvorul cu stele albastre,
Împleteşte raze imemoriale, îmblânzeşte astre,
Îngroapă în mămăligă al treilea război mondial,
Înhamă la un tun o celulă de nechezat de cal.

Dintr-un pântec de rouă trezeşte un ecou,
O mână din hârtie mototolită are design-ul nou,
Pământul se îmbracă într-o strâmbă sărutare
Pe o sticlă de ochelari creşte-o putredă floare.

Aştept resurecţia pietrelor căzute din spaţii
Unde îngerii morţii fac în tămâi incantaţii,
Pământul se albeşte la faţă de lovituri şi de ură,
Invazia catastrofei intră pe uşă cu oase în gură.

Măruntaiele ruşinii se-nalţă în noapte spre stele
Gândurile introspecţiei prăpastiei devin rebele
Şi-n praful saharian din care fac o mare mămăligă
S-aud fluturii morţi cum pacea-n somn o strigă.

Se desface pielea pământului în haine împuţite,
Păcatele contemporane au zboruri ascuţite
Şi intră unu-n altul ca ruinată iedera în noapte,
În ocean de lacrimi lumea catastrofal se zbate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nebun de preamărire

Într-o insulă stelară
Valul loveşte-n neştire,
Un nebun de preamărire
Spre singurătate zboară.

Pe-o aripă înfrunzită
De poveşti şi vorbe dulci
Îngerii copii sparg nuci
Inimii de dor spuzită.

Vin hoitari din altă lume
Să frământe poezia,
Zboru-nalt mi-e mândria
De-a mă-nroura din spume.

Coji de vorbe, miez de vise,
Sufletu-mi iese din mare,
Pegasul nechează-n zare
Peste spuzele aprinse.

Insula stelară-mi este
Harul locuind în ea,
Cu aripi te-oi boteza
Vers din vers, iubirea mea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstălmăcire

Ochii mei văd focul adâncului,
Purificarea se face prin jertfă,
Credinţa rămâne cuiul
Înşurubat în crucea luminii.

Privesc mântuirea
Prin câinele răstălmăcind
Neîncrederea.

La un semn
Trupul se desprinde,
Sufletul se înălţă
În vitrina Domnului.

Şi câinele latră,
Şi latră, şi latră...!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place

Pierdut printre gânduri îmi place să zbor
Spre căi nebătute, cu pasul uşor,
Spre vise măreţe, cu ochii închişi,
S-adulmec poteca plină de irişi;
Să-ncerc să te caut ca să te ating
Căci dorul de tine eu caut să-mi sting;
Să-ncerc să fac umbră pământului drag
Doar până sufletu-ţi m-aşteaptă în prag.

poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria finală

(Anei Podaru, întru trecerea în veşnicie)

Poeţii închid lumina în suflet şi pleacă
Într-o călătorie promisă ambiguă şi seacă.

În urmă rămân tomuri de poezii ecou,
Între staţiile dintre stele nimic nu e nou.

Doar un înger ascuns într-o umbră fecundă
Şterge ochii luminii terestre cu o fundă

Ochelarii nopţii se poartă-n vecie
Calea neîntoarcerii citeşte poezie.

Pe muntele-i de cărţi răsare negru soare
Lumina plânge în rime fără alinare.

Poetul a închis ceaslovul şi-a plecat
În sânul cerului, la Domnu-Adevărat.

La început de toamnă să priviţi spre cer,
O dungă de lumină ascunde un mister.

Este călătoria prieteni, ambiguă şi seacă,
Ce pune poezia sub a crucii teacă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o frunză cât o ţară

Pe o frunză cât o ţară
Creşte mare o omidă,
Ronţăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.

Fluture duios devine,
Zboară ţanţoş pe sub nori,
Peste zări, în altă ţară
Uitând fraţi, uitând surori.

Şi cum frunza-i cât o ţară
Şi ţara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.

Timpul ronţăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjeşti în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruma amintirii

În laptele luminii care spală stele,
În fire de nisip topite în mărgele,
În aripa de vânt ce mişună în splină
Dragostea aprinde sângele-n retină.

Ea lasă clanţa clepsidrelor deschise
Timpul să-i aducă împliniri şi vise,
Să poată degusta şi vorba şi tăcerea
Din ecou de fluturi ce pictează mierea.

Dragostea-i expusă în muzici şi-n tipare,
Renaşte din cenuşa umbrei din cărare,
Mângâie catifeaua urmelor din taine
Şi-n braţele credinţei face cruci cu haine.

Nu-şi ofileşte gândul, nici gustul de candoare,
Ronţăie senzaţii cu razele de soare
Şi mai sărută pragul ieşirii sau intrării
În bruma amintirii din prispa înserării!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fişă clinică

Câinele de ce-i pisică
iar pisica de ce latră
unul mare-o are mică
cică-i artă pentru artă

Pisica de ce nu latră
calul trage ca un bou
şi lăsat singur la vatră
prostul este prost din nou

Calul trage ca un bou
unul mare-o are mică
altul a rămas tablou
câinele de ce-i pisică

Iar pisica de ce latră
dacă totuşi nu-i de piatră

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!