Metania învingătorului
Umbra frunzoasă a prezentul se așează
Pe umerii omului cu inima de piatră.
Pâinea lumii se pierde
În dinții închipuirii
Lipind temerar tacâmuri bizare,
Apoi se-ndulcește
În metaforele cerului
Printr-o realizare de șoapte risipite.
Valuri de regrete
Curg în cimitirul primitor
De slavă a iluziei
Zilei de mâine.
Cerul își adună cârjele
Și se sprijină
De arhipelagul singurătății,
Privighetorile îl sângerează
Cu rugile bătrânilor
Intrați în icoane.
Ne tocmim în ochii rătăcirii
Clipele bolnave
Și pășim printre stâncile
Care formează
Clepsidra condamnării.
N-am curajul să ridic ochii,
Privirea-mi arde
În sângele vulcanului
Cuprins de oameni
Cu scheletele gândirii
Golite de metania
Învingătorului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre vulcani
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre singurătate
- poezii despre pâine
- poezii despre privighetori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.