soare la nadir -
salcia solitară
veghează lacul

haiku de Dan Costinaş din Versuri de adormit adulţii (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nadir

În toamna asta am să fac inventar
în suflet
şi toate visele împletite cu iluzia
că poate mai târziu,
le voi îmbrăca cu lacrimi de primenire
şi pe când îngerii vor face reverenţă
ultimei frunze desprinsă din ram
voi elibera visele
lăsându-le să cuprindă
împlinirea unui nadir....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

soare asfinţit
simfonia broaştelor
onest Pax vobis!

haiku de Dan Costinaş (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, hai să ne iubim

hai să ne iubim lângă lacul titicaca
să torci lână de lamă
pe un fus de lemn nu stai
mama ocllo în ambarcaţiune
acţiunea se desfăşoară
pe lângă stuf şi raze de soare
să ne iubim i
real ar fi că eu sunt manco capac
şi am înfipt bas
tonul de aur acolo unde trebuie să fie
cuzco îmi datorează tot, toar
ce lână de lamă sacră torci (!?)
hai, iubirea mea să ne îmbrăţişăm
şi să mâncăm peştele-pisică mâncat
de păstrăvul-curcubeu adus
să îndestuleze poporul andin
o rază de soare cade
pe sânul tău lângă lacul titicaca

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.

Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e el de soare

Un mănunchi de raze calde,
Proaspete, rupte din soare,
Coborât-au să se scalde,
Cerşind un strop de răcoare.

Lacul meu adânc, albastru,
Cu luciri ca de oglindă,
Le-a închis ca într-un castru,
Pe veci să nu se desprindă.

Soarele trimise alte
Blânde raze să le cate,
Poate le-o găsi încalte,
Dar sfârşit-au înecate.

Mâniosul, mândrul soare,
Văzând că vlăstarii-i mor,
Stă cuprins de întristare,
Cu obrazul dup-un nor.

Vezi tu, cât e el de soare,
Pârjolind biruitor,
Îi vine de hac, se pare
Şi apa dintr-un ulcior!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materia trează

Materia trează sufletul ne veghează
şi pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare –
iubirea măiastră din genunea albastră.

Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
şi unicul soare ne va fi asfinţit,
ca pomii daţi în floare –
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.

Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră – unicul soare
adâncului omului fără sfârşit,
cel carele încă deodat´ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
va fi asfinţit infinit,
în genunea albastră – la infinit.

poezie de Dumitru Găleşanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri, picuri

Picuri, picuri...
Picuri sălbatici,
Pămâmtul năvălesc
Reci şi nebunatici,
Joacă printre crengi.
Frunzele lovesc,
Cu putere lină
Picuri năvălesc
Salcia senină.

Picuri, picuri...
Picuri de ploaie,
Din cer cad cu putere
Şi parcă declar războaie
Copacilor plini de durere.
Cu ură lovesc
Natura blajină,
Picuri năvălesc
Salcia senină.

Picuri, picuri...
Picuri de lacrimi,
Din cer cad cu durere
Suflete pline de patimi
Se descarcă in tăcere.
Pământul lovesc
Cu lacrimă lină,
Picuri năvălesc
Salcia senină...

poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu dor

Ninge peste lacul nostru îngheţat de dor,
ninge peste salcia ce plânge de al tău fior,
ninge peste-ale noastre locuri
calde şi dulci amintiri,
iar fulgii coboară în valuri uşor,
şi iară ne ia al nostru fior,
de-ar ninge cu dor şi cu lacrimi
şi liniştea să stea în-mprejurimi,
aşa aş umple un gol din suflet,
şi vreau ca neaua să cadă-n buchet
iar tu mă iartă căci mult ţi-am greşit
şi de durere mă simt răvăşit.

poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub salcia ce plânge

Ades m-am aşezat... sub salcia ce plânge...
Momentul minunat, mi-a tot intrat în sânge...,
Visam că sunt cu tine... pe păr te mângâiam.
Dar sufletul din mine, mă arde şi plângeam.

Nu numărăm minute... că ore îmi treceau,
Vroiam cu nerăbdare... încă un minut să stau.
Să -mi luminezi privirea... ce parcă mi-a apus,
Că nu-mi găsesc iubirea... de parcă tot e dus?

Dă -mi linişte în suflet, te rog nu mă lăsa...
Nu vezi că încă sufăr... după iubirea ta?
Dă -mi o îmbrăţişare, dă -mi suflu tineresc,
Că salcia îmi moare... şi eu... cât te doresc!

Îmi tremură şi mâna, aş vrea să te ating...
Legat sunt în iubire şi simt că -n'cet mă sting.
Un singur suflet poate... mai aştepta un an
Dar fericirea noastră poate pleca în van.

Sub... salcia ce plînge... ades te-am aşteptat,
Tu... n-ai venit iubito... tot singur mai lăsat.
Un strigăt de durere, în jur sa auzit,
E sufletul ce-mi pleacă... din viaţă chinuit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca salcia

Prin sălcii vântul se frământă,
La nesfârşit fixându-şi straiul,
Ca fata, ce de mijloc frântă,
Işi bate rufele cu maiul.

Deposedat, se-mpleticeşte
In propria-i intimitate,
Ca fata ce, livid, roşeşte,
C-o prinzi cu poale suflecate.

Ca salcia ce nu mai scapă
De vânt, prin vânturi despletită
E fata, pân’ la brâu în apă,
Ce te atrage în ispită.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Pletele tale de salcie
îmi mângâie apa
lacul din ochi
zâmbetul tău
soare de mai
îmi împletesc din razele lui
culcuşul
să stau in el
şi să stai.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aceleaşi sălcii
veghează întinderea
sub soare tomnatic-
raţele sălbatice
în zbor lin peste Someş

tanka de Gabriela Genţiana Groza (22 noiembrie 2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clondirul cu rouă

strâng roua tuberozelor într-un clondir
petale diafane îmbracă gândul meu
seve de linişte extrag din nadir
cântând apropierea de Dumnezeu.

vântul întâmplărilor mă duce departe
am aripi vrăjite să zbor printre stele
de dragoste şi fericire am avut parte
învelită-n lumini ca în fine dantele.

pe fuiorul timpului doruri am tors
lacrimi au spălat regrete şi angoase
de-atâtea ori din bezne m-am întors
la versurile calde la vorbele frumoase.

strâng roua tuberozelor într-un clondir
seve de linişte extrag din nadir.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări

soare cu dinţi
se dezbracă de rele
cu floricele

ploaie de vară
porumbei vagabonzi
cântă manele

pe lacul de aur
o lebădă albă
mă sărută timid

ah, polixenia
cum ai stiut să ascunzi
pisica roşie

de ce, medeea
ţipă copilul din mine
oh, de mânie

ahile e mort
viespea îşi lasă fierea
în calcâiul meu

a nu face e
un lucru greu sa faci
e ca un lătrat

pisica neagră
aduce norocul alb
la poarta popii

pe lacul de aur
limbi de foc alb-negru
petale de vis

doar în poveste
e fericit un copil
şi barza plânge

In spate o stradă
şi o pasăre albă
gravidă de nea

poezie de Garlonta Gabriela din Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău de dragoste

Descarc razele de lună
de pe lacul îngheţat
auzi noaptea cum răsună
la pasul meu de bărbat

De pe lacul îngheţat
am sărit direct în puţ
să sting noaptea iar în sat
nicio groapă n-o să cruţ

Am sărit din lac în puţ
auzi noaptea cum răsună
cel mai bel şi cel mai ţuţ
descarcă raze de lună

De pe lacul îngheţat
taman vai la tine-n pat

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 septembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o salcie plângătoare

ca salcia plângătoare vieţuiesc la un mal
mă oglindesc în lacul cu reflexii turcoaz
mirosul de nuferi pătrunde în val
unde ascund umbre de chin şi necaz

în sufletul meu pescăruşi îşi fac cuib
vântul răscoleşte dorurile pletoase
lutul mi-e aproape cu poveşti de scrib
insuflă-n rădăcini armonii preţioase

în lumea mea se scurg multe lacrimi
dar am cumulat prin raze mângâieri tandre
acum zâmbetele s-au îngălbenit de patimi
pe tulpina mea se urcă vesele salamandre

sub galbene plete suspină un nufăr
amintirile verii se-nghesuie în cufăr

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă

Pe lacul mort, un val face un rid
Şi barcagii-s trişti şi nu vâslesc,
Nici nuferi nu-s, iarna nu înfloresc,
De ger şi stufu-a devenit flacid.

La sat, poeţii, în odăi se închid
Şi muzele cu versuri le peţesc,
Pe lacul mort, un val face un rid
Şi barcagii-s trişti şi nu vâslesc.

În munţi e jale, lupii, oi, ucid,
Pe stânci abrupte, brazi se preoţesc,
Parfumul de tămâie-l risipesc
Şi-n dangătul din clopotul rigid

Pe lacul mort, un val face un rid!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul lebedelor

Şade lebăda pe baltă
Liniştită-n legea ei,
Vine unul şi o saltă,
Altul vine cu mujdei!

epigramă de Gheorghe Gurău (29 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

Luceşte mai abitir,
Când lumina-i în delir
De la zenit la nadir.

tristih de David Boia (4 februarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleftheria

O rază de soare străbătând frunzişul, uneori însoţită de adierea molcomă, alteori solitară, aurie şi fierbinte, lovindu-se de pielea ta la ultimele ceasuri ale zilei şi de firele de iarbă şi de sufletul tău trezit din somn. Gândurile-ţi zboară aiurea, printre gene, printre nori. Chipul lui luminat. Ţi se topeşte trupul sub un sentiment adânc şi vag, în căldură efemeră, printre şoapte, printre privirile ştrengare. Pare că cerul nu mai vrea să se rupă şi te inveleşte părtaş la ce va urma după ce nu va mai fi nimic. Priveşti lângă tine: ochii lui. Trasezi cu privirea conturul gâtului lui, al umerilor, îţi cobori sufletul până la palmele lui, impregnate deja în pielea ta. În jur totul e absurd şi ia contururi irelevante. Aş vrea să uit uneori că există oamenii. Vă aştept pe voi. Aici aveţi de toate, şi hrană pentru trup şi hrană pentru suflet. Pădurea vă veghează, vă înveliţi cu aripa unui fluture, iar el te vede o dată şi înc-o dată... Voi veţi fi liberi.

poezie de Andrada Simion (13 iunie 2018)
Adăugat de Andrada Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!