Tămăduirea rătăcirilor

Îngerii aduc pe poarta cerului,
Pe undeva, pe la Greşu,
O rază de lumină,
O pun în căuşul palmelor
Şi o infuzează
Cu sărutul buzelor tale.

Beau pe nerăsuflate
Boabele fericirii
Cu ochii şi inima...

Sufletul intră în jocul raţiunii,
Raţiunea urmăreşte
Zig-zagul fluturilor
Mânjiţi cu aripi de curcubeu,
Albinele deviază orizontul
Vărsând peste noi
Clepsidra cu miere şi polen.

Îţi aduci aminte
Pe unde, şi cum, ne-am tămăduit
Rătăcirile dulci?

Tu, răspunde.

Eu încerc să pătrund,
Pe aceeaşi rază,
Cu tine în braţe
Pe poarta cerului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra udă de lumină

Fereastra ta e udă de lumină,
O şterg cu inima până devine vis,
Ochii mei sunt arc de curcubeu,
Tu eşti săgeata care m-a cuprins.

Cad în genunchi la dulcele izvor
Sub orizont şi gânduri răvăşite,
Împărţim focos plăcerile în doi,
Îmbrăţişări, săruturi nesfârşite.

Cerurile de vrajă îngerii aduc
S-acopere cu aripi razele de stea,
Să nu vadă nimeni cum dispar
Dis de dimineaţă prin lumina ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balans

Ieşirea din răsărit
Se face pe un scripete solar
Fixat de gâtul cerului.

Inima de lumină
Intră în cămaşa sângelui.
Şansa se numeşte viaţă,
Jocul de-a viaţa, apus.

În balans
Materia creşte şi descreşte
Pe toată marginea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii mei frumoşi

Poeţii mei frumoşi, sub fluturi de lumină,
Puneţi poezia pe-a inimii regină
Şi trageţi cu miere şi polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.

Buchete să se-aşeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis şi sărbătoare.

Poeţii mei frumoşi, ţara ni-i sfântă,
Ascultaţi când inima cuvântă,
Trageţi cu miere şi polen în nori
Şi lăsaţi reginei coroane dulci de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vise-mplinite...

Harta sufletului tău îşi deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Aşa cum primeşte cutia poştală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.

Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeaşi clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată şi nesfârşită ispită
De-aprinse vâlvătăi.

Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mişcare caii putere
Şi-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.

Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,
De vise-mplinite
Arşi-s ochii mei!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări ascunse

Din gheara timpului
Am furat o rază de lumină
Din care-am împlinit
Aripile fluturilor
Pe care i-am adăpostit
În irişii ochilor tăi.

Cum noaptea vine
Mai des decât ziua
I-ai scăpat în zbor
Pe întrebarea buzelor mele.

N-am ştiut să-i domesticesc
Şi au plecat
În căutări ascunse!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nucul îmi aduce aminte

Nucul şi-a făcut căciuli din albine,
Bâzâie cerul în frunzele verzi,
Soarele pune în ochi raze senine,
Să-l prind într-o clipă visez.

Miere albastră curge-n cuvinte,
Tremură vântul în sângele meu,
Aducându-mi de tine aminte –
De dragostea ta dăruită mereu.

Albinele vin la roiniţa prinsă
Pe-o creangă din curcubeul întins,
De inima ta se lasă cuprinsă
Partitura reginei cântată în vis.

Polen de lumină adun, amintire,
Pentru cupa inimii dusă la vraci
Să tămăduiască vechea iubire
Din cuvintele spuse când taci.

Trăsneşte şi focul se-ntinde,
Nucu-i lumânare aprinsă în noapte,
Braţul Cenuşăresei mă cuprinde,
Am rămas văduv de a ta dreptate.

Miere albastră curge-n cuvinte,
Timpul se răneşte-n nisip,
Roiul din nuc îmi aduce aminte:
Iubirea e jertfă în propriul ei chip!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În căuşul palmelor cuprind marea ca-ntr-un potir
S-o beau as vrea, să mă-mpartasesc din ea...
stiind ca poarta privirea ta... suspinul tau...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul cerului

Dumnezeu ne-a dăruit
Fiul Lui, din trupul Lui,
Împărat peste pământ,
Împăratul cerului.

Tu, Marie, Sfânta noastră,
Bucuria omenirii,
L-ai purtat în trup şi lapte
I-ai dat din sânul iubirii.

L-ai crescut, până pe cruce
Fost-a, Domnul, răstignit,
Să ne scoată din mocirla
Unde ne-am împotmolit.

Acum, Pururea Fecioară
Din icoane lăcrimează
Coroniţe de lumină
Peste lumea ce-o urmează.

El, Hristos, o ia de mână
Şi către Domnul o poartă,
Noi cu bucurii în suflet
Îi urmăm calea cea dreaptă,

Domnul, Domn, ne-a dăruit
Fiul Lui, din trupul Lui,
Împărat peste pământ,
Împăratul cerului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu

Prind aripi când iubirea e sprijinul meu cald,
Dispar dureri profunde, în bucurii mă scald,
Visez în plină noapte cum îngerii în zbor
Îmi pătrund în suflet cu farmec şi fior.

Totu-i frumos, mă strigă viaţa-n forme noi,
Necunoscute fapte rodesc peste noroi,
Împletesc cunună de flori viu colorate,
Mă mulţumesc în umbre cu urme de palate.

Iubirea este spiţa la roata care duce
În ceasul veşniciei clipa cea mai dulce,
Sărutul care soarbe speranţa din păcate
Şi mă-nalţă iarăşi în lume pe-ncercate.

Am aripi când iubirea mă-nalţă la nou rang,
La inima frumoasă a omului meu drag
Să pot visa în noapte toţi îngerii în zbor,
Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă împletesc in razele soarelui.. şi-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
şi-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi aşeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... şi brat de sprijin pentru paşi ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuţă insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
şi sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţie...

cuprinde-mi gândurile în căuşul
palmelor tale,
şi-abia apoi ai să poţi sorbi
din pocalul cu zile siclamen,
un strop de fericire,
ridică-mi tâmpla spre
orizontul
cerului purpuriu,
pentru că numai acolo
am să mă ştiu
iubită de tine,
adună-mi petalele toate
de visuri trădate
şi culcă-mi încet, pe spate,
nemărginirea privirii tale iertate,
scoate apă din fântâna
faptelor clare
şi ia-mi mâna firavă
în gândurile tale,
şi-atunci şi numai atunci,
hrăneşte-mă cu nectarul
cuvântului tău...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disc fierbinte

Să privim ca într-un abur unul spre celălalt
amandoi să privim în acest câmp
încă nerăsărit de dragoste
grânele prelungind pământul cu multe mii de braţe
unul spre celălalt
în aburul în vastul abur de lumină

apleaca-ţi urechea peste boabele grele
sau numai peste inimă
şi ascultă cum îţi lovesc tâmplele
sau numai rodul
el undeva în abur
închizând lumina rază cu rază
până în pâinea rotundă ca pântecul cel roditor

secera lunii va trece de nouă ori prin lan
înainte ca aceste degete să se imprime
în jurul discului fierbinte.

poezie de Gavriil Stiharul din Convorbiri literare (iunie 1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA POARTA NOPŢII

La poarta nopţii dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Şi nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ţi dă aripi pentru zbor!

La poarta nopţii, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniţi dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!

La poarta nopţii dacă va suna,
Din trâmbiţă, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;

Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Şi-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta cerului

Visat-am odată stele albastre
La geamuri ghirlande şi maci în oglindă
Azi stau treze păsări de foc cu demonul nopţii,
Şoptind să se prindă în hore, la joc
E jocul ielelor la miezul nopţii
Când inorogi beau apa din ploaia de stele
La vale se vede câmpul cu verdeaţă
În cer lutul păsării din piatra de cremene
Puse-n odihnă în pahare şi cupe
Liniştea etajului trei
Viaţa se umple cu iluzia zilei de azi şi de ieri
Când poarta se opreşte să mai bea apă din cer.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Cortina vieţii-ncet o trag
Pe câmpul plin de micşunele,
De ziua ta să ne iubim
Pe-un aşternut imens cu stele.

Îmi şterg c-o pală de lumină
Sărutul buzelor de miere
Şi-apun pe-o muchie de suflet
Printr-o superbă mângâiere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul doreşte hainele cerului

De aş avea hainele împodobite ale cerului
Cusute cu rază de soare şi de argint,
Albastrele, ştersele şi negrele haine
Ale nopţii, ale luminii şi ale penumbrii,
Aş întinde hainele sub picioarele tale;
Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise;
Mi-am întins visele sub picioarele tale.
Calcă uşor, căci păşeşti peste visele mele.

poezie celebră de William Butler Yeats din Vântul printre trestii (1899), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea cerului furată

La ora x de după x
Cad stelele din cer la fix,
O floare moare şi-ncă una
Când noaptea miluieşte luna.

La ora fix şi-ncă ceva
Nimic nu stă în calea mea,
Pierdut în vise şi în dor
Cu steaua ta în braţe mor.

Surâde lumea natural,
Un înger mângâie un cal
Şi trece prin inima lui
Precum în coaste vechiul cui.

Nu te-ntreba, nu mă-ntreba
O aripă de va bătea,
Voi fi supus sclav al iubirii
Sau un surâs al despărţirii?

La ora x de după x
Mor stelele din cer la fix,
A mea trecut-a mai demult
În floarea răsucită-n lut.

Ea are freamătul tăcerii,
Vârtej de fagure şi miere,
Eu am doar dăruirea toată –
Răbdarea cerului furată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căuşul fericirii

În palmele iubirii suntem amândoi,
Tu rază de soare, eu fulger de ploi,
Tu ploaie în ropot, eu tunet absurd
Când timpu-şi arată mugurul surd.

O şuviţă din mine poartă săgeţi
Din tolba în rime a unor poeţi,
Tu pui arcul şi tragi la-ntâmplare
În flacăra cu stinsă lumânare.

Eu pot fi ţinta ce cade-n sulfină,
Tu, grădinarul ce-mi pune lumină
În palme suav, apoi soarbe uşor
Nectarul cel dulce din raze cu dor.

Amândoi punem căuş fericirii
Palmele noastre-n lumina iubirii
Şi bem până ne sfinţim întru vecie
Cu dăinuim în marea poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punând căpăstru la perdea

Frumoasa mea, frumoasa mea,
Rază de vis, rază de stea,
Eşti înger şi lumină vie,
Iubirea mea din poezie.

Comoară eşti pentru noi toţi,
Eşti curcubeu pentru nepoţi,
Eşti zâmbetul de primăvară,
Mişcarea ţi-i de căprioară.

Pictată eşti neîncetat
În cântul larg şi înălţat
De filomelele în zbor,
Scânteie de iubiri şi dor.

Urci munţii şi marea seduci,
Pe fânul stelelor te culci,
În candele torni mir, frumos,
Sub braţ de înger maiestos.

Iubeşti comorile vieţii
Ce-apar în pragul tinereţii,
M-aduni la sân ca om bătrân,
Îmi legeni sufletul meu bun.

Tu ştii prea bine că se ştie
Cum se păşeşte-n veşnicie,
Cu tine doar frumoasă stea,
Punând căpăstru la perdea.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!