Răbdarea cerului furată
La ora x de după x
Cad stelele din cer la fix,
O floare moare și-ncă una
Când noaptea miluiește luna.
La ora fix și-ncă ceva
Nimic nu stă în calea mea,
Pierdut în vise și în dor
Cu steaua ta în brațe mor.
Surâde lumea natural,
Un înger mângâie un cal
Și trece prin inima lui
Precum în coaste vechiul cui.
Nu te-ntreba, nu mă-ntreba
O aripă de va bătea,
Voi fi supus sclav al iubirii
Sau un surâs al despărțirii?
La ora x de după x
Mor stelele din cer la fix,
A mea trecut-a mai demult
În floarea răsucită-n lut.
Ea are freamătul tăcerii,
Vârtej de fagure și miere,
Eu am doar dăruirea toată
Răbdarea cerului furată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.