* * *
Mă împletesc in razele soarelui.. și-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
și-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi așeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... și brat de sprijin pentru pași ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuță insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
și sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
* * *
Ne căutăm mâinile în miez de noapte...
Ne căutăm prin vise...
soptim fericiri,
sfâșiem doruri...
sfărâmam ziduri peste lume
ne împletim sufletele,
născând răsuflare vie de viața...
Doar în Lumina iubirii invesmantandu-ne...
Atât de-n mine-ti simt pasii...
Atât de vie e în mine curgerea sângelui tau
De simt cum îmi topește orice urma de mine...
Una cu tine făcându-ma...
Bătăile tale de inima se împletesc parca în fiecare farama din fiinta mea...
și te simt conturandu-mi tot ce sunt... tot ce am...
Fiind ca o prelungire a mea
din tine in mine curgând Cerul... Gustam fericirea...
răsuflare peste răsuflare
șoaptă peste șoaptă.
ruga lângă ruga..
Câți pași intre noi topindu-se...
cât freamat și cât dor intr-un singur suspin tăcut...
ȘI câtă iubire... Sfânta iubire... Desăvârșită iubire...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fericire, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre sânge sau poezii despre sfinți
* * *
În brațele sufletului tău,
ochii mei au căpătat strălucirea soarelui și sfințenia cerului...
liniștea mea are acum culoarea răsăritului și puritatea unui crin așezat în fața unei icoane.
În toate sunetele lumii aud acum gingășia șoaptelor tale,
Iar în fiecare raza de soare și adiere de vânt simt atingerea lina a gândurilor tale...
ca un mir tămăduitor pentru sufletul meu...
ca o ruga sfânta in care îmi înfășori sufletul și cu care îmi ungi rănile...
În tine... unindu-ma cu cerul...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Soare, poezii despre vânt, poezii despre sunet, poezii despre sfințenie, poezii despre ochi, poezii despre icoane sau poezii despre gânduri
* * *
Dacă aș încerca să desenez vara... iubindu-te,
iubindu-te lin,
m-aș așeza covor de flori albe și vii,
flori de lumină, flori de foc...
în calea-ți...
Aș culege clipe însorite din înălțimea cerului,
clipe compuse din tăceri, metafore, lacrimi de dor, cuvinte și gânduri mocnite, calde...
împletindu-ți șirag de suflet și de lumină...
de nemine pentru tinele tău
crescut ca o rădăcină albă în mine...
în tine, în noi...
Pașii tăi vărateci prin sufletul meu sunt fluturii care dansează amețitor...
înfășurându-mi ființa în aripile curcubeice...
răspândind încântare și tumult... descântec și har...
Dacă aș desena vara iubindu-te...
te-aș zidi în sufletul meu...
pictându-ți mirarea si suspinul dintre două clipe,
cu o atingere vie de mine peste tine...
colorând rostul tău, timpul tău, sufletul tău
în nuanțele calde ale unei povesti de iubire...
poveste neîntâmplatoare...
în care mi-as înveșmânta sufletul...
Înveșmântându-ne...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre alb, poezii despre înălțime, poezii despre timp sau poezii despre metafore
* * *
Pe acolo pe unde zboară ea, în înălțimea Cerului...
nu sunt linii marcate...
Și uneori își pierde cărarea.
Se ghidează salbatec
dupa liniile de zbor ale păsărilor... după focul stelelor... după florile anotimpurilor...
Și își întreabă inima cu teamă și cu mirare...
"Sângele tău n-are vreo știre despre nevăzutul drum...?"
Simte că la capăt de drum neștiut, dar pe urme de calda Lumina... e Acasă
Străinul nestrăin o cheamă, mergând pe cale, înaintea-i...
Vântul o ridică și marea înspumată geme...
Însă pe toate le lasă în urmă fără șovăială,
pentru a urma această putere rătăcitoare...
Căci străinul o cheamă, îl aude cum merge pe cale... înaintea-i,
spre Acasă...
Ea știe. Numele lui a fost chemat sub cerul fiecărei dimineți... în rugi fierbinți...
Acum mugurele înflorește
dorește Soare și rouă...
iar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează...
Sfarmă lanțurile, inima mea, și zboară...
Doamne, pictează o icoană după viața mea... cu toate dorurile... cu toate drumurile... cu toate zborurile... cu fiecare vis... cu fiecare suspin... și scald-o în lacrimi mântuitoare...
O icoană izbucnind din sufletul meu...
în care Tu ți-ai așezat
focul și iubirea...
Adevărul... Iubirea și pacea.
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre flori sau poezii despre știri
* * *
În drumul tău... o vei întâlni negreșit...
o vei găsi mereu scormonind
cu nesaț
în negura cărării ei,
după o oază de lumină...
cu fruntea și palmele in țărână...
bătând la poarta Cerului...
Ea-și vărsa cântecul înrourat de durere
în izvoarele adânci ale lumii...
Pe urmele ei cresc flori de dor
cu rădăcini în cer...
Flori de gheață... flori de foc...
Cerule, ascultă-i cântecul înăbușit de lume...
coboară-te peste ea...
când putere n-are să mai strige
și ca pe-un prunc ce se zbate să vadă lumina
înfășoar-o în mantia albă a iubirii
Și naște-o...
naște-o din nou...
Încă o moarte să poată primi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oaze, poezii despre gheață, poezii despre flori de gheață, poezii despre durere, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
Să nu-mi mai vii!
Să nu-mi mai vii vreodată-n gând!
A ta iubire nicicand n-a vrut si nici nu va sa vie,
Sa-mi dea de stire ca tot ce simt nu-i dulce amagire.
Peste-al tau chip praf de amintire-am pus, sa nu-mi mai vi nicicand!
Rugi tot am inaltat, sa-mi vi sa te-am a sufletului stea.
Tu nu m-auzi sau nici nu vrei, in vis macar sa mi te-arati.
Ma lasi prada iubirii de tarana, fara vreun fond, cu ea sa-mi invelesc sufletul gol ca-n alte dati,
Cand gandul cel pribeag te cheama sa picuri dor ce-mi umple iar si iar inima grea.
De ce ochii mi-ai pus pe-a ta icoana draga
Și inima ai vrut sa-mi iei in stapanire?
Oare nu ti-e de-ajuns noianul tau de stele
Si-o lume plina de lumina, in care sufletul iti are casa?
În inima fac loc pentru altcineva, nu te mai vreau in ea!
Vreau un trup de tarana ca si mine, sunt om ce stele nu poate s-atinga.
Vreau sa iubesc, sa fiu iubita, sa dau si sa primesc, focuri sa mi se stinga!
Pe tine lacrimile fericirii te vor sterge, sa-i fac pe plac destinului ce crunt tot m-amagea.
Da, ma voi manji de lumea mea, de zloata si pacat!
Asta lume imi este data, desi sufletu-mi strange si-n cazne-l poticneste,
Când el viseaza tainic sa iubeasca stelele nemuritoare, asa ca-ntr-o poveste.
Nu-i vina mea ca Universul mi se-mpotriveste sau ca tu nici n-ai incercat.
Te las in lumea cea de astri, pacea sa-ti fie a ta iubita,
Saruturi, razele tandre de lumina pe gura-ti ce poate pe mine ma dorea
Si norii cei de catifea, ai pasilor tai palme ce fauresc a lumii mele falnica perdea
Lasand Soarele tot s-atinga, insa prezenta ta nicicand iubirea sa-mi aprinda.
poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre vinovăție, poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre inimă
* * *
Ea cântă,
cântă un cântec cald și lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Și ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. și va topi glasul, intr. un suspin..
Își va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îți tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă pașii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
și peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îți desenează in inima, freamăt
atunci își va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea pășește,
pășește timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
și adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea ființei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. și peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. ușor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfășura Cerul..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre pictură, poezii despre ocean sau poezii despre jocuri
* * *
Ea cantă,
cantă un ultim cântec, parca..
cald și lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Și ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. și va topi glasul, intr. un suspin..
Își va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îți tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă pașii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
și peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îți desenează in inima, freamăt
atunci își va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea pășește,
pășește timida prin gradina. ti singuratica..
Se joacă cu fiecare floare..
și adulmecă tacut fiecare mireasma a ta..
Dacă adierea ființei ei te stinghereste
Vă îngenunchea la poarta sufletului tau..
iar apoi va fugi..
Ea curge..
curge peste lume.. și peste tine..
Dacă izvoarele adâncurilor tale se tulbură
simtindu. i alunecarea
lina
Ea.. ușor se va retrage..
adunandu. si apele
intr. un ocean
de iubire...
Cu care va înfășura Cerul..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga și să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina și iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Și ușa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde și racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Așează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. și ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniștea brațelor mele...
și-l voi topi in izvorul de viață al ființei mele,
într-o clipa inalta și caldă,
urme pentru veșnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre verde sau poezii despre dor
Te-aștept
pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu așa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
Ca pe un fruct din rai...
Cuminte, cu sete și teama de-a nu te pierde în păcat...
Te caut pentru inocența cu care mă ferești de departe
de concretul fără culoare
și fără speranță
Pentru că mă cunoști
Cum nu mai știe nimeni...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență, poezii despre imaginație sau poezii despre frumusețe
* * *
Îmbătată de-o ametitoare mireasma a inimii mele,
și de calda înveșmântare a soarelui iubirii...
Mă simt la cârma celei mai frumoase corabii de roze,
În brate c-o umbra nedeslușită... dar atât de vibranda...
Plutind prin marea lumii,
sunt deseori zdrobita de apa-mi hămesită...
plutesc în plânsul greu al țărânei dezgolite...
pășind printre sunete amare și îmbătrânite...
Însă corabia-mi alba... calauzita de propria sete...
curge lin pe singurul meu val...
al soarelui, al iubirii, al lunii....
arzând uneori rece,
in arșiță înecându-ma...
Despic însă cu eroism visele...
și le înmiresmez cu rozele ce mă împânzesc...
În susul apei, mă predau în brațele valurilor...
cu sufletul zvâcnind la piept.
Si curg... viu și agale... spre Cer....
cu umbra aceea la pieptu-mi...
în încrâncenata sete de lumina... lumina iubirii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre plâns
Lumina
adunasem încruntarea cu zarea
mă întrebam la fiecare colț de lume
de ce plânge durerea pe drum
unde acum, un pas, un drum
să tac, să spun
dar cui și cum
am întins mâna către cer, a întrebare
pierdută în arcuirea unei galaxii
ploaia spăla ochii de gânduri
pe tălpi adunasem scoarța universului
pe unde trecusem în anii stelari
retras între timpuri prăfuite
m-am înfipt în sufletul meu, a visare
în palme purtam lumina iubirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre ploaie
* * *
Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa-l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga și să le cante...
Toate plânsurile sa le topeasca c-o atingere calda si sfânta de suflet...
Potir de lumina și iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
si ușa către Rai pe pământ, deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
și-ntindere verde și racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Așează-ti tamplele obosite intre palmele mele, dragul meu...
și ele vor lua forma zvacnetului din tine, oblojindu-l...
Iar freamătul din adancuri varsa-l in liniștea brațelor mele...
și-l voi topi in izvorul de viață al ființei mele,
intr-o clipa inalta și caldă,
dulce împletire de-amandoi,
urme pentru veșnicie lăsând în tine.
Usa templului inimii tale
in inima mea se deschide,
imbrăcând. o majestuos in straie de lumina și cer...
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubesc pașii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfințindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezește zorii...
surâs sfânt așezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când își varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuș către mine,
chemandu-ma și infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Și simt că-mi așezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Târziu în noapte...
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii, Iubirea mea, ușor, printre file de gând...
măsoară-ți în mine în tihnă, întinderi de suspine și dor...
așterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălășluiești...
Cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Și goală și tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru veșnicie...
împletiți amândoi în aceeași tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuță și poartă-mi lin pașii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
să mă înveșmântezi în El,
cu cântări și psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri și nopți târzii de dor...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
* * *
Să desenezi cu sârg o iluzie...
un dulce miraj...
Să așezi dorința peste dorința... vis peste vis...
și-apoi să-mprăștii totul plângând...
Să alergi pe cel mai impalpabil drum...
ascultând doar palpabilul inimii...
Asta e vie nebunie...
Amețitoare și vie desfășurare
de chemări înăbușite...
și totuși atât de slobode...
Sa te deșiri
ca un ghem arzător către niciunde
și să te-aduni din nou cu infinitul in tine...
Între real si ireal.. și totuși preareal...
Încuind și descuind fereastra către cel mai mare Adevăr...
cu uimire...
zbori în gol...
Însă pe cea mai sigură și bătătorită cărare de lumină...
croită de Cineva
pentru amândoi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre infinit, poezii despre dorințe sau poezii despre adevăr
* * *
Tu, Doamne, m-ai făcut nesfârșită...
un izvor de culoare și cântec sfânt
Însă doar lângă Tine, bucuria cântecului meu e desăvârșită
și-atinge adâncurile vieții..
Pâine și vin peste lume fiind...
Tu-mi veghezi și-mi porți glasul în culori vii... scânteietoare...
până la marginile lumii...
Însă doar la poarta templului lui
odihna eu îmi găsesc
Acolo cântecul meu își găsește alinare...
Tu îmi domolești freamătul arzător al inimii...
îngenunchindu-mi țărâna
când se pierde și se sfarmă
în vârtejul acestei imense transfigurări...
Eu n-am nicio putere să mă pot opri...
Însă Tu îmi potrivești pasul cu ritmul acestei neobosite muzici
când mă amestec cu zvâcnirea sângelui...
pătându-mi aripile...
Fiecare zi îmi sosește dansând,
Iar eu o îmbrac în valsul iubirii
apoi trece mai departe...
Culori... sunete și parfum de iubire...
își varsă nemărginitele cascade
în mine... în el și în lume...
făcându-mă una cu Tine...
și amestecându-mă cu el
în această supraabundență de căutare... dor și iubire...
învățându-ne să gustăm infinitul iubirii și morții în fiecare clipă...
Doar astfel trăindu-ne...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals sau poezii despre ritm
Voi face pentru sufletul tău...
Voi face din sufletul meu
un sicriu pentru sufletul tău
și pentru a-mi strânge în mormânt
toate durerile mele,
iar din inima mea o locuință
pentru frumusețea ta.
Te voi iubi de sus ca o zeiță
și voi trăi pentru tine în viața unei flori
sub razele soarelui.
Voi cânta numele nostru în vale
așa cum cântă ecoul clopotelor.
Voi asculta inima sufletului tău,
exact cum asculți valurile mării...
poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre moarte
Ninge primăvara
În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile, anilor vieții
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac,
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
spunându-mi"ai grijă de tine"
ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngerii și Lumină
peste sufletul meu auriu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre îngeri sau poezii despre zile
Ninge primăvara
În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire și dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se așează pe pământul
dornic de frumos și Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt așezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
și-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud și inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternității
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile anilor vieții
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieții terestre
așezată pe un vârf de ac,
ce se învîrtește printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopțiului
spunându-mi "ai grijă de tine"
ninge cu stele și petale de trandafir,
ninge cu îngeri și Lumină
peste sufletul meu auriu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!