Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă...
Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă cu dor, temeri și iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferințelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?
Andreea Palasescu (10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.