Inima îmi era aşezată în palmele tale. Vibra uşor şi freamătul amintirilor, însemnate pe alocuri cu urmele asurzitoare ale trecerii prin cotidian ne îmbrăţiş...

Inima îmi era aşezată în palmele tale. Vibra uşor şi freamătul amintirilor, însemnate pe alocuri cu urmele asurzitoare ale trecerii prin cotidian ne îmbrăţişa cu fiorul mut. Trecutul ar fi putut să-şi strecoare intensitatea printre degetele albe, numărând respiraţiile vieţii plină de abrupt şi necunoscut. Alegeam să rămân mereu o parte din tine. Să mă ierţi şi să-mi cauţi prilej de iubiri netrăite, dar atât de familiare ţie prin simpla lor existenţă. Alegeam să-mi cos inima la loc şi să te ţin de mână. Fericirea însemna libertatea de a pleca în orice moment. Şi dorinţa de a rămane mai presus orice.

Andreea Palasescu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!