Ne-am oprit să ne odihnim iubirea la marginea unui apus văratic de șoapte. Molcom, sărutând mireasma umbrelor fade, noaptea cu tainele necuprinse de freamătu...
Ne-am oprit să ne odihnim iubirea la marginea unui apus văratic de șoapte. Molcom, sărutând mireasma umbrelor fade, noaptea cu tainele necuprinse de freamătul timpului, ne îmbrățișa. Miroseai a flori și a vise răsfățate de zâmbetul dimneților de vară. Pofta flămândă a buzelor tale roșii, îmi cuprindea inima, purtând-o în adâncul albastru al valurilor învolburate. Vântul hoinărea nestingherit printre amintiri, într-o dulce chemare a ispitelor și marea ne ademenea pașii spre o noua zi. M-ai strâns în brațe cu grijă, fără să tulburi glasul tăcerilor. Eram în sfârșit acasă. Într-un fel, îmi pierdusem locul în lumea aceasta, dăruită sufletelor străine în lipsa ta..
Andreea Palasescu (1 august 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.