Dacă ne-am atinge mâinile, sângele nostru s-ar amesteca.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemele femeieşti s-ar rezolva mult mai repede, dacă femeile nu s-ar amesteca în fiecare problemă.

aforism de Mladen Vukovic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul foamei

(din romanul Desculţ)

Boierul olog ne-a pus ca la boi, botniţe
Să nu ne atingem de strugurii lui.
Nu te atinge, Tutanule!
Nu te atinge, Trăcălie!
Nu te atinge, Turturică!
Nu te atinge, Gângule!
Nu te atinge, Darie!
Nu te atinge, Ioane!
Nu ne-am înţeles între noi,
Dar e ca şi cum ne-am fi înţeles.
Aveam ochii uscaţi, buzele uscate.
Ni s-a uscat şi umflat limba în gură.
Ne-a pierit setea, ni s-a stins foamea.
Ni s-a lipit pântecul de şira spinării.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă orice acţiune, mişcare, gest, expresie s-ar face cu o motivaţie anume, ne-am pune în relaţie perfectă cu viaţa şi ea s-ar pune în serviciul nostru.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele, cuminţi ca nişte ţărănci albe,
i-ar fi ţesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.

dacă mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.

dacă mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.

dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate
sub prag.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă
nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele,
cuminţi ca nişte ţărănci albe,
i-ar fi ţesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.

dacă
mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.

dacă
mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.

dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate
sub prag.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voi fi ucis de asasini de rând, şi în mod special de fraţii mei, ţăranii ruşi, tu, ţarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copiii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili şi dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani şi ei nu-şi vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Fraţii îşi vor ucide fraţii, şi se vor ucide şi se vor urî şi pentru 25 de ani nu vor fi nobili în ţară. Ţar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îţi va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să ştii asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale, nu vor mai rămâne în viaţă pentru mai mult de doi ani. Vor fi ucişi de poporul rus.

Grigori Rasputin în scrisoare (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am scris cu sufletul

ne-am scris cu sufletul, iubite
în multele poeme
nemurite
va trăi şi iubirea noastră
cu noi şi dragostea
a existat
eu şi tu nu am plecat
din iubire
doar toamnele
- nebune copile -
s-au furişat la noi în fire
şi sângele nostru
ca un fluviu carmin
a urcat în esenţe
de cord trufaş
ca un zbor
fecund şi dureros
veghind vrăjmaş
la echinox
în ploi sinucigaşe
şi blestem
se închide acum, iubite
o toamnă bântuită
de lumină
şi jocul nemilos, pâgân
se-nchide cu sânge
fremătând
al iubirii nostru poem.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne supără cineva (sau doar ni se pare), un glas cărpănos al inconştientului nostru ne vântură pe sub nas imperativul trucului "a riposta": răzbună-te"! Dar, dacă ne-am prinde la timp, cel puţin o părticică din raţiunea noastră i-ar tăia craca şi s-ar stropşi la el: Nu!

Iulia Mirancea (5 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai iertat fiecare durere în parte

ca un soldat trecut prin atâtea războaie
învăţat cu gloanţele
cu sângele
cu moartea
cu mine
mi-ai iertat rănile
drumul
timpul pierdut
ca un soldat ce uită
că mâinile lui pot să culeagă albastrul
da
sunt sigură că mi-ai iertat fiecare durere în parte
fiecare zi pierdută într-o cameră rece
unde sângele meu devenise alb
unde carnea mea
se obişnuise cu gloanţele
cu moartea
cu atâtea războaie
da
m-ai iertat pentru toate
iar mâinile tale calde
vin să acopere rănile adânci
şi fiecare zi pierdută
într-o cameră rece
unde dorm numai umbre

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă umărul meu cald îţi chemi tăcerea

ca pe un animal singuratic
o laşi să-mi adulmece trupul firav
apoi o înveţi să se strecoare sub piele
departe
tot mai departe
să se strecoare printre organe
să ajungă în sângele cald din plămâni
să-mi taie respiraţia
apoi să adoarmă
în tusea convulsivă
da
lângă umărul meu
tocmai acolo
tăcerea ta adulmecă
şi nici nu ştiu de ce
tusea convulsivă
are legătură cu tine
chiar aşa
dragul meu
după atâta vreme
îţi pui tăcerea să doarmă
în sângele care se va amesteca
până la sfârşitul nopţii
cu toate dorinţele ce vin
din adâncul fiinţei tale
da
dragul meu
lângă umărul cald îţi chemi tăcerea
şi-o laşi să iubească
pentru că
nu-i aşa
într-o iubire perfectă
chiar nu există dezlegare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă umărul meu cald îţi chemi tăcerea

ca pe un animal singuratic
o laşi să-mi adulmece trupul firav
apoi o înveţi să se strecoare sub piele
departe
tot mai departe
să se strecoare printre organe
să ajungă în sângele cald din plămâni
să-mi taie respiraţia
apoi să adoarmă
în tusea convulsivă

da
lângă umărul meu
tocmai acolo
tăcerea ta adulmecă
şi nici nu ştiu de ce
tusea convulsivă
are legătură cu tine

chiar aşa
dragul meu
după atâta vreme
îţi pui tăcerea să doarmă
în sângele care se va amesteca
până la sfârşitul nopţii
cu toate dorinţele ce vin
din adâncul fiinţei tale

da
dragul meu
lângă umărul cald îţi chemi tăcerea
şi-o laşi să iubească
pentru că
nu-i aşa
într-o iubire perfectă
chiar nu există dezlegare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în horoscop! De s-ar amesteca stelele în treburile noroiului?

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-am găsit
ceea ce căutam,
pentru că n-am căutat
cum trebuie...
Ne-am lăsat pradă
păcatului şi suferinţa
ne-a cuprins în braţe
pe-amândoi...
E prea multă linişte
între noi!
Liniştea asta poate
să se transforme
în ură...
Acoperă-mi ochii,
cu mâinile tale calde
şi spune-mi
că nu poţi să mă uiţi...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-e dragă libertatea, nu atinge mâinile unei femei; sunt lipicioase.

aforism celebru de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mersul nostru prin viaţă s-ar face eliptic, precum planetele în Sistemul solar, cred că majoritatea oamenilor s-ar învârti în jurul lor înşişi.

Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul face mintinguri cu cămăşi albe (albul fiind simbolul purităţii şi al nevinovăţiei), deşi este cel mai corupt partid din ţară şi, ca urmaş al PCR-ului şi al FSN-ului, are mâinile pătate de sângele martirilor care au murit în temniţele comuniste, de sângele victimelor de la Revoluţia din 1989, de sângele victimelor de la mineriade ş. a.

George Budoi în Politică şi politicieni (12 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne-am rosti, s-ar alege praful viselor din esenţă. Am prinde contur şi zâmbet de sufletele robite. Ne-am domoli şi s-ar aprinde jarul iubirii în măruntaie. Fărâmă de hazard, bogată în amintiri culese pe furiş la margini de apus. Nimic mai mult. Eu nu te-aş povesti. Orator bun n-am fost niciodată. Mă pricep la cârpit şoapte şi împletit fior de lumină în tăcerea întunericului. Mă-nfurii când îmi scapă printre degete bunătate. Aşa mi-e de stingheră inima...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă, te voi atinge cu mintea ( XVII )

doamnă, te voi atinge cu mintea.
te voi atinge şi te voi atinge şi te voi atinge
până când pe neaşteptate
îmi vei oferi un zâmbet, ruşinos şi obscen

(doamnă, te voi
atinge cu mintea.) te voi atinge,
asta-i tot,

uşurel şi tu vei deveni pe deplin
cu infinită grijă

poemul pe care eu nu l-am scris.

poezie celebră de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai intrat în sângele meu
ca într-o lume promisă
cu arca plină de speranţe
şi pluteşti
pluteşti încet
zi după zi
întrebându-mă
dacă după potop
Dumezeul tău
va rămâne la mine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!