* * *

dacă
nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele,
cuminţi ca nişte ţărănci albe,
i-ar fi ţesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.

dacă
mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.

dacă
mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.

dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate
sub prag.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă nu mi-ar fi îngropat mâinile
sub pragul neîntâmplării,
ele, cuminţi ca nişte ţărănci albe,
i-ar fi ţesut din sângele meu drumul,
să-l aducă de inimă acasă.

dacă mi-ar fi treierat dragostea
cât încă nu se dărâma vara,
mâinile i-ar fi făcut pâine.
albastră,
să i se încerească gura de drag.

dacă mi-ar fi păstrat somnul pe umărul lui,
mâinile mele ar fi săpat adânc
până ar fi ajuns la izvoarele visului
să-i dea lui apele.

dar mâinile,
ca două lumânări aprinse,
mor curate
sub prag.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toamna mi-ar vorbi

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune că e firesc să laşi frunzele să cadă
copacii nu se străduiesc să-şi înece umbrele
ele îşi schimbă forma o dată cu dansul soarelui

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să nu mai aştept ploaia
căci va veni oricum, seceta nu ţine o viaţă de om

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să îmbrăţişez anotimpurile
ele se întorc dar noi nu
mi-ar spune să mă aşez în colţul meu de lume
să respir şi să privesc doar atât

r e s p i r

p r i v e s c

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

rugăciune

ai ţinut Lumina în mâinile tale
ai ţinut totul în mâinile tale
ai ţinut perfecţiunea în mâinile tale
ai ţinut veşnicia în mâinile tale
ai ţinut sori şi luni în mâinile tale
ai ţinut lumea în mâinile tale
ai ţinut gândul în mâinile tale
ai ţinut cuvântul în mâinile tale

în mâinile tale mă ţii pe mine
în sufletul meu te ţin pe tine
mulţumesc

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie fără punct

ridic capul şi-mi dau deşteptarea
atent mă uit la mâinile
să văd dacă am omorât
visul viclean strecurat
în somnul fără sfârşit

le privesc mai atent în zorii
care încă nu se arată
sunt pline de cerneală
prelinsă din versul
lăsat în călimară

mă uit la mâinile mele care apucă
poezia aruncată pe tăblia
mesii pline cu frânturi
de noapte

mă uit la mâinile trecute peste mii
de pagini editate într-un joc
cu trăsnete rotative

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeţi?

da, doamnă, aveţi dreptate
în podul palmei îmi duc zilele.
cu mâinile, cu genunchii rotunzi,
cu tălpile mele venetice,
adunata
şi somnul, dacă mă întrebaţi,
îl împart cu dumneavoastră.
şi peste toate astea, de mi-ar mai da un singur ochi, Dumnezeu...
vedeţi?
ce şfichiuială de vreme suntem
cunosc două cuvinte, vi le spun:
dor şi dor
restul urmează aşa -
când devin aievea, pe rând, şoim, căprioară, animal de câmpie
ori om
mă recunoaşteţi, nu?

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După aventura de pe Everest, palmele mele au dispărut, mi-au degerat mâinile până la încheieturi. Nasul mi-a căzut, degetul mare a căzut şi el, iar o parte din arcadă s-a rupt. În următorul an, am trecut prin 11 operaţii pentru a-mi reface faţa şi mâinile. Acum am un nas cu piele de pe frunte, eram desfigurat când am ajuns acasă.

citat din Beck Weathers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bipolară

dacă mâinile se-mpreunează
mai mult la amiază

dacă te-ncrucişezi
mai mult cu zăpezi

dacă ai tâmplele obosite
şi grele
mâinile surcele

dacă ţâşneşte sânge din talpa
sub care stă Magdalena
e semn că
se eliberează din bolduri
zdrenţele uşii
la care ai bătut
nepriceput
odată cu mine

deşi eram
pe partea cealaltă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi-ar putea vorbi, cred că tata mi-ar cere să nu mă mai condamn pentru eşecuri şi să mă iert pentru slăbiciunile mele... Şi vreau să cred că mi-ar spune că totuşi am făcut destul... pentru el şi pentru oamenii din viaţa mea. Că n-am trăit degeaba, că fiecare a "luat" ceva bun de la mine... că sunt cea mai frumoasă întâmplare din viaţa lui... şi că nu mă va părăsi niciodată... promiţându-mi că atunci când voi avea nevoie de el, mă va ţine de mână...

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personal, aş fi încântat dacă ar exista viaţă după moarte, mai ales dacă mi-ar permite să învăţ în continuare despre lumea aceasta şi despre altele, dacă mi-ar da şansa să descopăr cum se va sfârşi istoria.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile furi, cu mâinile să faci milostenie după ce te-ai oprit de a mai fura. Nu e destul ca cineva să nu mai fure, ci trebuie să facă ceva bun tot cu mâinile cu care a furat, pentru binele altora.

Teofil Părăian în Veniţi de luaţi bucurie (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Dacă anii aceia s-ar putea întoarce,
Aş atinge visele cu palma,
Bucuria inocenţei mi-ar împrăştia uitarea
Peste tristeţe,
Tata m-ar purta pe umeri,
Mersul mi-ar fi zbor,
Aş alerga după fluturi coloraţi,
Verile mi-ar părea nesfârşite,
Ploile mi-ar stropi fericirea,
Aş fura cireşe necoapte,
Genunchii mi-ar fi mereu juliţi de asfalt,
Aş crede că toţi copiii din lume sunt prieteni,
Dar aş împărţi ciocolata
Doar cu fetiţele frumoase
Din blocul vecin.

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Dacă anii aceia s-ar putea întoarce,
Aş atinge visele cu palma,
Bucuria inocenţei mi-ar împrăştia uitarea
Peste tristeţe,
Tata m-ar purta pe umeri,
Mersul mi-ar fi zbor,
Aş alerga după fluturi coloraţi,
Verile mi-ar părea nesfârşite,
Ploile mi-ar stropi fericirea,
Aş fura cireşe necoapte,
Genunchii mi-ar fi mereu juliţi de asfalt,
Aş crede că toţi copiii din lume sunt prieteni,
Dar aş împărţi ciocolata
Doar cu fetiţele frumoase
Din blocul vecin.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş putea...

dacă ar fi să fie
aş construi lumea frumoasă
ca un trup de femeie
dacă ar fi să pot
cu lumina ochilor ei
aş face far să ne lumineze căile vieţii
dacă mi-ar sta în putinţă
aş pune zâmbetul ei de mamă fericită
în calea nopţilor pe drumul călătorilor
să le fie alinare de dor şi mângâiere
dacă puterile mi-ar fi atât de mari
aş face ca cel ce urăşte, ura lui să fie
ca iubirea pură a unei femei

şi dacă aş relua lumea de la începuturile ei
aş da ploaie, soare, iarnă, primăvară, vară şi toamnă
pentru ca să fie ca-n sufletul ei
dacă ar fi să fie, sărutul şi buzele ei le-aş pune
poartă cerului în răsărituri şi-n apusuri
să le simţim în dimineţi şi-n seri târzii

dacă Dumnezeu mi-ar dărui acea putere
aş face toate casele să fie ca-n inima unei femei
iar în ele să cânte fericirea legănată de braţele ei.
dacă aş putea...

poezie de Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile unui părinte

Mâinile unui părinte,
Trebuie să fie sfinte,
În viaţă să îl îndrume,
Pe copil la fapte bune.

Sfatul să-l dea cu blândeţe,
Ca apoi la bătrâneţe,
În urmă când va privi,
Cu drag îşi va aminti.

poezie de Daniel Wilhelm (23 noiembrie 2021)
Adăugat de Daniel Wilhelm
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă îmi plăceau prescurtările,
aş fi prescurtat
singurătatea pe care o găsesc sub brad,
în fiecare an,
de Crăciun.

acum e momentul ăla amorţit,
când te dai jos din pat
cu o uşoară suspendare temporară
a sensului de mers.

pipăi cu degetele de jos
după papucii moi şi necoloraţi,
nu îţi aminteşti dacă ţi i-am luat
sau mi i-ai dat,
acum însă i-ai săruta cu diminutive.

rămâi cu mâinile atârnând
pe lângă nedumerire,
întorci capul spre umărul stâng,
acolo
unde în fiecare dimineaţă
mi s-ar fi răzgâiat, tristă, încălzită şi mică,
urma somnului.

am ieşit
să fiu, împreună cu mine,
mai puţin singură.

nu m-am mai găsit
în nicio neobişnuinţă de-a ta.

eşti la fel de singur
cum te-am făcut să fii.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mi mâinile

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atât cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot...

Dezleagă-mi sufletul de vină
Că în curând n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină...

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii,
Şi iartă-le dacă durerea
Că ţi-au plecat
Va fi mai mare
Decât norocul c-au venit.

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le că n-au puterea
Din moartea lor
Să-ţi crească vieţii
Nestinsul zâmbet de zenit...

poezie celebră de Elena Farago din Şoaptele amurgului (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

RASPUNDE-MI !

Să te şterg din inimă de tot,
Nu crezi că e mai bine să rămâi?
Pleacă sau rămâi, sunt de acord
Şi aceeaşi mereu o să fii.

Să te dau uitării vezi, nu pot
Chiar dacă tu vei vrea s-o fac,
Mi-aş aprinde în inimă un foc
Pe pământ nimic nu mi-ar fi drag.

Surâsul blând, sfielnic de unde oare
Să-l mai împrumut atunci?
Rămân încă destule sub soare.

Visările vor fi desigur şi mai lungi,
Sentimentele, doar întâmplătoare.
Tu, dacă vrei poţi să mă alungi.

6 februarie 1966 Baia de Arieş

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voi fi ucis de asasini de rând, şi în mod special de fraţii mei, ţăranii ruşi, tu, ţarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copiii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili şi dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani şi ei nu-şi vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Fraţii îşi vor ucide fraţii, şi se vor ucide şi se vor urî şi pentru 25 de ani nu vor fi nobili în ţară. Ţar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îţi va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să ştii asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale, nu vor mai rămâne în viaţă pentru mai mult de doi ani. Vor fi ucişi de poporul rus.

Grigori Rasputin în scrisoare (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uriaşa

Pe vremea când Natura, cu vlaga ei poznaşă
Năştea mereu ciudate făpturi şi monştri noi
mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă
să stau ca-n preajma unei regine un cotoi.

mi-ar fi plăcut pe-ncetul s-o văd schimbându-şi firea
pietrosu-i trup în jocuri cumplite înflorând
să bănuiesc din ceaţa ce-i tulbura privirea
văpăile ascunse ce-n sufletu-i s-aprind;

în voie să cutreier magnificele-i forme,
să urc încet pe coama picioarelor enorme
şi, vara, când trudită de soarele păgân

se-ntinde pe câmpie cu mâinile la frunte
să dorm domol la umbra vânjosului ei sân
cum doarme-un sat în pace la poalele-unui munte.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!