Dacă ne-am rosti, s-ar alege praful viselor din esență. Am prinde contur și zâmbet de sufletele robite. Ne-am domoli și s-ar aprinde jarul iubirii în mărunta...
Dacă ne-am rosti, s-ar alege praful viselor din esență. Am prinde contur și zâmbet de sufletele robite. Ne-am domoli și s-ar aprinde jarul iubirii în măruntaie. Fărâmă de hazard, bogată în amintiri culese pe furiș la margini de apus. Nimic mai mult. Eu nu te-aș povesti. Orator bun n-am fost niciodată. Mă pricep la cârpit șoapte și împletit fior de lumină în tăcerea întunericului. Mă-nfurii când îmi scapă printre degete bunătate. Așa mi-e de stingheră inima...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.