Poemul foamei
(din romanul Desculț)
Boierul olog ne-a pus ca la boi, botnițe
Să nu ne atingem de strugurii lui.
Nu te atinge, Tutanule!
Nu te atinge, Trăcălie!
Nu te atinge, Turturică!
Nu te atinge, Gângule!
Nu te atinge, Darie!
Nu te atinge, Ioane!
Nu ne-am înțeles între noi,
Dar e ca și cum ne-am fi înțeles.
Aveam ochii uscați, buzele uscate.
Ni s-a uscat și umflat limba în gură.
Ne-a pierit setea, ni s-a stins foamea.
Ni s-a lipit pântecul de șira spinării.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.