A-mbătrânit Sisif
A-mbătrânit Sisif, se pare
Că pietroiul lui e drob de sare...
Îl pune, pentru gust, în mămăligă
Și-n visul lui doar visurile strigă...
Nu mai văd zarea, văd un mușuroi
De cârtița-necată în valuri de noroi...
Văd albinele cu aripile-n zbor ciuntite
De dulcele vieților în miere pritocite...
Văd mămăliga, soare copt în vatră,
Gura pământului ce mușcă și chiar latră...
Veniți la bulzul vieții în care-am pus lumină,
Hrăniți-vă sub crucea lui divină...
Îmbătrânirea vine pe furiș oricând
Și lasă pietre albe ca semne pe pământ...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.