Drum spre stele
(celui care a fost Gheorghe Pospai)
Deci ai plecat...
Ți-ai luat rămas bun in liniște
Și ai trecut în veșnicie
Fără păreri de rău, fără lacrimi.
Dar o ultimă întrebare:
N-ai auzit strigătul zorilor,
Al frunzelor de nuc,
Al primăverii
Care dă in clocot,
Al florilor pline de viață?
Nu... nu vreau să-ți tulbur liniștea.
Drum lin spre stele.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fără lacrimi
Ploua când am plecat
Stropi mari și repezi
Acopereau cerul
Și gândurile mele
Ploua la terasa
Dezgolită de vânt
În geamul cabanei
Din lemn
Peste râu aducând
O undă de tristețe
O despărțire
În ploaie
Fără lacrimi
Pentru noi plângea
Ploaia.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere
Când ai plecat, nu ne-am luat la revedere
Și nici adio nu ne-am spus, nici rămas bun.
Și-am dispărut ca două existențe efemere,
Care porniseră cândva pe-același drum.
Când ai plecat, nici n-ai privit în urmă.
Eu am îngenuncheat într-un târziu în urma ta
Și m-am trezit în altă lume, tristă și diformă,
Pe-o stranie planetă, fără Lună, fără o stea...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 iunie 2018)
Adăugat de Marian Florentin Ursu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea
Dintre miile de flori care mi-au ieșit in cale,
Eu pe tine te-am ales intr-un răsărit de soare!
Mâna-mi tremură pe frunză, să te rup nu mă indur
Fără tine mai departe nu pot a porni la drum....
Si rămân să-ți sorb nectarul cu dulceața din petale
Să iți simt parfumul proaspăt, noaptea când este răcoare!
Floare gingașă in iarbă, lângă tine vreau să dorm,
Si-n miros de fân sub stele, greieri vor cânta in cor!
Nu te rup floare minune.... fără tine-n univers,
Ce rost ar avea poetul când va scrie al său vers?
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu văd lacrimi!
Din stele îmi voi împleti o scară
Cu care să mă urc spre veșnicie;
Planeta noastră intră-n agonie
Că siguranța vieții e precară.
Eu, peste lume nu mai vreau urgie,
Nici cimitirte-n câmp să mai răsară,
Să nu văd lacrimi curse din vioară,
Nu vreau să plâng a păcii nostalgie!
În suflet, Omul aibă bucurie,
Să moștenească-n liniște pamântul
Atâta vreme până-i vine rândul
Ca să asculte Domnului cuvântul;
Înveșmântat în capă alburie,
El să depună dreaptă mărturie!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neîmplinit, Sărmane Suflet
Neîmplinit, Sărmane Suflet
Ți-ai înălțat ochii spre Stele.
Ai Hotărât să stai din Umblet
Și ți-ai pierdut Pașii prin ele!
Rănit de lumea efemeră,
Suflet străin și-'nsingurat
Ți-ai luat o Viză Viageră
Ai spus "Adio!"... Și-ai plecat!
Nu te-a costat decât o Clipă.
Nu ai admis că nu se poate...
Și, ți-ai făcut bagaju-n Pripă
Și-un Pas către Eternitate.
Nu ți-a păsat că lași în urmă
Un Trup inert, în văl de ceață
Și curioși ce-asiduu scurmă.
Cătând Pelinului Dulceață!
Oh! Suflet tumultos ca marea
Erai atras de-acel miracol.
N-ai vrut să îți anunți plecarea...
Grăbeai spre Marele Spectacol.
Neîmplinit, Sărmane Suflet
Menirea ta e Scrisă-n Stele!
De-ai hotărât să stai din umblet
Îți poartă Pașii printre Ele!
Marcat de Lumea Efemeră
Suflet complex... Înstrăinat,
Ai luat o Viză Viageră
Ai spus "Adio!"... Și-ai Plecat.
poezie de Maria Ciumberică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă trezesc dimineața
mă trezesc dimineața cu eminescu lângă mine,
îmi cântă doina și mai am un singur dor,
privesc pe fereastră spre deliciile răsăritului de soare,
văd țara în ochii lui luciferici
care se hrănește cu speranțe,
privesc pe pernă,
a rămas un fir de păr de aur,
femeia s-a dus în închipuirea mea,
nu vreau să-i ating absența
pentru a o sfinți cu o simplă mângâiere,
poate e veronica, te caută, eminescule,
sau o diană care a fugit de lânga mine,
tu, femeie năucă,
nu vei simti niciodată imensa greutate a iubirii
care a uzurpat noaptea și stelele ei,
cine te-a furat de lânga mine
și în ce ținuturi de taina te-ai ascuns?
am rămas eu cu mine într-o absență sură
răspândită printre lucruri.
a plecat și eminescu în călătoria lui
ca acel om din tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte
să caute taina dorului printre stele.
călătorește luceafărul noapte de noapte
prin spațiile interastrale,
caută speranța și dorul și țara lui,
noi nu mai avem țară, eminescule,
fiii noștri s-au mutat în alte spații,
noi trăim de azi pe mâine, numărând zilele,
ascultând foșnetul frunzelor uscate
bătute de vântul toamnei.
țara noastră s-a mutat în suflete, eminescule...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere
Când ai plecat, nu ne-am luat la revedere
Și nici adio nu ne-am spus, nici rămas bun.
Și-am dispărut ca două existențe efemere
Care porniseră cândva, pe-același drum.
Când ai plecat, nici n-ai privit în urmă,
Eu am îngenuncheat într-un târziu în urma ta.
Și m-am trezit în altă lume, tristă și diformă,
Pe-o stranie planetă, fără Lună, fără-o stea...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșeală
Tu m-ai sunat? A fost greșeală?
Și eu grabită să-ți răspund
Era să cad pe scară...
Nu-ti fă probleme, am plecat,
Pe care drum? Nu-i important,
Nici vara nu m-a intrebat
Ce gânduri am...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria primăverii
Mugurii plesnesc in vie.
Vântul cântă simfonie.
Zboară șirul de cocori.
Cerul este fără nori
Bucuria primăverii
O impart acum cu zeii,
Un Apollo si-o Diană
Un Orfeu in sânziană!
Flori imi colorează gândul
Si mustește viu pământul
Soarele e-n căutare.....
Vrea să dea o sărutare,
Nu oriunde, nu oricum,
Mai piezișă, după ulm,
Să nu-l vadă nimeni chiar
Că e crai fără hotar!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată
mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniștea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele același
în fiecare dimineață
nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălțimile artei
acolo unde tu ești împărat
mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă așteaptă
așa am fost, așa voi fi
și nu mă voi schimba
niciodată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inițiere
Eu stau pe marginea unei ferestre,
de fapt e intrarea în labirintul păzit
întotdeauna de Înțeleptul
care-mi interzice să caut centrul.
Dar în noaptea aceasta el a plecat undeva.
Așa că intru, știind prețul pe care-l voi plăti:
până în centru voi pierde jumătate de viață,
de-acolo, înapoi, cealaltă jumătate.
Prima zi nici n-am știut că a trecut.
A doua zi am rămas fără mâncare și fără apă.
În a treia zi am ajuns în centru:
eram sleit, aproape de descompunere,
și m-am prăbușit la picioarele Înțeleptului.
M-a luat pe brațe
și l-am auzit plângându-mă
șapte zile și șapte nopți
ca Ghilgameș pe Enkidu.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație lui Petrică Mâțu Stoian
Petrică Mâțu, ai trăit intens
Și laurii din suflete-ai cules.
Într-un sobor de îngeri pleci cu ei,
Lăsând nori de furtună-n ochii mei.
Te plânge azi o Românie-ntreagă!
Ni-i viața tristă, muzica ta, dragă...
Cui ai lăsat cănuța moștenire?
Ce lege-ți frânse viața-n osândire?!
Cum e pe-acolo? Oamenii sunt buni?!
Sunt ploi de lacrimi? Stele sau furtuni?
E liniște și pace-n moartea ta?
Aici eu n-am pe cine întreba...
Când ai plecat, ai plâns? Te-ai bucurat?!
Ce lumi, acolo, ți s-au arătat?
Ce fir s-a rupt din caierul luminii?
De ce-ți lucesc la tâmple trandafirii?
Solemn și grav, un clopot rebegit,
Îți plânge moartea - drum spre infinit.
De ce-ai mai fi rămas? De ce-ai plecat,
Când lumea-ntreagă te-a aplaudat?
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas,
Când țara-ți plânge fiecare pas
Ce-n urma ta îl face... Te-au iubit
Și cântecul tu țării-ai dăruit.
E tricolorul îmbrăcat în doliu
Și-un gol în suflet împământenit.
Ai îmbrăcat al nopților lințoliu
Și ai plecat... căci viața ți-ai sfârșit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleea fără nume
Nostalgic un soare
Sărută umbra mea
Nu m-a văzut
Când am plecat
Intinde apoi un braț
Spre asfințit
Adorm si eu
Odată cu el
Visând o iarnă
Intr-un parc
Unde umbra mea
Aștepta topită
Sub sărutul soarelui
In zăpada albă
Pe aleea fără urme.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce faci, scumpul meu copil?
Ce faci, scumpul meu copil?
Ești sănătos, îți este bine?
Sunt tot aici, într-un azil,
Sper că n-ai uitat de mine...
N-ai mai trecut de-o veșnicie,
Și așteptându-te am albit,
Din ochi mi-au curs lacrimi o mie,
Dar tu, copile... n-ai venit.
De la voi n-am nicio veste,
Ce fac dragii mei nepoți?
Ce le-aș citi câte-o poveste,
Mi-e dor de ei, mi-e dor de toți.
Moartea parcă-mi dă ocol,
Zi de zi îmi sapă groapa,
Din patul meu, cu greu mă scol,
Mă tem că voi închide pleoapa,
Și nu veți fi în jurul meu,
Chiar de ne desparte-un pas,
Trist, voi pleca la Dumnezeu,
Fără să-mi iau bun-rămas.
Nu vreau bani, nu vreau nici pâine,
Vreau doar să te strâng la piept...
Poate n-o să mai fiu mâine,
Pe banca asta, să te-aștept...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terra
Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină
Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor
Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută
Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline
Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine...
Vreau să am o casă la munte,
Cu ferestrele spre lac,
Să văd apa imensă din interior în fața mea,
Dar simt că ceva îmi lipsește
Mă plimb agitată și încerc să-mi dau seama,
Dar știu, tu ești agitarea mea
Și liniștea e peisajul
Fără formă,
Fără voce,
Fără timp,
Dar nu vreau toate astea
Fără tine.
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
E liniște în casă,
Doar pașii mei
Îi dau acum viață
E liniște în jur
Doar vrăbiuța
Ciripește
Într-un prun
E liniște în ochii mei
Doar gândul bun
Mai strălucește-n ei
Atâta liniște
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu și el
În curtea goală
Și vrea cu zâmbet
Să apară
În casa mea
Cea veche
De la țară
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi și stele
lângă mare mă așez..
văd plutind pe valuri stele
si uitându-mă atent
sunt doar inimi... cam rebele!
aruncate.... sau uitate...
intr-o vară ce-a trecut
au rămas plutind pe valuri
cu speranțe de-nceput
si pierdute-n spuma mării
inimi.... stele se prefac
urmărindu-ne in noapte
când... si unde am plecat
ne tot strigă... ne tot cheamă
-vino inapoi la mine
-e târziu... si este toamnă
briza rece-ncet adie
pașii mei pe plaja udă
nu se mai intorc curând
te sărut fierbinte vară
repede ai dispărut
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemer
prin valul vremii
trec și eu
înot în vise
și în lacrimi
în zâmbete
în curcubeu
în primăveri
și versuri albe
atăt de efemer
e totul....
încât nu știu
ce să adun
o resemnată
nepăsare
sau florile
ce-mi ies în drum
privesc spre asfințit
de soare
sărut pământul
cu nesaț...
amprenta timpului
mă doare
rămân adesea
fără glas.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inmormantarea unui inger
Pledând pentru grațiere îmi cazi în genunchi...
Fața-ți este palidă, tristețea un junghi...
Atât de multă umilință, atât de multă uitare,
Acum ți-ai plecat ochii și ți-ai cerut iertare...
Un vechi cadavru de sentiment trădat
Într-un tânăr mormânt de trup uitat...
Se destramă o întreagă lume,
Prin moartea unui înger fără nume!
Lacrimi îți traversează chipul sec,
Câte amintiri cu ele se petrec...
Zburând spre ceruri fără nori,
Lăsând în urmă numai flori...
Veștede, vechi și putrezite,
Amintind de doruri ofilite...
-Ce privești acum în față?
Doar un cavou umam, fără de viață...
Nu mai are suflet, dar nici milă,
Deci în zadar ești acum umilă!
Este cărunt și curtat de vremuri,
Degeaba plângi, degeaba tremuri!
Blestemul asupra ta s-a revărsat,
Iertând doar pe cei fără de păcat...
Nu te teme: e blestemul meu!
Nu te teme: cu tine mor și EU!
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!