Fata din munţi

In satul mic ascuns in munţi
Pe drumul paşilor desculţi
Trăia o fată, o codană,
Cu ie albă si năframă
Avea doi ochi lipiţi cu smoală,
Mersul uşor de căprioară!
Mioarele erau in turme,
Prieteni, rugii de la mure!
Toţi fagii munţilor bătrâni
O ajutau să ţină-n mâini,
Viaţa aspră, traiul dac,
Ce-l moştenise peste veac.

Am revăzut-o de curând....
Am intrebat-o surâzând,
-Eşti tot acolo sus la vatră
Lângă cuptor cu pâine caldă?

-Nu-mi pare rău ce am ales
Nicicând, tu nu ai inţeles,
Iubirea mea de soare-n geam,
Si libertatea unui ram
Cu muguri verzi in primăveri
Uitând de ziua cea de ieri,
Stăpâna crestelor din munţi,
Acolo unde norii-s rupţi...
Soră cu râul la cascadă
Luând viaţa ca o pradă,
Eu am rămas cioplită-n piatră
Urmaşă din zeiţă dacă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Acolo, în ţara de piatră,
Acolo, în legendarii munţi,
Acolo avem noi vatră,
Români cu rădăcini adânci.

Acolo Dumnezeu ne-a dat
Grădina Maicii Domnului.
Acolo am eternizat
Pacea sfântă omului.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul dintre munţi

Mi-e dor de susur de izvor
De-al ierbii nesfârşit covor
De doina timpului trecut
De ziua-n care m-am născut

Imi este drag să văd prin lunci
Toţi macii infloriţi atunci
Sub cerul care lumina
Pământul ţării, datina
Şi râul dintre munţi...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul dintre munţi

Mi-e dor de susur de izvor
De-al ierbii nesfârşit covor
De doina timpului trecut
De ziua-n care m-am născut

Imi este drag să văd prin lunci
Toţi macii infloriţi atunci
Sub cerul care lumina
Pământul ţării, datina
Şi râul dintre munţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magie

M-ai căutat? Am fost plecată
La o cabană între munţi,
Acolo unde cer se-apleacă
Peste poieni şi ciute iuţi.

În iarbă mi-am lăsat un zâmbet,
Indescifrabil, de Giocondă.
Pământul este încă umed,
Brânduşele îmi cer o odă.

Brazi verzi în umbrele-nserării,
Prindeau luminile în cete
Şi gândul meu fura tăcerii
Magiile incandescente!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magie

M-ai căutat? Am fost plecată
La o cabană intre munţi
Acolo unde cer se-apleacă
Peste poieni cu ciute iuţi

În iarbă mi-am lăsat un zâmbet
Indescifrabil de Giocondă
Pământul era incă umed
Brânduşele cereau o odă

Brazi verzi in umbrele-nserării
Prindeau luminile in cete
Si gândul meu fura tăcerii
Magiile incandescente.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

În satul meu, ce-l port şi azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furişez adesea ascultând
Bobocii alintaţi de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar să clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăşi în mine;

Azi-dimineaţă roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Şi cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Şi-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălţat
Când prima oară-n viaţă am păşit;

Dar astăzi, furişat pe lângă soare,
Mă legăn în clopotniţa bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,

Însă de Paşti, voi fi lângă Isus,
Din ochii lui să mă aprind lumină,
Să ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L să mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare,
Şi lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Şi merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine toamna

Perfecţiunea-ntruchipată
In chipul tău frumos de fată
Mi-aduce zâmbetul in zori
Si te culeg dintre scrisori.

Trecut-au ierni si primăveri
Si toate-mi par a fi ca ieri...
In mintea mea eşti neschimbată
Şi gândul mi se face roată.

Se plimbă toamna prin grădini
Aruncă norii ploi in spini...
Sunt frunze galbene pe drum
Dar ştii si tu, ce să-ţi mai spun?

Din anotimpurile toate,
Aş lua doar clipele lăsate,
Departe undeva in munţi
Când ne plimbam prin văi desculţi.

poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitând

o rază de soare
îmi intră pe geam
zori se revarsă
ceru-i ocean...

zambile şi-arată
albastrul lor pur
ochii albaştri
privesc din contur

adânci ca şi marea
deschişi ca şi cerul
fierbinţi ca şi raza
ce leagă misterul..

sărut în dorinţe
de noi primăveri
trăiesc clipa astăzi
uitând ce-a fost ieri.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poţi primi
lumina credinţei
sevă a fiinţei.
Doar acolo poţi avea
împliniri spectaculoase
şi schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, lângă acel geam

- Unde eşti, inima mea? Răspunde!
- Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Şi chin, dar inimă nu am.

- Unde eşti, vis al meu, de lumină?
- Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Şi foc în ea nu am.

- Unde sunteţi, privirile mele?
- Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte şi sărat noian.

- Unde sunteţi, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luaţi voi zborul?
- Zburăm spre acel geam vecin.

- Unde sunteţi, voi, gânduri hoinare?
- La acel geam de-acolo-am stat...
- Şi cine-acolo sălaş are?
- Cei doi: soţie şi bărbat.

- Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoşteam...
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.

poezie celebră de Rasul Gamzatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, TU ŞI VARA

plouă mult, parcă în joacă
norii inima-şi dezleagă
curge ploaia pe la geam
vântul scutură din ram
stropii mari si străvezii
şi de-i noapte şi de-i zi.

plouă într-o veselie
pe-arături şi peste vie,
peste teii înfloriţi
peste ochii tăi umbriţi
a plouat şi ieri şi azi
stai în casă, gânduri arzi.

vrei cu pasul pe cărare,
vrei la munte, vrei la mare,
vara s-a-mbătat cu apă
spre amiază o să-i treacă
şi va reveni in forţă
aruncând în noi cu torţă.

arde soarele-n văpăi
peste munţi si peste văi
vara-n drepturi şi-a intrat
de curând s-a măritat.
tu un zâmbet îmi arunci
-stai aici, unde te duci?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masa de scris

ore lungi petrecute la masa de scris
deschid noi orizonturi în fiinţa mea
acolo e şi muza cu poemul promis
acolo e norocul să am propria stea.

luna e vrăjită albă ca o mireasă
cu trena de stele mirele-şi aşteaptă
soarele e bărbatul cu firea sfătoasă
şi au în univers o domnie dreaptă.

iubirea curge vesel ca izvorul în munţi
toate naturile se întâlnesc pereche
peste solitudini Eros crează punţi
Cronos cântă în mine o romanţă străveche.

vreau spre cerul magic drumul să fie drept
la răspântii de veac spre triumf mă îndrept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul mamei

pe firul apei.. pas cu pas
cobor din munţi.. mai fac popas
cu braţul sprijinit de stâncă
unde e apa mai adâncă.

privesc spre cer că-i plin cu nor
şi nu am timp ca să cobor
în satul care-i jos în vale
cu-ncrengături de ulicioare.

se lasă seara peste văi
şi se retrag înspre odăi
bătrânii.... tinerii-au plecat
mai sună uneori pe chat.

întreabă dacă mai trăiesc
părinţii-n locul strămoşesc
-noi suntem bine.. spune mama
si-a umezit la ochi năframa.

tata a fost cu un tractor
rămas în pană pe ogor...
lumini s-aprind pe mapamond
în vocea mamei e un nod.

cu glas întretăiat întreabă
-dar tu eşti bine fată dragă?
vreau sănătoasă ca să fii
şi tu şi scumpii tăi copii.

pe firul apei la Ampoi..
este asfalt în vremuri noi
e internet... canalizare
dar tinerii-s peste hotare.

bisericuţa-i sus în deal
trenul opreşte la semnal
la şcoală lacătul e pus...
şi toţi se duc înspre apus!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertat ţi-o fi păcatul

Când soarele apune peste munţi,
O pâclă rece-acoperă tot satul,
Îngheaţă râul şi-ngheaţă copacul
Ce pregătea preludiul noastrei nunţi,

Să ne-ncunune frunţile, cărunţi,
-Doar ţi-s regină, iar tu împăratul-
Când soarele apune peste munţi
Şi pâcla rece-acoperă tot satul!

Lumina lămpii, nopţii făcând punţi
Ne-o-mpodobi cu flori din geamuri, patul,
Ispită-ţi sunt, iertat ţi-o fi păcatul,
De mă săruţi şi trupul îmi frămânţi

Când soarele apune peste munţi!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din secolul XXI

Mai erau dimineţi
fără smog, fără fum,
mai păşteau turme blânde
prin munţi
şi pe dealuri,
mai treceau, uneori,
şi căruţe pe drum,
mai creşteau peşti în bălţi
şi arini lângă maluri...

Mai erau anotimpuri,
şi calde şi reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie şi soare,
mai puteai liniştit, uneori,
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...

Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeau, braţ la braţ,
şi bătrâni şi copii,
iar cei blânzi şi umani
şi sensibili şi puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, soră Alice...

La revedere, soră Alice...
La revedere, drumul ţi-e deschis!
Aripi de vultur, sus, pe-albastre căi,
te du departe, peste munţi şi văi.
Dar nu uita...
că laşi atîta dor în ţara ta!

La revedere, soră Alice...
Să-ţi fie viaţa floare de cais!
De-acum, mereu, în zâmbet şi cântări
Betanii sfinte vei avea în zări!
Dar nu uita...
c-ai fost iubită şi în ţara ta...

Atenţiune! Avionul Sabena 17... cu
direcţia Bruxelles pleacă peste x minute.

U-u-u! U-u-u!
Mai stai vultur, nu te du!
U-u-u! U-u-u!
Că se luptă-un DA şi-un NU...

Ia vezi, dragă surioară,
n-ai uitat ceva în ţară?
Ai putut lua-n desagi
toate inimile dragi?
U-u-u!

La revedere, soră Alice!
La revedere, pe cărări de vis!
Iar dacă pleci cum pleac-un porumbel
mereu aripi să-ţi dea Emanuel!
Dar nu uita...
să vii din când în când în ţara ta!

La revedere, soră Alice!
Să-ţi fie traiul dulce Paradis.
Te-aşteaptă-n zare zâmbete şi flori,
cetăţi înalte, freamăt şi culori.
Dar nu uita...
că doar acolo-n cer e ţara ta.

U-u-u! U-u-u!
Cine-a mai văzut sau nu?
U-u-u! U-u-u!
Doru-n două se făcu.
Jumătate-acuma zboară,
jumătate-i tot în ţară.
Jumătate-n marea sură, jumătate nu se-ndură...
U-u-u! U-u-u!

La revedere, soră Alice!
Isus o nouă uşă ţi-a deschis.
Ducând salutul munţilor Carpaţi,
tu vei cunoaşte mii şi mii de fraţi.
Dar nu uita...
să porţi în rugă ţărişoara ta!

La revedere, soră Alice!
Un nou poem în ceruri va fi scris.
Şi dacă azi din ţara noastră zbori
cu anii sfinţi spre anii viitori...

Dar într-o zi...
Nici moartea nu ne va mai despărţi!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul umbrelor cad frunzele amiezii

şi tot gust singurătatea aţoasă
până când cercurile de lumină
se închid
mi se pare că din noroiul ăsta
niciun gând nu poate prinde viaţă
şi nicio clipă nu va purta aripi
mai lipseşte să curgă râul de smoală
peste anotimpul fără sfârşit

pe drumul tristeţilor cad îndoielile
şi tot gust singurătatea aţoasă
mi se pare banal să plâng
în camera umbrelor
acolo unde stă adevărul chircit

da
am pierdut
de o mie de ori
şi m-am ridicat cu genunchii tremurând
şi cu faţa palidă
încercând să refac toată nebunia
dar acum
când singurătatea se hrăneşte cu mine
mi se pare că sunt
prânzul şi cina
unui destin prefăcut

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să mă poţi ierta, că te iubesc până la sfârşitul acestei nopţi

şi mai departe,
prin timp,
până când lumina ţi se va aşeza pe mâini?

Ai să mă ierţi,

că locuiesc în partea cea mai întunecată a fiinţei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toţi demonii îşi leagă umbrele?

Ai să mă ierţi,

că n-am să deschid fereastra,
şi n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?

Ai să mă ierţi?
Ai să mă ierţi,

că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieţi, fără să guşti adevărul până la ultima firimitură
şi lumina să îţi adoarmă pe piept?

Ai să mă ierţi,

că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?

Oare, ai să mă ierţi?

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i o coridă, viaţa ca o pradă, viaţa e o luptă, viaţa e frumoasă, depinde cum o priveşti.

aforism de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinţii,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului şi sfinţii.

Acolo ne este moşia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.

poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!