Caria pătrunde în dinte şi îl sâcâie pe om, dar acesta nu dă dintele afară până când într-o zi va avea un abces şi atunci va fi obligat să-l scoată.

Cristian Ştefureac în Pilot spaţial
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dentistului

Din greşeală când mi-a scos
Dintele cel sănătos,
I-am spus, ca să ia aminte:
"Dinte pentru dinte".

epigramă de Vasile Manole din Terapie intensivă (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îţi este împotrivă, când oamenii îţi sunt împotrivă, când nu eşti decât un vânat hăituit, nu-ţi rămâne decât să speri că va veni o zi în care vei scăpa de vânător şi-ţi vei găsi liniştea. Până atunci nu-ţi rămâne altceva de făcut, decât să fugi.

Cristian Ştefureac în Pilot spaţial
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat şi, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, îşi lucrase un car şi-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ş-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proţap cu toată puterea, dar carul nu ieşea. Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumeţul l-a învăţat să-l desfacă în toate părţile lui, să le scoată pe rând afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc.

Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintele

Îmi las dintele aici!
Nu vă apropiaţi de el
E posibil să muşte.
E urât!
Când e singur mănâncă osul de sub
os
când vin oamenii
să râdă de el
se îngălbeneşte cu sânge
şi devine frumos...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când un organism este într-o stare alcalină, se evită boala, dar atunci când este într-o stare acidă nu vei avea acea hidratare necesară corpului tău şi nu vei avea abilitatea de a lupta împotriva bolilor, iar acest lucru va avea un mare impact asupra sistemului tău imunitar.

citat din Vani Hari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte în aşa fel încât atunci când oamenii îi vor spune
copilului tău că seamănă cu tine, el să simtă nevoia
să scoată în afară pieptul, nu limba.

în Necunoscut
Adăugat de Clayd
Comentează! | Votează! | Copiază!

CEL MAI FRUMOS NEBUN

Stau cu luna în poale şi Dumnezeu într-un colţ. Un
paparazzo mă urmăreşte pânâ-n talpa iadului. Unde mi-s
dracii, cuminte n-am cum să fiu. Moartea mi-e clară,
semnul lui, luminos. Am să-l găsesc, am să bat din picior
şi din oglindă o să apară, cu frezii în mână, cel mai
frumos nebun, în piele de şarpe:

Tace, stă culcat pe spate printre rochiile şi pălăriile
mele cu ochii închişi. Ştiu la ce se gândeşte atunci
când zâmbeşte ghiduş. Scrie despre iluminare, despre
un cap de mort. Sunt sigură, bărbatul acesta nu va ceda
niciodată nervos. Poate doar atunci când am să-l rog
să-mi scoată ciobul de sticlă din călcâi.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărăgan 1980

tractoriştii cu năduf strângeau în palme răsăritul
asemeni focului de la mormântul sfânt
ce nu arde,
scuipau pe nămolul ce le înghiţea roţile,
îşi înghiţeau ţigările arse
să nu le curgă pe bărbi uitarea ca un scrum
şi până nu-şi frecau privirea
pe posterele cu actriţe apuse
nu-şi puneau mâinile pe volanul
ce le frigea palmele,
-* mama ei de viaţă mai spuneau ei
iubeau pământul, o iubire neîmpărtăşită
era copilul lor pe care-l frământau
să-l dea pe brazdă,
ei erau dumnezeii satului,
dădeau rost câmpului,
şi acesta îi cunoştea ca pe caii bravi
ce-l năduşeau zilnic
să-i smulgă din adânc promisiunea de rod,
nu-l lăsau nici să-şi spele ruşinea
în ploi când seceta îl rodea
asemeni unui foc continuu,
atunci mai puternic
întorceau noaptea pe toate feţele
să scoată lumina la suprafaţă,
seara îşi băteau în hohot de alcool soţiile
pentru pricini mărunte,
până ce se revărsa iubirea din palmele ude
pe ţânci strânşi în jurul lor
ca la iarmarocul lui Creangă
îi hrăneau cu tăcerea bobului de grâu.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te-aş mai odihni într-o toamnă. Să-i sorb răcoarea umbrelor molcom, până la extaz. Când arde viclenia dorinţelor îmi va fi reazăm văzduhul arămiu. Pot să-l pictez, să-l tulbur cu liniştea bucuriilor. Pot să-l sărut şi să-i gust abisul într-o fărâmă de întuneric. Pot să te iubesc până se sting visele vechi şi tremură emoţile proaspete, copleşitoare. Tu poţi?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza, ca orice femeie, îl sâcâie pe poet atunci când vrea ea.

aforism de Mihai Cucereavii (12 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinicul şi prinţesa

Dinspre miazăzi apare
Un voinic grăbit, călare,
La castelul din pădure
A lui prinţesă s-o fure.

Un castel mare, păzit
De dragonul cel mâhnit...
Stă voinicul, se gândeşte
Cum dragonul păcăleşte.

Dragonu' avea pumnal de foc
Şi vreo şapte alte arme,
Dar cu puţin de noroc
Atunci când acesta doarme,
Voinicul viteaz din fire
Le va lua într-o clipire.
- Şi atunci dragonul mare
Va rămâne mic sub soare!

Armele, ca prin magie,
Îl fac mare ca să fie,
Fără ele e mic, mic,
N-are putere nici-un pic.

Un voinic cum nu e altul
Într-o clipă face saltul,
Pe dragon să-l păcălească,
Cu prinţesa lui să se unească.

Dă ocol castelului,
Ia armele dragonului,
Ş-apoi fără pic de teamă
Pe prinţesa lui o cheamă.

- Dulce floare de cireş
La balcon te rog să ieşi,
Într-a mele braţe sari
Să fugim ca doi hoinari.

Astfel, cum zise voinicul,
Sare fără a ştii bunicul,
Rege ce-mpărţea teroare
În ţinutul 'cela mare.

Şi-amândoi gonesc la vale,
Nimic nu le stă în cale,
Plecară spre miazăzi,
De unde voinicul veni.

Se bucură natura toată,
Voinicul reuşi să scoată,
Pe prinţesă din castel
Să fie mereu cu el.

Cei doi îşi trăiesc iubirea,
Vor afla ce-i nemurirea,
Voinicul şi prinţesa lui,
Dragostea Universului.

poezie de Răzvan Isac (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii

cu fiecare literă a numelui tău
ivit din carnea lor
părinţii ades te strigau
cuprinşi de bucurii
si griji,
în cerul aşteptării
pielea lor zbârcită tremura,
ridicole par acum stelele arzând în van
jocul memoriei pătrunde mai adânc
să scoată din tăcere amintirea
îţi pronunţau numele
iar trupul lor se scălda în împlinirea
că le erai fiu şi ei erau părinţi.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a avea un ideal

A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.

definiţie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei s-au oprit asupra norului celui mai mare ca şi cum, atunci când privirea mea nu avea să-l mai cuprindă, aş avea norocul să mă duc şi eu cu el.

citat din Sylvia Plath
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Stau în echilibru perfect într-o carie
ca pe un vârf de săgeată înfiptă într-un alt vârf
de săgeată
cu mâinile întinse
cântând la aer pianine mişcări.
Balansul e perfect. Trec paşii mei pe deasupra
paşilor mei.
Stau în echilibrul perfect
şi caria înaintează în mine şi eu în ea
ca doi ochi izbiţi de o fulgerătoare lacrimă.
În curând voi ajunge la dezechilibru
şi caria va sta
va sta în mine într-un dezechilibru perfect

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii am avut cel puţin un abces dentar în trecut. Desigur că acum nu ne mai doare, pentru că l-am tratat atunci. Ne amintim de el, dar nu mai suferim. Acesta este secretul iertării: să vă amintiţi de necazuri, dar să nu mai suferiţi din cauza lor şi să nu purtaţi veşnice resentimente celor care le-au provocat. Dacă nu reuşiţi să treceţi această probă, înseamnă să vă păcăliţi singuri şi că nu aveţi încă puterea să iertaţi.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cuvânt târât, şarpe-nisip,
printr-o joi crăpată la colţ.
parcă lucru,
parcă fiire...

condamnă-mi singurătatea
la singurătate,
dintele la dinte,
ochiul la ochi,
totul se plăteşte cu sine însuşi.

înjură-mi cerbii care îmi ies
din celălalt cuvânt -
au coarnele înfipte în auz
până creşte iarbă din răni.

mă trăiesc în mugetul literei.
mai stins.

şarpe-nisip,
şuieră uscat...
jumătate de moarte
pe jumătate de om.

restul lasă-l să nască
un rest de cuvânt
care plânge.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elvira era o fată liniştită, retrasă; aproape ca el... Până atunci Dan n-o remarcase în nici un fel, pentru că nu era interesat de fete. Practic, nici atunci nu era, el având alte preocupări, însă... Ea se "agăţase" de el, ca de un colac de salvare, ivit pe neaşteptate, menit s-o scoată din mizeria în care soarta nedreaptă o aruncase, fără voia ei, încă de la fragedă vârstă. Ştia că şi el avea aceeaşi soartă, ca ea, dar nu conta. Era mai bine în doi. Înfruntau împreună necazurile şi obstacolele.

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planu-n târg şi vulpea-n crâng

- Să-l încolţim pe domnul preşedinte,
Pe prim ministru şi pe gaşca lor;
Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte...
(Grăi protestatarul ştirb şi chior).

epigramă de Ica Ungureanu (august 2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am venit

când am venit

singur

atât de singur încât cuvintele

se regăseau în reţete

de tratat melancolia,

am descălecat umil timpul,

de atunci multe s-au întâmplat

ploaia a umplut cupele palmelor,

amintirile au croit biblioteci,

gândurile însă strigă după tăcere

mă las pătruns de cer,

voi lua cu mine câte ceva

cum ar fi iubirea, uitarea, durerea

le voi avea până la următoarea

reeditare a fiinţei.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!