Ce te-aș mai odihni într-o toamnă. Să-i sorb răcoarea umbrelor molcom, până la extaz. Când arde viclenia dorințelor îmi va fi reazăm văzduhul arămiu. Pot să-...
Ce te-aș mai odihni într-o toamnă. Să-i sorb răcoarea umbrelor molcom, până la extaz. Când arde viclenia dorințelor îmi va fi reazăm văzduhul arămiu. Pot să-l pictez, să-l tulbur cu liniștea bucuriilor. Pot să-l sărut și să-i gust abisul într-o fărâmă de întuneric. Pot să te iubesc până se sting visele vechi și tremură emoțile proaspete, copleșitoare. Tu poți?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.