* * *

cuvânt târât, şarpe-nisip,
printr-o joi crăpată la colţ.
parcă lucru,
parcă fiire...

condamnă-mi singurătatea
la singurătate,
dintele la dinte,
ochiul la ochi,
totul se plăteşte cu sine însuşi.

înjură-mi cerbii care îmi ies
din celălalt cuvânt -
au coarnele înfipte în auz
până creşte iarbă din răni.

mă trăiesc în mugetul literei.
mai stins.

şarpe-nisip,
şuieră uscat...
jumătate de moarte
pe jumătate de om.

restul lasă-l să nască
un rest de cuvânt
care plânge.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul de tigru

Ai uitat ochiul de tigru
în palma mea.
E stratificat,
Cum, de altfel, ne este şi fiinţa:
cuvânt peste cuvânt,
cuvânt peste trup,
trup peste trup,
trup peste cuvânt,
cuvânt peste cuvânt,
până ajunge o sferă
pe care-o înfăşăm cu pielea.
Să ne rostogolim
în viaţa veşnică.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă-n dor...

Ascunsă-n dor, cuvânt după cuvânt,
Dezleg încrucişate sentimente
Şi nu mă satur să le joc visând,
Să le adun la margini de poveste.

Ascunsă-n dor, cuvânt legat de gând
Rodeşte-acolo unde-ncepe basmul,
Hotar cel mai aproape de cuvânt
Mi-e dragostea, recunoscând înaltul.

Şi las cuvânt zidit după cuvânt,
Dar unde e ascuns tot adevărul?
Şi fără bine răul e făcut,
Cuvânt alb-negru, regăsind tot dorul.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toc

ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii

ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii

ochii din sticlă
ochii din roşu
ochii din pahar
ochii

mă dezbrac şi alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate

poezia nu mai e
doar apă
linişte
tu

pe suprafaţa apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine

faţa mea
un desen cu ochii albi

cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roşu, din pahar, ochii
mă privesc şi... nu dau doi bani pe singurătate

viaţă strânsă în cămaşa de forţă a pielii

orbitor e doar soarele
ce ne încălzeşte nebunia în ibricul lui dumnezeu

o
c
h
i
i

m e i

e
ş
tu
i

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ

Grăbitul pas p-un colţ de paradis,
pe celălalt cu mine mă împac,
un orologiu parcă amuţit
şi părăsit pe-o margine de veac.

Dintr-un cuvânt clepsidra se întoarce
şi acel cuvânt se cheamă Dumnezeu
ce-mi dăltuieşte trupul meu din astre
şi peste toate cele... Eva, "Eul" meu.

Din când în când atingem apogeul
, şi ne întoarcem la minus infinit,
abia în punctul zero apare curcubeul,
firescul întrebării... oare am trăit?...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de ciocolată

Vreau să taci să nu spui un cuvânt
Ai pe buze-un rest de ciocolată
Şi-n priviri o sete vinovată
Te-aş gusta dar parcă n-am avânt
Să te-ating cum n-am atins vreodată
Să-ţi şoptesc (când nu m-abţin) răzând
Ai pe buze-un rest de ciocolată
Vreau să taci să nu spui un cuvânt
Iu al meu ce lună minunată
Închid ochii şi încep să-ţi cânt
"Dintre toate câte-au fost şi sunt
Tu rămâi iubirea preferată"
(Doar când taci şi nu spui un cuvânt)

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântarea nopţii

Cuvintele sunt sexualizate!
Nu există cuvânt fără un brânci de ochi
la alt cuvânt!
Un cuvânt e borţos
când naşte un graur cu palme vişinii
şi o casă în care mai locuieşte
o noapte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt

Eu sap în limba mea.
Sap de parcă
aş fi înhumat de viu
şi trebuie
să mă dezgrop
cuvânt.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El a marcat pagina c-un băţ de chibrit

El a marcat pagina c-un băţ de chibrit
şi-a adormit în timp ce mă săruta;
în vreme asta eu, regina
stupului răscolit, stau trează şi îngân:
jumătate de regat pentru un strop de miere,
jumătate de viaţă pentru un cuvânt de alint!
Faţa lui – jumătate întoarsă.
A trecut jumătate de noapte. E unu jumătate.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A bea o mie de pahare de vin cu un prieten e puţin lucru; a spune o jumătate de cuvânt celor care nu-ţi împărtăşesc ideile, este deja prea mult.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum inteleg

Fulgerul te-a străpuns
Şi te-a tăiat în două?
De ce-ai căzut răpus
La pat?
Mâinile amândouă
Nu le-ai mai ridicat.
Ţi-era tot una
Corpul jumătate, cu patul.
Şi mâna
Ţi-o mişcam cu macatul.
Dintr-un întreg
Ai rămas jumătate
Şi asta pe moarte.
Ce năluciri vedeai cu ochiul sâng
Care sta nătâng
Privind aiurea?
Cu securea parcă despicat
Stăteai nemişcat
Jumătate.
Cu şerpii de chinuri legat
M-ai rugat
Din ochiul tău viu lăcrimând
Să-ndrept
Ce stricase natura în tine
Nedrept.
Durerea din ochiu-ţi subit
Mi-a trecut în ureche
Cu nechezit
De sminteală, pereche.
Nu mai sunt om întreg....
Acum înţeleg
De ce sufletul mi-a rămas jumătate.
Cu tine-n mormânt, jumătate
Plecat-a odată cu tine,
Cealaltă, aşteaptă pribeagă
Prin lume
Să se adune.

poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate de viaţă

Nu te-îndrăgosti de cel care iubeşte cu jumătate de măsură.
Nu te mulţumi cu o jumătate de prieten.
Nu participa la acţiunile celor jumătate talentaţi.
Nu trăi jumătate de viaţă
şi nu muri jumătate de moarte.
Dacă optezi pentru tăcere, atunci taci.
Dacă vorbeşti, continuă până termini ce ai de spus.
Nu alege tăcerea ca să spui ceva.
Nu vorbi ca să nu spui nimic.
Dacă accepţi ceva, atunci acceptă cu curaj,
nu te eschiva.
Dacă refuzi, atunci acest fapt să fie evident....
Un refuz ambiguu echivalează cu-o acceptare.
Nu admite jumătăţi de răspuns.
Nu te-încrede-n jumătăţi de adevăr.
Nu visa jumătăţi de vis.
Nu te amăgi cu jumătăţi de speranţă.
Jumătate de-înghiţitură nu-ţi va stinge setea.
Jumătate de-îmbucătură nu-ţi va potoli foamea.
Jumătate de drum nu te va duce nicăieri.
Jumătate de idee nu-ţi va aduce rod.
Jumătatea cealaltă este partea de care te temi.
Eşti tot tu, în acelaşi loc, dar în alt timp.
Eşti tu, dar în lipsa ta.
Jumătatea aceea de viaţă este viaţa ta netrăită.
Un cuvânt pe care nu l-ai rostit.
Un zâmbet pe care l-ai amânat.
O dragoste pe care n-ai trăit-o.
O prietenie despre care n-ai ştiut.
A atinge, dar a nu ajunge.
Muncă şi, totodată, neparticipare,
participând doar pentru a fi absent.
Este ceea ce te face un străin celor de lângă tine,
iar pe ei străini ţie.
Jumătate este, spus simplu, un moment de incapacitate.
Dar tu nu eşti jumătate, eşti întreg şi capabil.
Eşti întregul făcut pentru a trăi o viaţă rotundă,
nu jumătate de viaţă.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cuvânt n-a fost rostit

Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici şoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi – al lui, al ei.

A fost numai un murmur stins al inimii
Care ţine-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Şi care au un somn atâta de uşor...

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care înţelege uşor, nu-i trebuie decât o jumătate de cuvânt.

proverbe franţuzeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuvânt

Un cuvânt este un arbore. Că s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămânţă din lumea altora, un cuvânt este, până la urmă, o făptură specifică.

definiţie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot ceea ce nu eşti

Sunt jumătate dor, jumătate mă dor.
Sunt înger!?
Sunt jumătate ger, jumătate cancer.
Sunt Sânger!?
Sunt jumătate nor, jumătate ador.
Sunt zombi!?
Sunt jumătate cer, jumătate nu cer.
Ţărână!?

Sunt jumătate zor, jumătate chiar mor.
Sunt demon!?
Sunt jumătate foc, jumătate sub toc.
Sunt hormon!?
Sunt jumătate hor, jumătate amor.
Sunt ambii!?
Sunt jumătate stoc, jumătate batoc.
—Stăpână!
Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti!?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut un vis

E prima noapte când plâng real,
e prima noapte de coşmar.
Nu mai pot spune nimic,
tot ce am clădit s-a prăbuşit
nu mai pot repara....
Şi nici de la capăt
nu o mai pot lua.
Am avut un vis
şi nu s-a îndeplinit,
puterile mi s-au sfârşit.
Un cuvânt care poate schimba totul.
Un cuvânt care poate aduce potopul.
Să plângi sau să râzi.
Un cuvânt care schimbă viaţa,
distruge-l te rog dimineaţa.

poezie de Eugenia Calancea (7 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt cuvânt şi libertate

Eu sunt cuvânt şi libertate,
Aş dori să ştiu ce univers tainic află albinele în fiecare floare,
Aud glasul fiecărei frunze, din mugur până ce e modelată în cuptor,
Văd roua ce botează în zori firele de iarbă,
Vreau să urc muntele pentru a atinge stelele,
Eu sunt cuvânt şi libertate.

Mă prefac în apă şi foc,
Simt ce mă mistui bucată cu bucată,
Ating florile de colţ ascunse pe stânci,
Mă îngrijorează plânsul vântului dinaintea furtunii,
Plâng, căci văd atâta durere în jur nerezolvată,
Eu sunt cuvânt şi libertate.

Ştiu că eternitatea există,
Spun că poţi gusta Absolutul,
Visez să gust taina apei vieţii,
Mă străduiesc să fac cununi de cuvinte,
Sper că toate vor gusta dulceaţa nemuririi,
Eu sunt cuvânt şi libertate.

M-am decoperit pe mine prin cuvânt,
Am luat cuvintele şi le-am legat într-un joc ce a devenit carte,
Am simţit că doar cuvintele fac iarba să crească,
Am aflat taina stropilor de rouă de pe aripile cuvintelor,
M-am împărtăşit cu verdeţa lor tainică zburând spre infinit,
Eu sunt cuvânt şi libertate.

poezie de Ana-Cristina Popescu din Din tiparniţele presei / 2019 / Editura InfoRapArt (2019)
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Singurătatea mea, o mână-ntinsă
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o uşă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.

Singurătatea mea, o apă-adâncă
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal şi nici un colţ de stâncă,
Sunt eu şi necuprinsul, doar atât...

Singurătatea mea, o noapte neagră
Deşi în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nţeleagă
Lumina flăcării acestui loc?

Singurătate, tâmpla mea fierbinte
Să scriem toate-aducerile-aminte...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!