Trecând pe lângă templu

În seara asta, cu bastonul lui uşor, se plimbă;
Se opreşte la locul unde izvorăşte Pârâul Tigrului,
Ne cere să ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemişcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şuvoi de apă verde

Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenţii verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munţi
Într-o călătorie de mai puţin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deşi,
Apele unui pârâiaş vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetaţia creşte exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undiţa în unde!

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea râu

există şase râuri care separă
infernul de lumea viilor
şi un al şaptelea râu
care-mi izvorăşte de sub tălpi
şi mă poartă spre lumea veşnică
a lucidităţii creatoare
dar râul acesta se întoarce
uneori în amonte
îmi gâdilă uşor tălpile
cât să le ridic
apoi, ca un prestidigitator
îmi intră pe sub piele
şi circulă pe acelaşi drum cu sângele
îmi intră prin creier
prin inimă şi prin plămâni
pentru o clipă se opreşte
lângă sufletul meu trist
ca o salcie plângătoare
şi oftează

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poalele muntelui

În vreme ce coboram aseară Muntele de Smarald,
Luna ne-a fost în permanenţă tovarăşă de drum.
Apoi, s-a aprins vârful muntelui – din toate mai înalt,
Şi-o lumină palidă cădea prin norişori de fum.

Când am ajuns la cabană încetase vântul;
Un omuleţ a tras zăvorul de la poartă;
Intrând, fragede corzi verzi ne atingeau veşmântul,
Ardeau felinare-n bambuşi şi focu-n vatră.

Am strigat, " Aici noi vom sta şi ne vom face plinul!"
Vesel, am băut din vinul bun şi am cântat sub stele
" Vântul prin pini", bucuros că trupul de sete-alinu-l,
Până-n zori când aştrii-au coborât în rouă, să se spele.

Fericit erai, prietene, iar eu beat oleacă,
Bucuroşi lăsând întreaga lume pe lângă noi să treacă.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dealuri, noaptea

Ploaia a trecut. Dealurile sunt goale.
Aerul unei nopţi cristaline. A venit toamna.
Lună plină în pini.
Pâraie limpezi printre pietre.
Un zgomot prin bambuşi – cine se îndreaptă spre casă?
Lotuşii tremură – cine pleacă la drum?
Parfumul primăverii întotdeauna se duce.
Doar tu – tu trebuie întotdeauna să rămâi.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul toamnei

Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeţii
Şi îndelung se-aude aria tristeţii
Din simfonia toamnei cea divină!

Se plimbă vântul singur prin grădină
Şi e mai rece roua dimineţii,
Sunt mai îngrijoraţi de-acum drumeţii,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.

Spre calde, dar îndepărtate ţări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.

Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi şi lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium şi visare.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul căprioarei

Dealuri goale, nimeni la vedere,
se aud doar sunetele vocii cuiva;
razele asfinţitului pătrund iarăşi în adâncul pădurii,
luminând încă o dată muşchiul verde.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pescuit pe malul fluviului Wei

În undele neclintite ca apele oglinzii,
În adâncul fluviului Wei, înoată crapi şi lipani.
Eu vin agale cu nuiaua din bambus pe umăr
Şi,-ajuns pe mal, prind cârligul.
O adiere uşoară de vânt împinge pluta spre larg,
Întinzând cei trei metri de fir.
În vreme ce trupul se odihneşte-n aşteptarea peştelui,
Inima mea cutreieră Pământul Deşertăciunilor.
Demult, un bătrân cu părul alb
A pescuit pe prispa-aceluiaşi fluviu;
Un pescar de oameni, nu de peşte,
La vârsta de şaptezeci de ani
L-a prins pe Wen Wang.
Însă eu, când mi-am aruncat cârligul,
Nu m-am gândit să prind nici peşti şi nici oameni.
Lipsindu-mi măiestria de-a captura orice fel de pradă,
Mă-ncălzesc doar lângă ape,-n lumina de mierie-a toamnei.
Mai târziu, plictisit, strâng uneltele;
Merg acasă şi beau o cupă de vin.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângându-l pe Yin Yao

Te urmăm acasă pe Munte.
Mergem iarăşi printre stejari şi pini verzi.
Tu sălăşuieşti pururi dincolo de Norii Albi.
Doar acest pârâiaş curge către Omenire.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jelindu-l pe Yin Yao

Te însoţim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari şi pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Flori de tei
autor: Alin Ojog

I-am scris pe-o frunza unei păsări
Să-mi dea din darurile ei
Să pot zbura să cânt prin locuri
Întreaga vară-n flori de tei.

Iar roiuri de albini să vină
Să strângă polen pt zei
Eu tot cântând voi fi prin locul
În care m-au născut ai mei.

Şi-aşa o vară voi petrece
Uitând că vor veni ani grei
Dormind cu păsări printre ramuri
Învăluit în flori de tei.

poezie de Alin Ojog (29 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine acasă, în Zhongnan

Trecut de vârsta tinereţii – seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva ataşat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalţă.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim şi râdem — noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scrisoare către cenzorul Han

Sunt trist. Gândurile mele sunt în Youzhou.
M-aş grăbi într-acolo – dar sunt bolnav la pat.
... Dincolo de apele toamnei aş fi fost întâmpinat de Splendoare.
O, să-mi spăl picioarele în lacul Dongting şi să văd la marginile lui
Gâştele sălbatice în zbor înalt, soarele şi luna mai palide ca ieri,
Arţarii verzi înroşindu-se sub cerul îngheţat,
Îngerii călătorind spre Capitala Cerului, lângă Steaua Polară,
Călări pe păsări pheonix sau pe unicorni,
Cu flamuri de hibiscus strabătând melodice neguri delicate,
Umbrele lor dansând cu capul în jos pe fluviile din sud
Până când Regina Stelelor, ameţită de nectar,
Va uita, de o parte şi de cealaltă, oamenii înaripaţi lângă ea.
... De la Vrăjitorul Pinului Roşu au venit la mine aceste cuvinte:
Că pe lângă vechiul discipol, are acum unul nou,
Unul care, fost consilier al Împăratului Liu în capitală,
În ciuda marilor lui succese, nu putea fi fericit niciodată.
... De unde vin vremurile bune şi vremurile de răstrişte în ţară?
Poate fi carnea mai înmiresmată decât fructele pădurii?
Sufăr că el rătăceşte acum departe, la miazăzi.
Fie ca steaua vieţii lungi să-l binecuvânteze!
... O, puritate, cum aş dori să te adun de dincolo de apele toamnei
Şi să te ofer în dar Curţii Imperiale de Jad.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Seara îşi coboară pleoapa
Peste ramul de copac,
Unde gândurile mele
Şi-au făcut un cuib şi zac.

Biete păsări ce-ţi duc dorul,
Ba sub aripi, ba în plisc...
Vor să-şi culce printre vise,
Zborul lor înalt şi trist.

Seara se aşterne iată,
Ca o pânză de mătase...
Stele albe, fumegânde
Se aprind iar pe terasă.

Călimara cu cerneală
Tot pe colţul mesei pun:
Despre viaţă, despre lume,
Am atâtea să îţi spun!

... Şi, când seara-ncet îşi plimbă
Carul Mare peste coamă,
Eu m-apuc să scriu tot cerul
Doar cu păsări ce te cheamă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o carte a lui Alphonse Karr, intitulată Am Rauchen, un personaj urmăreşte într-o seară, o femeie foarte elegantă de a cărei frumuseţe se înamorase la prima vedere. Se simte în stare de a face orice, de a cuceri orice, de a se lansa în orice, numai pentru a săruta mâna acelei fete. Abia de îndrăzneşte să privească glezna cochetă care se ivea de sub rochia uşor ridicată în mână, pentru a nu se murdări la atingerea cu trotuarul. În timp ce el visa la tot ce ar fi în stare să facă pentru a poseda această femeie, ea se opreşte la colţul unei străzi şi-l întreabă dacă nu vrea să urce în apartamentul ei. Bărbatul întoarce capul, traversează pe celălalt trotuar şi se duce acasă copleşit de mâhnire.

Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Bacovia

Acum, când cade toamna pe pământ,
Ca un coşmar al unei boli ciudate,
Acum să trecem prin acele sate,
În care merele în meri mai sunt.

Acum să ne iluminăm de tot,
Până-n adâncul inimii şi-al firii,
Ce disperare, cum se duc martirii,
Şi a-şi rosti plecarea nu mai pot.

Foioasele în vântul toamnei ard,
Muşcate sângeros şi trist de lună,
Şi turturelele se despreună
Acum, noi doi în focul revanşard
Acum, atât de singuri pe pământ,
Să recităm Bacovia, plângând.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraş fără un tel
Şi se opreşte, din când în când,
Pe stradă, şi îşi aduce aminte de ea, de el.

Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubeşte
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.

Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiţi
Prin crâşme, şi parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toţi îl ştiu - vorbeşte singur..

Acasă se întoarce poetul, târziu
Şi suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu simte

Cântecul unei păsări îmi pune-un nod în gât.
Mă întorc la coliba mea de paie să mă culc.

Pe ramurile cireşilor ard flori purpurii,
Pletele sălciilor flutură cu delicateţe.

Soarele dimineţii scapără printre piscuri albastre,
Nori albi sorb din iezere verzi.

Nimeni nu simte c-am părăsit lumea prăfuită
Şi c-am urcat panta de sud a Muntelui Rece.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză molcuţă, Toamnă desculţă

Din frunze, vântul ţese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;

Sunt veştejite, asta le ţine
Să nu-i rănească tălpile fine;

Când se usucă, îşi ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...

Toamna-i desculţă, şi, prin urmare,
Frunza-i molcuţă, ea, fată mare.

poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea este locul unde iadul se simte... acasă!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză molcuţă,

FRUNZĂ MOLCUŢĂ,
TOAMNĂ DESCULŢĂ
Din frunze, vântul ţese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veştejite, asta le ţine
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, îşi ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculţă, şi, prin urmare,
Frunza-i molcuţă, ea, fată mare.
01.09.2021

poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!