Frunză molcuță, Toamnă desculță
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Frunză molcuță,
FRUNZĂ MOLCUȚĂ,
TOAMNĂ DESCULȚĂ
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
01.09.2021
poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculță
Evă cu picioare goale,
Iarbă sub tălpile tale
Face-m-aș, cu firul moale
Să te mângâi pe la poale.
De mă plâng să nu m-asculți,
De mă frâng să nu te uiți
Cum te-ai mai uitat la mulți
Eva mea cu ochi desculți.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretul toamnei
S-a întors toamna de unde
Nouă luni a petrecut,
Însă ceva grav ascunde:
Nu-i cea de anul trecut.
Asta e c-un an mai mică,
Și mai tânără apare,
Mai frumoasă, vasăzică...
Sau eu sunt c-un an mai mare,
Mai bătrân și mai urât,
Ostenit de poezie...
Sper că nu voi fi pârât,
De voi, toamnei, că nu știe.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când bate vântul
Mi se usucă fața
Plină de lacrimi
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine sau de ele?
Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ți se-nchină
Când mi te-apropii sau când ești cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ți mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat și-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minți
Părându-i și de gheață și fierbinți
Mijlocul tău, mișcându-se ceresc
Dă naștere la răget bărbătesc
Și pieptul tău și spatele și gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-mi răsucește un cuțit în rană
Mai adastă-n vie un stingher ciorchine.
Frunze veștejite sunt tot mai puține;
Vântul le răpește ca pe vechi sabine.
Împletind covoare în culori de toamnă,
Pentru veșnicie timpul le condamnă,
Luându-le vlaga, ce nimic nu-nseamnă.
Fie zi, sau noaptea, pe sub clar de lună,
Frunze-ngândurate n-au gură să spună.
Păsul ce le roade, cui să îl expună?!
Lacrimile toamnei în palme de-aș strânge,
Sufletul, în chinuri, în bucăți s-ar frânge,
Văzând frunze moarte, mânjite de sânge.
Toamna-mi răsucește un cuțit în rană,
Mi-a lăsat coroana pomilor orfană,
Nefăcându-și grijă, milă ori pomană.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regrete albe
Păcat că toamna-i petrecută
și vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeață
Păcat că ninge prin pădure
și fulgii cad și-s albi pe mure
și murele sunt prea uscate
și vântul rece mă răzbate
Ninge de ieri și flori de gheață
au răsărit de dimineață
păcat că iarna-i viscoloasă
și tu nu vii prin alba-i ceață
Sunt frunze albe pe cărare
și înghețate lăcrămioare
și tu nu ești mângâitoare
și tu nu ești s-apară soare
Păcat că timpul nu așteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
și tu nu ești ca să îmi fie...
Ninge mai des de data asta
și iarna smăltuiește viața
și albul ei s-a pus pe mine
și încă îmi e dor de tine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima ta e ram
Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieții dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă să n-o dobor.
Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Și-apoi la ușă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.
Inima bate-n piept sau ea la ușă
Cu degete de vânt și de cenușă?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbesc de dor
Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, și care
De cald și de urât îmi ține
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă bate vântul
Sub tălpile iubirii
Mă simt o frunză
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lungimea viselor de fată
Modestă, o frumoasă de pe plajă,
Gândea, la umbra unui palmier:
"Aș vrea să pot să am, făcând o vrajă,
Picioare lungi... măcar până la cer!"
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mocănească
Mărunt ca ploile de toamnă
Mi-e sufletul. Și vântul bate
Noian de frunze scuturate
Mi-s amintirile, măi doamnă.
Mai ud, mai greu ca niciodată
Mi-e trupul. Vântul s-a oprit,
Noian de codru desfrunzit
Mi-s amintirile, măi fată.
poezie de Marius Robu (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezia toamnei
toamna îmbrăcată-n rochie de cașmir
se plimbă pe alei cu ploaia pe tâmple
din palme i se scurge cerescul mir
revarsă bucurie peste lucruri simple.
cordon de frunze ruginii poartă la brâu
nostalgice covoare așterne la picioare
pregătește-n taină recoltele de grâu
cu elixirul dragostei umple ulcioare.
la festivalul vinului se prinde-n horă
recolte de fericire etalează-n târg
fantezia toamnei este multicoloră
pictori și poeți o prezintă cu sârg.
se strecoară-n vers ca-ntr-un castel
mândrie lucidă cu trup de pastel.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul Toamnei
Îți poartă vântul ale tale roșii buze
Și lovește cu sărutul fragile frunze,
Ce se usucă pe loc și groaznic cad,
Oare de mă vei săruta ce o să fac?
O să ruginesc și eu precum verdeața,
Sau mă voi îneca în rouă ca dimineața?
Mă pui pe fugă ca pe razele de soare,
Când aduci Septembrie peste mare.
M-aș ascunde la umbra unui falnic tei,
Poate așa nu mă vor găsi privirile ei,
Și-am să-i aștept ale sale lacrimi
Să-mi fac un ceai din dor și patimi.
Mi-e frică să alerg, să nu calc pe frunze,
Și să strivesc ca un hain urmele de buze,
Doar brazii toamna își ignoră soarta,
Cine sunt eu? Să stric anotimpului arta.
Chiar de mă va usca al tău ruginiu sărut
Îl doresc ca un cuvânt rostit de-un mut,
Chiar de mă va rupe al tău vânt
Îl doresc precum groapa dorește pământ.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Natură statică
Lumina toamnei stă mirată
De parc-ar fi din rai picată,
Și vântul stă picat nervos
Lângă picioru-i luminos
De foc să nu se mai oftice
Și frunza toamnei stă să pice,
Un ochi pe care-l trece plânsul
Căzut pe gânduri stă și dânsul
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape alb
Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!
Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetinește,
Miros a pește.
Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL
Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.
Când va muri
Culoarea gri
Va fi un zvon
Albul e non.
poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-i bună gospodină
Toamna-i bună gospodină.
Cu fructe umple cămara.
Crizantemele -n grădină
spun că dusă este vara.
Nu mai sunt frunze-n copaci.
Crengile sunt goale.
Coboară din munții dragi
turme de mioare.
Vine iarna, intră-n sat
cu șezători multe.
Cu povești de depănat
și amintiri plăcute.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mickey (după ce i-a tras lui Rocky o palmă cu mâna stângă, în dreptul ochiului la care a fost operat): Acum, nici nu ai văzut-o că vine, nu-i așa? Și asta vine de la un ramolit distrus ca mine. Ce... Ce crezi că îți va face campionul?
Rocky Balboa: O să mă rănească serios, presupun...
Mikey: Nuuu, o să te rănească definitiv. Definitiv!
replici din filmul artistic Rocky II, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fete desfrunzite
Nu mai văd fetele
De frunze
Între fereastra mea
Și drum
Cresc niște pomi
Și primăvara
Când fetele încep
Să fie mai ușoare
Și mai goale
Crengile pomilor,
Tot mai pline
Și mai grele.
Din ce în ce mai greu
Mai năzăresc o fată.
Iar toamna, când crengile
Se dezbracă nerușinate
Se văd și fetele trecând
Din ce în ce mai îmbrăcate
Iarna e prea mult alb
Și vara prea mult doliu.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!