Dealuri, noaptea

Ploaia a trecut. Dealurile sunt goale.
Aerul unei nopţi cristaline. A venit toamna.
Lună plină în pini.
Pâraie limpezi printre pietre.
Un zgomot prin bambuşi – cine se îndreaptă spre casă?
Lotuşii tremură – cine pleacă la drum?
Parfumul primăverii întotdeauna se duce.
Doar tu – tu trebuie întotdeauna să rămâi.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce prospeţimea florilor a trecut (fragment)

După ce prospeţimea florilor a trecut– pe lacul de vest este plăcut,
În urmă mai rămân o vreme răni roşii,
Puful de bumbac plutind ca o pâclă,
Liziera de sălcii plângând în vântul însorit.

Se aud triluri şi cântece, apoi tăcere, oaspeţii pleacă.
Încep să simt deşertul primăverii,
Lasă perdelele să cadă iarăşi;
O pereche de rândunele se îndreaptă spre casă prin ploaia măruntă.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire câştigă cine râde, cine plânge, cine are răbdare, cine tremură de nerăbdare, cine pleacă, cine se întoarce. În iubire pierde numai cine o părăseşte.

citat din Alberto Sorge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jelindu-l pe Yin Yao

Te însoţim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari şi pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul (1)

sunt străinul aprig rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun

se scurgea privirea vremurilor tulburi
şi bătând la poartă, nu se deschidea
pentru cei de sus, un proscris era
unui biet poet, îi zicea stăpânul
literelor goale, moartea le gasea

aruncau o pâine şi-o speranţă chioară
dar cine eşti tu... am venit degeaba
călcând pe cuvinte nu eram ca ei
au plecat prin ţară cu o geantă goală

doar poetul à rămas de veghe
zidind amintiri sub paşii tociţi
sub copacul ars mi-au pus ieri o cruce
sus pe deal, agăţat de-un cui

a rămas cuvântul, plătisem păcatul
am crezut în ei, miroseam vecia
cerul era liber, ei... nişte derbedei
mai scriam un vers, cine să citească
un străin la masa celor ce sunt sus

mi-era dor de acasă, dor de ţara arsă
la final o cruce unde mă vor duce...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi drum

A trecut vara toridă
Ca un semn de exclamare
A venit toamna ursuză
Ca un semn de intrebare

Şi iubirea ta fierbinte
Ce m- a dus ieri în extaz
Diluată-i azi in puncte
Pot sa plâng sau să fac haz

Dar eu sunt cam realistă
Iau o carte de Voltaire
Si-un bilet mâine la teatru
Să il văd pe Moliere

Trist un zambet se ascunde
-Tu pe cine păcăleşti?
Zilele devin mai scurte
Nopţile nu sunt poveşti

Ce a fost nu se intoarce
Ce- a venit e numai fum
-Vino iarna si imi toarce
Un fir nou pe-acelaşi drum

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna fugar, întotdeauna aproape

întotdeauna fugar, întotdeauna aproape
întotdeauna ascuns, întotdeauna sfidător
întotdeauna părăsind, întotdeauna de neatins
întotdeauna în negru, întotdeauna visând
întotdeauna floarea amară
întotdeauna noaptea, întotdeauna ascuns
întotdeauna fugar, întotdeauna în colivie
întotdeauna faţa ta,
întotdeauna floarea amară
a buzelor tale, întotdeauna patul tău
întotdeauna aproape, întotdeauna pe fugă
întotdeauna aşteptând, întotdeauna aşteptând
întotdeauna strigându-te
întotdeauna noaptea devine tot mai mare
întotdeauna noaptea
întotdeauna fugar, întotdeauna aproape

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia ta

La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumeşti,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubeşti?

Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ţi dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ţi cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopţi cu lună plină?

Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înfloreşte-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieţii dor,
Prin gândurile tale, cu şoapte de amor?

Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze şi cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheaţă,
Ţi-aştern mii de săruturi pe-a buzelor dulceaţă?

Visează-mă iubito, închide-mă în tine
Să-ţi vindec de tristeţe eternul dor de mine,
Şi patru anotimpuri voi sta închis aşa
Un nor în caldă vară, căci eu sunt ploaia ta!

poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul trebuie să spună o poveste... povestea ta, cine eşti, cine ar trebui să fii, poate chiar cine ţi-e teamă să devii... toate aceste lucruri sunt posibile.

Kathleen Tessaro în Colecţionara de parfumuri interzise (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu a fost, măcar o dată în viaţă, ameţit de parfumul unei nopţi...?

citat din Lea Padovani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de autoportret

Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt aşa, şi sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo şi nu sunt aşa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine ştie cum trebuie să fiu?
Şi cine vrea să fiu cum trebuie ;
Şi cine aşa şi pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mişcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău şi ce doare;
Ce naşte, ce duce
Pe dincolo şi dincoace de noi,
Din noi, şi pe dincolo şi pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, aşa şi pe dincolo!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

Sunt ceea ce mă văd prin
Ochii nemuritori ai unei orb
Care simte prin urechile nimănui,
Sunt doar un rob.

Sunt pierdut printre picaturi de univers
Infinit divizate în clipe de iubire
Sunt doar eu sau mi pare
Că de fapt sunt cu tine?

poezie de Adriana Hanganu
Adăugat de Adriana Hanganu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine?!

Cine despre sine toate ştie,
Când îi pare viaţa-i veşnicie?!
Cine după insomnii stridente,
Gustă-n tihnă clipele prezente?!
Cine-adună roua din câmpie,
Fără sub tălpi goale spini să fie?!
Cine-n zile-ploi, sau nopţi cu lună,
Din nori negri raze nu adună?!
Cine sufletul la trup de-mparte,
Poate scrie-n tihnă a lui carte?!
Cine-i gata pregătit de moarte,
Când să mori înseamnă-a fi departe?!

Cine copleşit de nostalgie,
N-ar mai vrea o zi tânăr să fie?!
Cine-n ceasul din amurgul vieţii,
N-ar râvni sărutul dimineţii?!

poezie de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce întotdeauna a fost acolo

În bezna râului şi-a pădurii
nu puteai fi sigur decât de ceea ce vedeai –
şi chiar în nopţile cu lună nu puteai vedea prea mult.
Când făceai un zgomot – scufundarea unei vâsle în apă –
te auzeai pe tine ca şi cum ai fi fost altcineva.

Râul şi pădurea erau nişte prezenţe,
mult mai puternice decât tine.
Te simţeai nesigur, un intrus...

Simţeai cum pământul te trage înapoi spre ceva familiar,
ceva pe care tu îl cunoscuseşi cândva şi pe care l-ai uitat
sau ignorat, dar care fusese întotdeauna acolo.

Simţeai cum pământul te trage înapoi spre ceea ce era acolo
acum o sută de ani, spre ceea ce întotdeauna a fost acolo.

poezie de V.S. Naipaul din Un cot de râu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul primăverii

Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Şi eu îl admir cu drag,
Parfumul lui aşa frumos miroase.

E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Şi soarele e tot mai fierbinte.

Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.

poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghici, cine e...

Vijelioasă ca şi furtuna,
Inimoasă întotdeauna,
Curioasă şi plină de dor,
Hărăzită de zei pentru amor,
I-a zâmbit totdeauna Fortuna.

Toţi o'nconjoară şi o curtează,
Oricare din noi o flatează,
Mărinimoasă ca ea nu mai e.
Acum să-mi spui cine e!

acrostih de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

J. D. (se duce la îngrijitor, trăgând-o pe Elliot de mână): La naiba, vreau să-i spui adevărul, ai auzit? Spune-i că eşti o scuză ursuză, necinstită şi oribilă de om. (Un băieţel stă lângă îngrijitor.) Cine e ăsta?
Îngrijitorul: Fiul meu.
Elliot: O, Doamne, J. D.! (Pleacă.)
J. D.: Îmi... Îmi pare rău. Nu l-am văzut...
Îngrijitorul: Nu. Mă bucur că a auzit. Cred că este important să vadă cum sunt trataţi oamenii ca noi.
J. D.: Îmi pare rău. (Pleacă ruşinat.)
Îngrijitorul (către copil): Tu cine naiba eşti?... Haide, şterge-o. Dispari!... În regulă, mai rămâi.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângându-l pe Yin Yao

Te urmăm acasă pe Munte.
Mergem iarăşi printre stejari şi pini verzi.
Tu sălăşuieşti pururi dincolo de Norii Albi.
Doar acest pârâiaş curge către Omenire.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi purtam nume de floare

la naştere, moartea ne dă nume de flori
şi noi trebuie să avem grijă de grădina ei
pentru că ea atât de mult a iubit florile
încât vrea să le ştie mereu aproape

sunt zile când aduce acasă buchete întregi
dar sunt şi zile viforoase când ajunge cu braţele goale
dar nici măcar asta nu o împiedică să ne pună nume de flori
şi să ne aştepte-înflorirea ca să ne culeagă

"într-o grădină, de soare plină
sunt doar o floare mirositoare
cine mă ştie şi cine mă vrea
trebuie să vină şi să mă ia...."

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!