La mine acasă, în Zhongnan

Trecut de vârsta tinereţii – seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva ataşat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalţă.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim şi râdem — noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că pentru mine, acasă trebuie să fie un sanctuar. Trebuie să simt că am scăpat de ziuă când ajung acasă.

citat din Bella Heathcote
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pescuit pe malul fluviului Wei

În undele neclintite ca apele oglinzii,
În adâncul fluviului Wei, înoată crapi şi lipani.
Eu vin agale cu nuiaua din bambus pe umăr
Şi,-ajuns pe mal, prind cârligul.
O adiere uşoară de vânt împinge pluta spre larg,
Întinzând cei trei metri de fir.
În vreme ce trupul se odihneşte-n aşteptarea peştelui,
Inima mea cutreieră Pământul Deşertăciunilor.
Demult, un bătrân cu părul alb
A pescuit pe prispa-aceluiaşi fluviu;
Un pescar de oameni, nu de peşte,
La vârsta de şaptezeci de ani
L-a prins pe Wen Wang.
Însă eu, când mi-am aruncat cârligul,
Nu m-am gândit să prind nici peşti şi nici oameni.
Lipsindu-mi măiestria de-a captura orice fel de pradă,
Mă-ncălzesc doar lângă ape,-n lumina de mierie-a toamnei.
Mai târziu, plictisit, strâng uneltele;
Merg acasă şi beau o cupă de vin.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Recviem Mozart spune

Femei pe care le pot vedea
femei din apă
ridicaţi-mi vă rog oasele
din lanul de grâu
oase asemeni unui buchet de mâţişori
şi aduceţi-le acasă în cutia unei viori.

Femei pe care le pot vedea
femei curate
femei ale fluviului
mergeţi vă rog în lanul auriu.

Când deznădăjduit
călăresc un snop de grâu încercând să ajung acasă
culegeţi-mi vă rog oasele risipite
şi aşezaţi-le într-un cufăraş cafeniu
pe care luaţi-l apoi acasă
ca pe o zestre a voastră preţioasă.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

acasă

Acasă este locul unde, când trebuie să te duci, trebuie să te primească înăuntru.

definiţie de Robert Frost
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Şi zboară singură în noapte spre o stea.

Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârşit al sufletului meu
Astăzi, eu mă-ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.

REFREN

Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-aşteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul şi cu inima.

Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toţi-n seară
La gura sobei, printre atâtea povestiri.

Azi, miroase-a mere coapte iară
Şi a gutui păstrate pe-un bătrân cuptor
Teiul din grădina de afară
Ne retrezeşte al copilăriei dor.

REFREN

Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-aşteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul şi cu inima.

Acasă, icoană-i sacră din copilăria noastră
Acasă, e Dumnezeu cu noi duminica la masă
Acasă, ni-i ruga pusă în genunchi, ne e altar
Acasă, acasă, e Raiul unde ne întoarcem iar.

E Raiul unde ne întoarcem iar,
E Raiul unde ne întoarcem iar.

cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (6 decembrie 2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că toţi actorii se întâlnesc cu Dumnezeu când sunt pe scenă. Şi se întâlnesc şi cu celălalt... E o linie subţire pe care trebuie să mergi şi cred că, în general, atunci când putem să facem un lucru bun şi să influenţăm cumva sufletul sau psihicul fie chiar şi al unui singur om care ne urmăreşte, ne întâlnim cu Dumnezeu.

citat din Irina Movilă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând cum pleacă cineva

Descălecăm; îţi ofer vin
şi te întreb, unde te duci?
Răspunzi, nimic nu merge cum trebuie! —
întors acasă vreau să mă odihnesc lângă Muntele Sudic.
Atunci pleacă - nu te mai întreb nimic—
Pentru norii aceia albi nu există sfârşit.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume se pot întâmpla lucruri fără nici o cauză care să le facă necesare, iar oamenii pot face lucruri fără nici un scop explicabil, ca să nu mai vorbim de vreun scop rezonabil.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un navigator îndrăzneţ

Uneori îmi vine,-aşa, să plec hoinar în lume,
Un navigator îndrăzneţ cutreierând pe mare,
O problemă,-atâta am, cine-o să mă-îndrume,
Dacă mama rămâne-acasă? Grea-întrebare.

Apoi, cine-o să-mi cânte de nani-nani oare,
Cine-o să mă legene-n bărcuţa mea de marinar,
Cine-o să-mi cheme îngeraşul seara la culcare
Şi să mă sărute că-mi spun seara rugăciunea clar?

Mă-întreb dacă-acel marinar nu-i cumva ghinionist
Şi nu se simte foarte, foarte singur când
Bate straşnic vântul şi dacă, abătut şi trist,
N-ar vrea să fie acasă, să pună iar piciorul pe pământ.

La urma urmei, nu mai plec hoinar în lume,
Până nu împlinesc opt ani renunţ la mare,
Mai bine mai stau acasă, departe de valurile-n spume,
Unde mama-mi alungă spaima doar c-o-îmbrăţişare.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i fata?

Fata cu ochii ca iarba
face să-mi tremure barba.
De emoţie şi teamă,
că nu mă mai bagă-n seamă,
nu mai ştiu nici cum mă cheamă.
Când o văd mă fâstâcesc,
mă roşesc şi ameţesc,
iar dacă vreau să-i vorbesc
simt că se-ncleştează gura,
gândurile-mi curg de-a dura,
simt că mă cuprinde ura.
Deschid gura, amuţesc,
încep să mă zvârcolesc,
şi rostul nu mi-l găsesc.
Când văd că râde cu alţii
mă dezleagă doar prelaţii,
delirez şi cad în transă,
doar aşa-mi creez o şansă
de a fi în preajma ei
ca să-i sorb din ochi scântei,
s-o ating, să-i mângâi faţa,
cum soarele dimineaţa
pupă roua, soarbe ceaţa.
Doamne, dac-ar fi a mea,
să ştiu că şi ea m-ar vrea,
m-aş face luntre şi punte,
din loc aş urni un munte,
i l-aş pune la picioare,
iar alături trei izvoare,
o pădure de brazi deasă,
iar la umbra răcoroasă
i-aş construi mândrii casă
să se simtă ca acasă,
acasă unde doar noi
să fim unul amândoi,
trăind anii tinereţii
până la sfârşitul vieţii.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt acasă între zi şi vis

Mă simt acasă între zi şi vis,
unde copiii-ncinşi de goană dormitează,
unde bătrânii-n jurul cinei se aşează
şi locu-i luminat de focu-aprins.

Mă simt acasă între zi şi vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
şi fete, prinse-n zvonul depărtat,
pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd.

Şi într-un tei iubirea mi-am închis;
şi verile ce tac într-însul, toate, se mişcă iar,
în crengi nenumărate,
şi iar veghează între zi şi vis.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia apare atunci când îţi cauţi identitatea în trecut, când crezi că tu eşti trecutul tău. Cealaltă iluzie apare când îţi cauţi împlinirea în viitor: "Trebuie să devin ceva anume, să devin mai întreg; într-o zi, voi ajunge acolo."

citat din Eckhart Tolle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta singur nu mai sunt
Pe geam pătrunde raza unei stele
Nemaivorbind că-n pipa de cireş
Găsit-am un gândac de duşumele.

În seara asta, musafirii vin
Cu flori, cu gânduri bune, cu "Ce bine
Că ne-ntâlnim măcar din când în când
Să mai vorbim de noi, de ei, de tine."

În seara asta versul e curat
Şi răcoros ca vinul din ulcele
Din pipă fumul urcă-nmiresmat
Şi se înalţă-ncet până la stele.

poezie de Mihail Mataringa (1 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt acasă

Eu sunt acasă între zi şi vis.
Unde copiii aţipesc, încinşi de joacă,
Unde bătrânii seara stau şi se înfoacă,
Şi vatra luminează locu-nchis.

Eu sunt acasă între zi şi vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.

Şi-un tei mi-e pomul preferat;
Şi verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un şuierat
Şi stau de veghe între zi şi vis.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă uit la chestii negative, nu citesc presa negativă, nu urmăresc lucruri care nu mă inspiră şi nu mă înalţă, nu mă fac să mă simt om şi femeie.

citat din Loredana Groza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplări dinăuntru

Sunt lucruri pe care nu le spunem până la capăt, din lipsă de timp, din lipsă de curaj, din lipsă de noi înşine
Sunt lucruri care mor în noi de dimineaţa până seara şi habar nu avem ce sunt şi ce pierdem

Când dormi toate continentele de pe pieptul tău se apropie încet, încet, unul de altul
Ca în urma unui cutremur care are loc la mare adâncime şi care nu se resimte la suprafaţă
În corpul tău mor dinozauri, dispar specii, apar altele, toate fricile, toate iubirile se apropie
Unele de altele, îşi ramifică rădăcinile până cuprinde tot, se îmbină într-o formă de relief nouă
Privesc cum dormi dus departe şi totuşi atât de aproape încât îţi pot modifica cu degetele
Forma inima, forma gândurilor friabile prin mâna mea cleioasă ia fiinţă un vas de lut
În care îmi pot pune în siguranţă tăcerea şi mai ales iubirea, dau drumul iazurilor
Şi peştii îţi sar până aproape de tavan, liberi de ţărm, cumva fericirea izbucneşte
Dintr-o bucată de pâine pe care un câine o târăşte prin praf, e o nebunie de nedescris
Şi tu dormi, la toate răscrucile e pus semnul pericol de moarte, să-ţi ţină simţurile ascuţite
Niciodată nu eşti singur şopteşte semnul de fiecare dată când treci, de fiecare dată când trec
Toate săgeţile le pun în teacă, îmi fac loc în tine ca un copil fugit de acasă, liber de ţărm
Adorm şi eu în peştera asta rece unde se aude doar sângele picând din eprubetă

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea prieteniilor care se fac la întâmplare si continuă la întâmplare, dar numai până atunci când ajung s-o dea în bară cu precizie!

citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

acasă

Acasă este locul unde te simţi cel mai puţin singur.

definiţie de A. Lynn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tot mergând înainte, am ajuns într-o pădure mare, mare, fără seamăn, şi m-am rătăcit prin bungetul acelei păduri, de nu mai ştiam pe unde să ies la oameni. Când, o dată văz înaintea mea un moş, fleoş de bătrân, uitat de moarte şi de Dumnezeu. Eu îi spui după ce umblu şi cum m-am rătăcit. Moşul, încărcat de zile cum era, se pune jos, stă de vorbă cu mine şi, cu un grai blajin, îmi arătă drumul pe unde să ies acasă, şi îmi zice să mă întorc, căci râvna noastră a ascultat-o Dumnezeu.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Zăbovind leneş în ploaie,
sub streaşină mă strecor.

O clipă prelungă,
urmăresc cu nesaţ picăturile şiroind.
De m-aş prelinge odată cu ele,
spre adâncul reavăn!

Exilate în depărtare,
în albastrul indigo, mă dor ramurile fremătând.
De m-aş dezintegra,
să mă-ntrupez în furtună!

Ploaie să fiu,
nesubstanţă să devin,
şi-n univers să mă-ntorc,
acasă.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!