Rodica Nicoleta Ion

Furtuni în adânc
vulcan rătăcit în abis -
lacrimă vie.

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Lacrimă

Miroase-a must amar -
Lacrimă de frunză de nuc...
M-aplec peste lume
Învelindu-mă cu tăcerea
Ascunsă în ultima secundă
Pe care clepsidra mi-o amintește...
Clopotul vieții vuiește!
Învolburat, râul timpului
Generează furtuni de secunde.
Lava de lacrimi bolborosește
La marginea sufletului...
Toate într-o simfonie de toamnă,
Unică și de necontestat.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Moartea

Moartea-i un somn adânc și greu, din care,
Vreaodată, nimeni nu se va trezi
O noapte-ntreagă mult prea obositoare,
Dar dincolo de ea nu va mai fi o zi.

Timizi, creduli, pășim în calea-i... Încă,
Ne-ademenește. Drumul altei lumi,
De lacrimi plin e, și-i o rouă-adâncă
Și-i nu abis și-s sute de furtuni...

Hotarul dintre lumi ne-așteaptă. –N noapte
Pășim sfioși, în suflet, ducând eternitatea
Se-nclină munții și vuiește marea
Căci viața e mai scurtă decât moartea.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Prizonierat

Prizonieră am fost...
Lacrimilor mele nu am găsit cale spre inima ta.
În spirala durerii am alunecat
Și m-am rătăcit.
Am simțit furtuni zbătându-se-n mine,
Ploi biciuindu-mi liniștea...
Vulcani au aruncat cu lavă
În venele stropite din sârg cu otravă...
Potrivnice vremi!
Caruselul luminii mă prindea
Ca pe o aripă-n zbor.
Redă-mi libertatea,
Ori lasă-mă liniștită, să mor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lelianei...

Este o fire expansivă din punct de vedere sentimental,
Căci sentimentele evadează din ea
Într-un vulcan de cuvinte ce ne mângâie,
Scurgându-se în noi, în fiecare,
Cu mărinimie și har – Leliana.
Târziu a devenit vulcan, arzând
Liniștea compusă cu trudă.
Râuri de lavă se înalță ca niște trandafiri de lavă
Pe cerul durerii.
Prietenia se clatină și... asudă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Paharul fericirii bolborosea ca un vulcan, revărsându-și spuma catifelată în hohote de râs. Aproape că uitasem de oboseală și de trecerea timpului.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Nu vreau

Nu vreau să existe moarte pe pământ
Vreau cu pruncii-n viață să trăiesc,
Să zâmbesc cu fiece cuvânt
Pe care din suflet îl rostesc.

Ca un porumbel, pe-ntinse zări,
Cu o pană deschizând trecutul,
Vreau să trec prin pătura de nori
Și să zbor în univers cu vântul.

Prin furtuni, zburând nedeslușit,
Ura nu pătează existența...
Singuri vom rămâne-n infinit
Măsurând cu umbre penitența.

Vreau vulcan să fiu, să ard mereu,
Vie ca o flacără în noapte
Vreau să fiu de-acum aceeași eu
Cea de-aici și dincolo de moarte.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Licăr de viață
tăcere și lacrimă -
un măr înflorit.

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Caută nebunul din tine în ochii celor din jur; doar ei sunt oglinda sufletului tău rătăcit...

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Teodor Dume

Ca un vulcan

zgomotul din lăuntrul meu
vibrează la suprafață
ca un vulcan
vine din adânc
tinzând
să-mi acopere ființa

și fiindcă știu să iubesc
respir din
frumusețea celorlalte lucruri

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Neliniști

Neliniști prin stomac trecătoare,
Roi de fluturi
Și păsări zburând spre plus infinit,
Pace, căldură, culoare,
Primul sosit...
Liniștea, când cerul senin se coboară-n furtuni,
La margini de lumi...
Râuri de fericire
Peste cuvioase furtuni...
Ropot de cai în tânguiri,
În iriși pătați de sentimente confuze...
Doar tu treci ca un necunoscut
Prin pădurea de sentimente,
Prin oceanul de frunze
Ce ți se deschide în suflet,
Ca o poartă spre vis.

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Teamă

Mă tem de uitarea dureros de amară
Ce-și înfige în mine dinții de fiară.
Mă tem de tăcere,
De-ntuneric mă tem,
De noapte și tunet,
De furtuni și blestem...
Mă tem de tiranii cu sânge de șarpe,
Mă tem de armele ce seamănă moarte.
Mă mai tem... și mă-nchin Dumnezeului meu,
Că-mi cunoate tristețe
Și m-ajută la greu...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De-ar fi

De-ar fi să mor,
Voi să-mi găsiți un loc
Aproape de dușmanii mei,
Să pot să fiu alături de acei
Ce m-au vândut...
Vreau vorba mincinoasă să le-ascult
Și plângerea în van,
Căci vor avea, nu pumnul de arginți,
Ci rugi fierbinți...
Să-mi cânte-n noapte fluierul de soc,
Să-mi lumineze pe cărări de foc
Iubirea de prieteni și copii,
Iar când nu are cine mă jeli,
Puneți să-mi cânte fluierul de fag,
Să-mi treacă ploi de lacrimi peste prag.
Doiniți-mi plâns de lacrimă amară
Pentru acei care-au plecat din țară!
Ciopliți-mi tron din trupul unui brad!
O veșnicie-n lume vreau să ard...
Vulcan mi-e gândul și-am erupt în voi!
Aici e frig cumplit și vânt și ploi...
Mi-e sufletul arzând - o lumânare
De-acum, în marea morții-ntunecare.
Sinistre legi mi-au frânt identitatea,
Mă doare plânsul și mă strânge moartea!
În mine bate-un clopot, timpul doare
Și-am rătăcit a anilor cărare.
La crucea grea de lemn, în rugi sfioase,
Rămân pe veci doar candelele arse.
De ce m-ar plânge cei ramași, un hoit?!
Și poate cu aceasta, am spus tot...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lacrimă (răspuns Gabrielei Mimim Boroianu)

Lacrimă, bobiță de lumină,
S-a strâns și s-a-ntors la rădăcină,
Spre chemarea lacului divin
După care însetați tânjim.

Lacrima - o rugăciune sfântă
Ce prin ne-cuvinte ne cuvântă...
Mântuire gândului bolnav,
Plâns tăcut de dorul celui drag.

În mătănii de mărgăritare
Lacrimi sute strălucesc în zare.
Cer - altar, o lacrimă pământul
Când ne dă, din suflet, rod, cuvântul.

Lacrimă - un vis la el acasă,
Fulger, taină, mantie cerească,
Flamura iubirii și-a dreptății
Către care aspirăm cu toții...

Un complot de taină și durere,
Drumuri de lumină către stele,
O, mirific cânt, mirific vis,
Plata noastră pentru paradis.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Descriere

Pleoapa cerului este un gri tulbure...
Privirea-mi aleargă prin vânturi - un fluture,
M-ascund în tăcere - vulcan. Și-n adânc
Sunt frunză bătută de vânturi... Și plâng...

Mi-e ochiul câmpie de grâne... Amnar,
Tăciunele vieții, sub vânturi de jar,
Arzând spre-n apusuri, mai mult mă apasă...
Devin rătăcire în drumul spre casă.

Și-n râuri de lacrimi, sub sălcii, îmi cresc
Coăiii - paharnici de Mire Ceresc...
Sunt verdele frunzei-smarald. Ametist
Pictează-ntristarea goblenului-vis.

Mi-e sângele taina rubinului... Geană
Zbătându-se-n mine e mama mereu...
Sunt clopot ce bate în faptul de seară,
Sunt tot mai aproape de Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Lacrimă de soare

Și altor vremi ai fost sortită -
Copac al frunzelor ce tac
Și fericirea o imită.

Sămânță din esențe vii
Și ceruri pure, risipind,
Ai vrut să te întorci spre zi,
Iar azi, copac, te vezi murind...

Porunca de a-ți ispăși
Pedeapsa ta de flori și frunze
Ce-ngălbenesc în toamne, știi,
Orice copac trăind o duse.

De astăzi, așteptarea ta
E doar o rană care doare.
Pe trupu-ți plin de cicatrici,
Sunt doar o lacrimă de soare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lacrimă

Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
și prin zăpadă fluturi zboară-n roi.

Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheață-și sapă drum
un peștișor cu solzii argintii.

Nu e nimic o lacrimă acum,
a înghețat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
să binecuvânteze azi doi miri.

Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punți
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munți.

poezie de (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Adina VSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vulcanul

Se vede în zare, ca o lampă de foc
Un vulcan, gravând
Pe lava abia răcită urmele
Sufletelor rătăcite, plângând, suspinând...
Se spulberă cenușa lor în fiecare atom
Pierzându-se liniștea
În vuiet de valuri încinse, până dispare...
Apoi tăcere... tăcere...
Până ce ploaia, spală-ne cu lacrimile ei,
În zeci de anotimpuri, umbrele urmelor rămase vii.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Un înger zboară

- cu dedicație pentru Pescărușul Fericirii

Un înger de lumină zboară
Prin ființa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...

Și din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viața asta sens.

Prietenia-i un amnar!
Este al vieții noastre har.
Lăsați panerul cu minuni
Să ne-nsoțească în furtuni!

Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune
Lăsat peste această lume.

Și pică lacrimă și ploi,
În cer, în lume, peste noi...
Simțim și spunem: vrem schimbare!
Dar porțile interstelare,

Ne țin închisă libertatea
Cât prin celule trece moartea
De spirite și de iubire.
Eu voi rămâne... FERICIRE...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Buchet de iubire

Ai șoptit în tăcere despre minciuna dragostei mele
Am mâzgălit cu sufletul coala durerii,
Am înțepat cu penelul ochiul sufletului în care te-ai ascuns.
Îngerând cuvinte, am sorbit sărutul
– singurul hemostatic ce făcea parte din vis.
M-am oprit speriată de întuneric...
Unde-i lumina? Când s-a risipit oare? Scrâșnet de roți.
Trenul visului se oprește la punctul zero al uitării.
Sunt un amnezic rătăcit într-o gară,
Aud răsăritul, dar am rătăcit la margine de apus.
Dantela rochiei de mireasă strălucește
La terasa singurului tren al iubirii, iar călătorul ești tu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Re-naștere

Mai naște-mă odată și-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură și-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Și sufletul îmi e întunecat.

Și de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanșă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieții simt alean.

Poate că n-am știut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Și renăscând, abia m-am mântuit.

Dar eu îți cer: mai naște-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.

Cerșesc, străin, la porți, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Și nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Și lumi de pace-n mine se surupă.

O vrajă în neant se risipește,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naște-mă odată! Și păzește,
Să nu mă pot simți... ne-vinovat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook