Lacrimă
Miroase-a must amar -
Lacrimă de frunză de nuc...
M-aplec peste lume
Învelindu-mă cu tăcerea
Ascunsă în ultima secundă
Pe care clepsidra mi-o amintește...
Clopotul vieții vuiește!
Învolburat, râul timpului
Generează furtuni de secunde.
Lava de lacrimi bolborosește
La marginea sufletului...
Toate într-o simfonie de toamnă,
Unică și de necontestat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Râul morții
Se-ntinde râul morții
Precum lanul de grău...
A început secerișul de suflete...
Vuiește cerul de durerea clopotului
Și lacrimi de spice cad peste
Carnea pământului.
Riduri de spice se strâng
În nopți sângerii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rest de timp
mestecăm secunde
reprimând timpul
într-o pastilă de vorbe
ronțăite într-o doară,
cântând într-o toamnă
că de fapt viața n-are haz
și face caz de ne-cazul
adunării de sterpe idealuri
în locul în care mijeau
până mai departe
draperiile luminii
seci acum
de-o pată galbenă de soare...
doar gândul de a fi
mă usucă de toamnă
ca pe o frunză
fabricată din hârtie creponată,
rest la împărțirea
timpului de trăit în lume...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Cerul s-a deschis precum un fermoar
Și nori sângerii au pătruns
Pe sub coama zimțată a apusului
Pe care dansau ca pe un ocean,
Frunzele toamnei lebedele tăcerii.
Furtuni forfecau liniștea
Cu lame de fulgere.
Noaptea s grăbea să prindă ultimul tren.
Lacrimi albastre alunecau pe caldarâmul uitării.
Pașii treceau prin horă de tunete
În univers...
Tăcerea se așternuse ca un pled peste inima mea.
Toamnă, toamnă târzie,
Toamna în care am împlinit
Cincizeci de ani...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lacrima cerului coboară peste viață...
Un albatrros peste valuri verzi, înspumate,
Purtând în adânc durerea, spaima și noaptea,
Amărăciunea și tristețea din noi,
Afundând-o în șoapte,
Sinistre, dureros de murdare,
Pătate cu resturi de leșuri de scoici,
Cu umbre filiforme de roci...
Cerul mai jos s-a plecat,
Ca o rugăciune, ca o mătanie...
Sfântă lumină! Covor de frunze
Pudrat cu aur și miere,
Cu rouă arămie,
Picurând în mormânt
Taina sângerilor lăsată peste pleoape
Ca o pelerină de lacrimi.
O noapte continuă tânjind
După taina ascunsă
În lacrima cerului coborâtă tăcut
Peste viață.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă...
Toamnă, treci la braț cu umbre stranii,
Cu furtuni la geamuri bați... Și plângi...
Plâng la geamul casei, iar, castanii,
Și cu vâturi pacea mi-o alungi.
Versuri aurii, în îmbulzeala
Ce se-ascunde-n mustul călimării,
Curg în râuri tumultoase sera
Și-n tăcere îmi inundă zorii.
Transformată într-o vrăjitoare,
Cu urgie timpul ni-l săruți
Și-ai să lași pustiu în călimară,
Frunze rupte și copaci desculți.
Arămii gutui lucesc în geamuri,
Sunt poteci pustii sub tălpi de vis...
Lacrimă pe gene, blonde voaluri,
Vânt, singurătate, suflet trist...
Plâng în noi chihlimbării poeme
Și sobor de gri ne învelește.
Un tic-tac absurd în vremuri grele
Și povești de viață spuse bătrânește.
Foc la gura sobei, plângere de noapte,
Plângere de versuri și de amintiri,
Un sobor de lacrimi, un sobor de șoapte,
Toate în poemul marilor iubiri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri
Peste țarini pustiite de tăceri și vânt de toamnă,
În păduri cu nobil vuiet, plâns de lacrimi de aramă
Se aude ca un clopot... Și-n sălbatică cântare
Trec soldați de vatelină în mantii strălucitoare.
Cor de păsări de tăciune... zumzet peste tot pământul...
Roditor pământ anume spre-a sădi în el cuvântul...
Must de trainice-oseminte cu specific omenesc,
Peste glia ființei noastre unde vorbele rodesc...
Ruginii, de sângeri parcă, vin apusurile-n grabă...
Dau în pârg gutui... E toamnă! Și ce dacă? Și ce dacă?!
Cade bruma pe obrazul țării fremătând de dor...
Simfonii transcendentale cântă îngeri în amvon...
Râu învolburat de lacrimi... Treceri de pletoase umbre...
Toamna veșniciei noastre cu tăcere grea se umple...
Nu mai pot să-mi număr anii! Sunt o toamnă despletită...
Sunt o toamnă... numai una... în decade împărțită.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroase-a toamnă
Miroase-a toamnă răzvrătită
A ploaie rece și-astfalt ud,
Când frunzele vântul le-agită
Copacii vrând să-i vadă "nud".
Miroase-a pârg, a fructe coapte
Miroase-a toamnă și-a gogoși
Când cu ghiozdanele în spate
Spre școală trec copii sfioși.
Miroase-a toamnă când grăbit
Pe stradă alearg-un trecător
Căci ceasul său deșteptător
În zori de zi nu l-a trezit...
Miroase-a toamnă cu umor
Ce umbrele și le-a lungit.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-am fi?!
Tăcerea din adâncul meu
E un ocean,
În care se răsfrâng
Ca plaja risipită în adânc,
Atâtea lacrimi
Ca-ntr-o clepsidră
Nisipul viu ce-și caută odihnă
Spre dincolo de timp.
De s-ar opri tăcerea, timpul, moartea
Într-o zi!
Lacrima și tristețea,
Neliniștea oceanului rănit
De valul înspumat, de neoprit...
Dacă tăcerea sufletului ar pieri
Și timpu-n loc, o clipă s-ar opri,
Eu... tu... ce-am fi?!
Un vas, o umbră, lin cutreierând
Drumul ce leagă noaptea de cuvânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Prin metropole tăcute
Dusă e, de vânt, cenușa
Rătăcitor secunde
Și deodată, iată, pare
La Biserica uitată
Ce abia se vede-n zare,
Că se va deschide-o ușă...
Vântul, mângâindu-i trupul
Timpului ce balansează
Într-o clipă și-ntr-alta,
Cu unduioare frunze
Îi șoptește ca să intre,
Liniștit, fără cuvinte,
Spre-a uni cerul cu marea
Și-n biserica tăcută, unde nimeni nu-i,
Tăcerea timpului se mai aude,
Cum își pierde mângâierea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
Bolborosesc a chemare
Ploile toamnei acesteia...
Bolborosesc a must rubiniu dând în fiert,
A gutui, a târziu -
O voce de clopot ascunsă și gravă...
O toamnă bolnavă...
Bruma se-nghesuie ca un ciorchine
La adăpostul ramurii frânte.
Frunzele cad în cascade de jad...
În ziua de mâine o altă toamnă,
Banală, pustie și goală...
Ca o zi învechită, de școală,
Cu clasa gheboasă
Și abecedarele vechi,
Cu muguri de vis la urechi...
O toamnă plutind
Peste lumea de nea, peste albul tâmplelor reci,
De bătrâni cuminți, reumatici, dureros de apatici.
O toamnă prin care și tu ai să treci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuni în adânc
vulcan rătăcit în abis -
lacrimă vie.
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger zboară
- cu dedicație pentru Pescărușul Fericirii
Un înger de lumină zboară
Prin ființa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...
Și din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viața asta sens.
Prietenia-i un amnar!
Este al vieții noastre har.
Lăsați panerul cu minuni
Să ne-nsoțească în furtuni!
Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune
Lăsat peste această lume.
Și pică lacrimă și ploi,
În cer, în lume, peste noi...
Simțim și spunem: vrem schimbare!
Dar porțile interstelare,
Ne țin închisă libertatea
Cât prin celule trece moartea
De spirite și de iubire.
Eu voi rămâne... FERICIRE...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra vieții
Fiecare zi e importantă,
Mulțumesc pentru tot!
În fiecare firicel de nisip
adun sentimentele bune.
Viața mă învață zi de zi,
A iubi, a ierta, a înțelege,
a avea răbdare, a zâmbi,
a uita chiar, a te bucura!
Clepsidra vieții mai are...
Zile și luni, și ani mulți.
Învăț zi de zi și înțeleg,
A ierta nu e tot, e puțin!
Uneori chiar trebuie...
Să renaști din cenușă.
Să mulțumești deopotrivă
Celor ce mă iubesc și celorlalți.
Am fost nedreptățită, lovită,
Însuși Dumnezeu a lăcrimat,
De cât de mult am îndurat.
El m-a ajutat, mi-a dat aripi.
Clepsidra vieții e plină de
Căderi, biruințe, lacrimi...
dureri, ploi, furtuni, vânturi,
Soare, raze, săruturi de lumini.
Fiecare fir de nisip e viață.
Aleg să iert pe toți deopotrivă;
În armonie cu mine vreau,
Să rămân credincioasă Lui.
Oh! Tremur spasmatic, frică
Să nu pierd vre-un sfat de sus;
Tăcerea o transform în culoare,
Fiecare frunză în cuvinte vii.
Omule!... nu iubi cu gramul!
Nici măcar doar ici și colo!
Îmi desfac inima-n două,
Simt tot, fiece fir de vânt.
poezie de Carmen Tănase din Culorile Speranței sunt Iubirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar pentru Viviana
Vreme, vremuri, oameni...
E vremea un bulgăre de nea
Ce se rostogolește în
Lava vorbitoare cu versuri de jar
Și aromă de stea.
Vremurile trec -
Secundă între veșnicii,
Labirint în care tăcerea se rostogolește
Printre jaloane de timpuri.
Împliniri și dureri...
Tu ești anotimpul în care,
Păsări rostesc despre încredere și loialitate.
Tu poți sfărâma zidul nopții,
Tu poți să mergi mai departe!
Oamenii de azi, oamenii de ieri...
Decorăm liniștea cu irisul trecătorilor
Ce-și anesteziază durerea privindu-te
În oglinda sufletului argintată și pură...
Statui de timp interesate de necunoscut,
Aspirând spre istorii...
Mulțumesc pentru ceea ce ești
Și pentru că mă primești să fac parte din sufletul tău!!!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de sat...
Miroae-a mere dulci și-a pâine coaptă,
Miroase-a must, a nuci și a gutui...
Măicuța, tristă, mă așteaptă-n poartă.
Îi curg pe față lacrimi amărui...
Pe banca veche,-n seară, mă așteaptă.
Țăstu-i crăpat de timpuri și de vremi.
Icoana din perete mai veghează
Și amintiri și visuri sunt străjeri
Și sufletu-i rănit 'l-mbălsămează.
Ea calcă pe cărările de ieri...
E drumul gol și trist și prăfuit,
Nici clopotul din sat nu mai răsună
Și casele de mult s-au năruit,
Doar mama spune-n gânduri "Noapte bună!"
Durerea-i între gânduri și-a zidit.
Și vântul suflă șoaptele-i de dor...
Mi-a scris alalteri mama o scrisoare:
"E toamnă și e frig și este nor
Și nu am nici un strop de alinare
Și-o mângâiere până să adorm..."
Rămâi măicuță aripă și stea!
Până la tine calea este lungă.
Îți las în gând o lacrimă de-a mea
Și vin măicuță, vin la tine-n fugă.
....................................................................
Măicuța nu mai șade la perdea.
La poze ai privit și-ai lăcrimat...
Ai adormit, măicuță,-n veșnicie!
Din lume, mamă bună, ai plecat,
Doar lacrimi mi-ai lăsat, măicuță, mie.
Și azi, pământ și cer e-ndoliat.
Într-o batistă înnodată-n colț
Era iertarea, cât ai strâns de-o viață...
Acum ești Sus în Ceruri, nu mai poți
Să stai aici, cu noi, cu toți, la masă.
Ești printre sfinți și îngeri, Sus, acasă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom iubi fără cuvinte
Pe-această pagină, când vântul
Sufla-va dulce adiere,
O lacrimă va curge... Râul
Ei va aduce mângâiere.
Vulcani în inimi, anotimpuri
Pierdute printre ani, voi fi
Eu voi erupe pentru tine
Iar tu mereu mă vei iubi.
Eu voi fi noaptea. Zilei tale
Voi da răgaz prin ani, să treacă
Să nu ne-nebunească... fericirea
Învolburata vieții apă
Vom fi și alfa și omega
Și intru noi va fi tăcerea
Și infinitul vom cuprinde,
Îmbrățișând întreg pământul
Ne vom iubi fără cuvinte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om și-un câine vagabond
Un câine vagabond și-un om,
De griji și temeri obosiți,
Mâncau o pâine sub un pom,
Erau străini și oropsiți...
Ardea amiaza-n gândul lor,
Furtuni în piept le biciuiau,
Plângeau amar, le era dor
De cei în care mai credeau.
Nori cenușii pe frunți de vis...
La tâmple, albele ninsori...
În ceruri sărutări de vis,
La ei în suflet lacrimi, flori...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă toamnă
E toamnă! Strânse, stau roadele pe câmpuri...
Căpițele, spre transcendent se-nalță
Un pat de frunze ard în rânduri-rânduri
Altui poem îi dă de-acuma viață.
Se vede-n zare casa bătrânească...
Copaci de chihlimbar, în tânguiri,
Își caută pe zarea fermecată
Betea de nori... Uitații pelerini,
Aleargă-n vânturi, pe arcuș de stele
Și dansul lor se toarce și se frânge.
Și lumea toată trece peste semne
De neguri, de tăcere și de sânge...
Zadarnic sub umbrelele de nouri,
Împrumutând un aer ruginiu
Apare, roșu, soarele în pâlcuri...
E toamnă și-i atâta de târziu!
Albinele trudesc din zori în seară...
Se-nalță peste câmpuri ca un fum,
Miroase-a vin și a gutuie-amară...
O altă toamnă va veni de-acum.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa adevărului universal
O lacrimă, dreptul de-a fi,
Tăcere și vise, uitare,
E tot ce rămâne-ntr-o zi,
Vedem repetat cum se moare.
Apoi ca o frunză în vânt,
Un clopot de doruri străine,
Ne ducem, ne ducem pe rând,
Pe drumuri eterne, virgine...
O lacrimă, dreptul de-a fi,
Hulpav univers ți rapace,
Le vom avea într-o zi...
Și lumea din jur iarăși tace...
Clepsidra sa spart în tăceri,
În taine și-n cioburi de sticlă,
Din timpul trecutului ieri,
Cenușă de jar se ridică.
Tăcere și vise, uitare...
Din tocul în stele-nmuiat,
Curg lacrimi, curg lacrimi amare,
Iar ochiul e-un cer răsturnat.
Mă dor sub a versului pleoapă
Cuvintele, verbul "a fi",
Alunecă-n mine și sapă,
De dor și de vis, poezii.
E tot ce rîmâne-ntr-o zi,
E tot ce vom fi într-o clipă
Și-n jur e mister, sunt copii,
Noi plângem și-ades ne e frică.
Uităm și ne naștem tăcut
Din pace, din vis, din uitare.
Bunicul la tâmple cărunt,
Mai trece în vis pe cărare.
Vedem repetat cum se moare,
De teamă vulcani devenim,
Erupem și coapsa ne doare,
Bătrâni începem să fim.
Troiene de clipe se-nalță,
Murim și trăim repetat
Și trecem haotic prin viață,
Copii și părinți ne-au uitat.
Apoi ca o frunză în vânt,
Din ramura-trup astăzi frântă,
Focuri de lacrimi erup,
Iar vântul cu plângeri ne cântă.
Se-apropie ani brumării
Și ramuri dansează în noapte,
O viață în ere târzii,
O viață de lacrimi și șoapte.
Un clopot de doruri străine,
Același ecou repetat,
Tăcerea se-ntoarce la mine
Și toți cei din jur m-au uitat.
Nu știu nici ce sunt, nici ce este
Durerea din urmă de clipă,
În urmă rămâne-o poveste
Și munți de tăceri se ridică.
Ne ducem, ne ducem pe rând,
Morminte și cruci renegate,
Ne ducem, rămânem cuvânt,
În lume, în viață, în moarte.
Acolo-n nimicul etern,
Suntem doar o clipă uitată...
Eroi trecători prin infern,
Petală de rai, niciodată.
Pe drumuri eterne, virgine,
O frunză pe veștedul cer,
Se-ntoarce, se-ntoarce la tine,
Învăluită-n mister.
Se stinge pe dealuri pădurea,
Cărare de jad încolțește,
Se-mbracă-n argint astăzi lumea
Și totul în jur strălucește.
Pe drumuri eterne, virgine,
Ne ducem, me ducem pe rând,
Un clopot de doruri străine...
Apoi, ca o frunză în vânt,
Vedem repetat cum se moare.
E tot ce rămâne-ntr-o zi,
Tăcere și vise, uitare,
O lacrimă, dreptul de-a fi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra cu silabe
De când am descoperit,
într-o clepsidră,
silabe scânteie de gând,
care trădează emoții,
am prezumat că ele
sunt clipele timpului meu.
De atunci,
învolburat de vrajă,
mă contopesc bucuros
cu marea-ntinsă și...
mă petrec cu zorii
desțelenind
o plajă de-așteptări.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!