Paharul fericirii bolborosea ca un vulcan, revărsându-şi spuma catifelată în hohote de râs. Aproape că uitasem de oboseală şi de trecerea timpului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regatul fericirii

În regatul fericirii mele,
Nimeni să mă caute nu ştie...
Oh, purtam la gât mărgean de stele
Şi-alergam prin vis, copilărie!

Prins în leagăn de lumini şi umbre
Între roze, crini şi chiparoase,
Nimeni azi paharul nu-mi mai umple
Cu plăceri şi amintiri frumoase.

Când în lacuri de oglinzi albastre
Ca o lotcă, lacrima străluce,
Numai umbra fericirii noastre
În adâncuri stranii ne va duce...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitasem geamul deschis peste noapte, iar praful străzii supraaglomerate se furişase în dosul perdelelor ce foşneau crud la cea mai mică adiere de vânt. Pe cerul pleoapelor se strânsesera nori grei, nori fără început şi fără sfârşit... De aici senzaţia de greutate şi de oboseală care mă stăpânea şi-mi încătuşa voinţa de a mă trezi.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni în adânc
vulcan rătăcit în abis -
lacrimă vie.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lelianei...

Este o fire expansivă din punct de vedere sentimental,
Căci sentimentele evadează din ea
Într-un vulcan de cuvinte ce ne mângâie,
Scurgându-se în noi, în fiecare,
Cu mărinimie şi har – Leliana.
Târziu a devenit vulcan, arzând
Liniştea compusă cu trudă.
Râuri de lavă se înalţă ca nişte trandafiri de lavă
Pe cerul durerii.
Prietenia se clatină şi... asudă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la oboseală (prietenei mele, Rodica Nicoleta Ion, stresată de nunta fiului)

Am plecat tiptil spre piaţă,
Cu amicele, pe jos,
Dar, fir-ar ea de viaţă...
Mi-am luat rochia pe dos!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatroşi străvezii trag marea cu hamuri nevăzute, marea se ridică tăcut, apoi cade în cascade de lumină, regretându-şi peştii, stâncile, ţărmul, valul prin care a desenat veşnicia timpului ei, aşa cum eu, trag cortina secundelor, regretându-le trecerea, afundându-mă într-un somn adânc, din care doar amintirea de-a fi mă trezeşte constant.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcere

Camera de tortură a timpului este tăcerea!

definiţie aforistică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă a exista

Un om care nu luptă
Este deja mort,
Căci în zadar secundele se risipesc pentru el.
Nu prinde lumina alunecând pe sub streaşina gândului,
Nici nu vede fluturii timpului
Pendulându-şi aripile
Între tăceri şi cuvinte.
Pentru el,
Noaptea s-a instalat izbitor de devreme,
Purtând pelerina depresiei.
A exista înseamnă să rămâi vulcan şi furtună,
Far şi ţărm,
Îngemănat într-o îmbrîţişare eternă,
Dându-ţi consimţământul credinţei eterne,
Până la moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu lacrimi

Stelele picură tămâie
În paharul verde-fosforescent.
Deseori sunt absent...
Îmi sorb lacrimile de un roşu aprins,
Spre a deveni foc de nestins.
În sufletul meu sunt incendii
Şi scrumul a desenat litere
Ce s-au dus în vântul speranţei.
Am un abces la aortă.
Îngeri în alb se strâng
Să-mi salveze puroiul pierind în amurg.
O schije mi-a secţionat o sincopă.
Sinapsele mi-au dat o mână de ajutor...
De atunci... zbor...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este ascuns...

Lumina se ascunde în întuneric
Şi fericirea-n durere...
Se dilată viaţa, întocmai inimii unui cardiac
Pregătit pentru marea finală.
Se caută substituirea unui element
Şi favorizarea atacatorului.
Se torc gândurile în fuioare de sentimente.
Arde ca un vulcan fiecare atom,
Cât ne mai putem numi om.
Şi când am găsit ceea ce căutam, fericirea,
Descoperim că ne-am fi dorit
Să ne rătăcim, infinit,
Prin labirintul timpului
Şi să cunoaştem imperfecţiunea fiecărei clipe
Ce face parte din noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată de trecerea timpului este chiar trecerea.

aforism de David Boia (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diploma de ziua femeii sau reţeta fericirii

Jugul căsniciei creşte,
Fiică, mamă sau soţie,
Dar odată-n an primeşte
Profilactică hârtie.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua din ochi

Din roua ce din ochi ţi-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Acelaşi vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit paşii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respiraţia să te iubească
Sincer şi dezinvolt,
Mă caţăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate

Am râs adânc, un râs ca spuma,
La epigrama ce-am citit.
Şi râd în hohote şi-acuma,
C-aşa sunt eu: un ipocrit.

epigramă de George Caranfil din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente...

Papilele gustative ale creierului
Te-au savurat ca pe lumina sufletului.
S-au aliniat nopţile, dorindu-şi pedeapsa
Unui surâs.
Te-am transformat în lumină
Şi în iubire a înmugurit trandafirul sărutului...
Eşti paharul meu cu şampanie
Pe care l-am sorbit cu prima
Înghiţitură a fericirii.
Din degetele mele picură roua...
Când m-ai atins mi-au transpirat unghiile
De amploarea sentimentelor.
Talpa ta străluceşte de vraja atingerii.
Te hrăneşti cu mine
Şi prin noi respirăm fiecare cuvânt.
Când te dezbrac de cuvinte, iubeşte-mă!
Nu vreau să mă tem de iubire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aproape toamnă –
vântul bătând la geamuri
şi frunze căzând

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina orbului

Mă tem că mă voi trezi
Într-o dimineaţă în întuneric,
Că lumina se va ascunde
Ca într-un joc de copii
Şi nu o voi mai putea găsi niciodată....
Atunci mă veţi putea găsi vinovată?!
Ce legi mă vor lăsa pentru o veşnicie,
Ca martor al tăcerii şi al întunericului?!
Poate că am pierdut cheia destinului
Şi acum sunt pedepsită... aşa-i?!
Ori poate că am găsit calea spre rai...
Sau am pierdut pasărea fericirii,
Iar aceasta s-a transformat în
Înger cu pene de foc
Şi sărut de rubin...
Mă închid în mine, plâng şi suspin.
Sunt vulcan şi furtună
Sub pleoapa de plumb,
Scormoesc în tăcere,
Nu mai văd,
Strig Demiurgul şi ţip... până când?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul măsoară trecerea timpului raportându-se la trecerea sa. Altfel, ce rost ar mai avea să jongleze cu noţiuni abstracte, total străine de fiinţa sa?!

aforism de Mihail Mataringa (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere!

Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămiţarea,
Spre a le putea înţelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieţii.
Răsărit şi apus,
Anotimpuri transferându-şi misterele,
Fluturi şi flori,
Păsări şi susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Şi totuşi... atât de departe...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cuvinte uitate sau note răvăşite pe partitura universului, bagheta magică a timpului trece peste noi, lăsând urme adânci.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!