Re-naștere
Mai naște-mă odată și-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură și-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Și sufletul îmi e întunecat.
Și de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanșă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieții simt alean.
Poate că n-am știut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Și renăscând, abia m-am mântuit.
Dar eu îți cer: mai naște-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.
Cerșesc, străin, la porți, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Și nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Și lumi de pace-n mine se surupă.
O vrajă în neant se risipește,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naște-mă odată! Și păzește,
Să nu mă pot simți... ne-vinovat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vulcani
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre mântuire
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.