Miros de flori

Miros ninsorile de flori,
Imperiul veşniciei poartă obiceiul
De-a pune în icoane sărbători
Şi-n poezia vieţii înveşmântează teiul.

Harul rotunjit de pomenire
Deschide clanţa vâltorilor în zbor,
Se rotesc domniile în mine,
Istoria renaşte în popor.

Încalec roibul desenat cu smoală
În poveşti cu tonomate reci,
Îndepărtarea-şi pierde din picioare,
Se-nalţă tronuri vechi pe noi poteci.

Mătasea ceţii trece-n cimitire
Şi haosul rămâne ne-ntrerupt
Când cerul sorţii-şi pune sânul
La gura nemuririi ca să fie supt.

Miroase a petale în iarna care vine,
Păsări se înalţă peste nori,
Eşti garoafa crescută din zăpadă
Şi-n jurul tău buchete, miile de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramură de stea

Lebăda albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Aripa-i mângâie vântul
Din vioară descântată.

În inima-i s-aud poeme,
Îndemn să trecem peste ger,
Să aşteptăm o melodie
Pe foşnete venind din cer.

Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuş strunit de nori,
De muguri şi de fericire
Care se nasc de sărbători.

Şi eu voi ţine strâns în suflet
Şi-n inimă vioara ta
Iubire, fulgul meu de viaţă,
Tu eşti o ramură de stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de viaţă

Vioara albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Căluşul vântului mângâie
O liturghie-adevărată.

În inima-mi s-aud poeme
Şi-ndemn să trecem peste ger,
Să aşteptăm o melodie
Pe aripi venind dinspre cer.

Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuş strunit de flori,
De muguri şi de fericire
Care se nasc de sărbători.

Şi eu voi ţine strâns în suflet
Şi-n inimă vioara ta
O, Doamne, fulgul meu de viaţă
Adus de tine printr-o stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri şi câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar şi-n locuri strâmturele;
Mai găseşti flori şi pe piept
Şi pe cap când eşti deştept,
Flori poţi prinde la stomac,
Sunt şi-acelea cu caimac;
Flori se scot şi prin viu grai,
Sunt şi flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mai spun?

Ce să mai spun când viaţa e frumoasă,
Când inima iubirii o ţin în zbor ades,
Când tu eşti muza din rime, luminoasă
Şi vieţii mele cu zâmbete dai ghes?

Ce să mai spun când vise împlinesc
La pieptul tău fierbinte cu miros de flori,
Când ştiu că-n puful vieţii cu tine locuiesc
Sub cerul de rugină cu stele-n loc de nori?

Ce să mai spun când ştii că port în piept
Inima-ţi de aur cu fericirea-n picuri
De zâmbete şi rouă-n profilul de poet?
Pe care l-ai pictat în irişi, să mă bucuri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea care creşte

Ploi de flori şi ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme şi lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.

În belşug şi-n sărăcie,
În mocirle şi-n icoane
Trece firul vieţii noastre
Cu virtuţi şi cu slogane.

Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.

Şi-n lumina-mpărăţiei
Unde ţara se-nnoieşte,
Pui armuri obişnuinţei
Sub o cruce care creşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

Femeie, azi e Ziua ta,
Eu te iubesc cu pietate,
Voiesc dar prin urarea mea –
De bine şi de sănătate,

De-a pururea a te urma,
Căci cea mai dragă-mi eşti fiinţă,
Eu îţi consacru viaţa mea
Şi-a jurământului credinţă.

Se scutur miile de flori,
În calea vieţii Dumitale
Şi cu ai dragostei fiori
Te-acopăr cu a lor petale.

În feerii de sărutări,
De la obraz pân" la picioare,
În faţa ta aştern cărări
De flori cu zâmbetul de soare.

Las" să-nflorească-n orice zi,
Dulci zâmbete pe-a tale buze
Şi-n dragoste mereu de-ami fi
Cea mai aleasă dintre muze.

poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi...

*

Şi din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeţ ciudat răsare...
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoţeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini şoptind grăbit -
Parcă spune-o taină mare
Unui soţ închipuit...
Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, şi iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.

Faţa lui se lămureşte, -
Pare-nduioşat acum...
Visător şi lung priveşte
Casele de peste drum:
Poartă mică... pomi în floare...
O fereastră luminată...
Streşini albe de ninsoare...
Toate-i par ca altădată!

Şi păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
"Bulgăraş de gheaţă rece,
Iarna vine, vara trece
Şi n-am cu cine-mi petrece...
Bulgăraş topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc..."

Glasul, înecat, se curmă.
Omul, şovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tichia de zăpadă

A pus primăvara tichie de zăpadă
Pe fruntea ghioceilor, la mine în ogradă,
A pus masiv şi celor din pădure
Unde viorelele abia mai pot să-ndure.

Buna Vestire vine cu peştişoru-n coadă,
Vântu-ajută iarna cea năroadă
Că pierdut-a calea în ornic de rugină
Pe unde primăvara încearcă să revină.

Mieii albi sunt slabi, se înnegresc pe bot,
Paştele-i aşteaptă cu cozonac şi tort,
Sub crucea sfântă, de dragul lui Iisus,
Mă-nchin creştineşte cu sufletul supus.

A pus şi pune primăvara tichie de zăpadă
Pe fruntea României, mândră ca o fată,
Unită-n sărbători din sângele de fraţi
Ce-nalţă tricolorul de-un veac peste Carpaţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeţi,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineţi.

Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Şi să ţâşnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.

Buchete de speranţe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aş vrea să le udăm,
Veşminte din petale ne-om pune de la flori
Şi-n valsul vienez prin nori să alergăm.

Să fim pe cerul vieţii doi fluturi prinşi în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste şi viaţă să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez şi forţă şi mister.

Sublimă oglindire mi-e viaţa –
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor şi-n salt.

M-aşteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri şi pătrate şi cercuri mai ales,
Şi sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.

Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streaşină de raze şi de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Şi din amintire îmi fac sărbători.

De ziua mea torn în pocale mirtul
Şi îl servesc la masa-nmiresmată
A vieţii, aşteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile şi zile

Am zile bune şi am zile rele,
Zile când te gândesc, şi-n care nu,
E viaţa mea un fel de paspartu,
Ştiind deschide uşile rebele.

N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Şi astfel, n-am păşit către liman,
Şperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-aţi produce vreo corvoadă.

Pe cerul alb trec păsări într-aiurea,
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Şi de sub mierle a fugit pădurea.

Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii la Maxim...

Am zile bune şi am zile rele,
Zile când te gândesc, şi-n care nu,
E viaţa mea un fel de paspartu,
Ştiind deschide uşile rebele.

N-am vrut să-mi las sărutul în zăpadă,
Şi astfel, n-am păşit către liman,
Şperaclul meu e doar un talisman,
Departe de-aţi produce vreo corvoadă.

Pe cerul alb trec păsări într-aiurea
Chemându-se pe nume disperat,
Cerul de lapte a agonizat
Şi de sub mierle a fugit pădurea.

Dar, când mă strigi de dincolo de nori,
Am zile bune ca un pom cu flori.

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii mei frumoşi

Poeţii mei frumoşi, sub fluturi de lumină,
Puneţi poezia pe-a inimii regină
Şi trageţi cu miere şi polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.

Buchete să se-aşeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis şi sărbătoare.

Poeţii mei frumoşi, ţara ni-i sfântă,
Ascultaţi când inima cuvântă,
Trageţi cu miere şi polen în nori
Şi lăsaţi reginei coroane dulci de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce vine...

pe faţa mea
a ta
şi-n noi
nu simţim
corzi de strune
vibraţii în ramificaţii
ea lasă
pe faţă obraji
la colţuri de gene
înăuntru adânc în tine
în mine şi-n el
secunde pune prin ore şi zile
pune ani
ia din frăgezime
din roz face cenuşiu
crapă buze
ciopleşte cute adânci
ia din toate
încet
îndoaie oase
degete strâmbă
lacrimi pe ochi lasă să curgă
pune ceaţă
ia culoare voiciune
când vine dacă mai este trezire
vine în zori de zi
sau...
spre lăsat de seară
nu ştii
ea stă mereu de pază
atenţie
nu eşti atent o clipă
o secundă
şi...
nu mai eşti
dispari ca o nălucă

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am trădat şi n-oi trăda iubirea

Nu am trădat şi n-oi trăda iubirea,
Nu am umblat şi n-oi umbla aiurea,
La pieptul tău, rămân. Eşti fericirea!

Prin ochii tăi privesc stelele-n zori,
Sorb al poeziilor dulceţuri şi fiori,
Oricât de-ntunecat ar fi cerul cu nori.

În cruda primăvară eşti florilegiul meu,
Eşti aripă de înger, eşti un semizeu,
Torsul de femeie ţi-l mângâi mereu.

Şlefuim steluţe, punem cuvinte-n flori,
Iubindu-ne profund suntem nemuritori,
Vopsim nemărginirea cu proaspete culori.

Păşim spre Creatorul în momente crude,
În inimă viaţa prinde limpezi unde,
În clepsidra vremii sporim clipe profunde.

Şi ne sfinţim, fireşte, cu lacrimă din flori,
Să fim frumoşii lumii în prag de sărbători,
Să ne-ntâlnim şi-n vise şi să fim iertători!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger din raze

Din fuiorul timpului cresc flori de vis,
Tu eşti lujerul ce prelungeşte spaţiul,
Retina ta pătrunde-n candelabre
Unde şi eu privit-am cu nesaţiu.

Te laşi la braţul Îngerului Raze
Creat anume-n Raiul Nemuririi,
Vântul întrebării te poartă în sămânţa
Pusă-n suflet, încolţind iubirii.

Stau cu mâna-ntinsă înspre calea
Ce te aduce-n zbor din stelele pitice,
În inimă te voi purta cu grijă,
O taină-a măiestriei iubirilor antice.

Nu voi lăsa în jurul tău otravă,
Nici timpul împietrită cărămidă,
Frumuseţea ta, căldura-ţi şi virtutea
Îmi pune în balsamuri dragostea avidă.

Am să te port în pieptu-mi o vecie
Chiar dacă Domnul spaţiul ar curba,
Iubirea mea nu e grădină moartă,
E-o inimă de vise şi te port în ea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfuzii de iubire

Toamna îşi arata petalele de sânge,
De frunze prin ogradă ca un mare preş,
Vântul le înalţă, le-alungă, le adună,
Niciodată în muncă nu dă greş.

Transfuzii colorate cerute de pământ
Trâmbiţează iarna care stă să vină,
Sufletul în mine aprinde-o lumânare
Aşteptând iubiri din floarea ta senină.

Ne-or dezgheţa în cântec păsări călătoare
Când ghioceii vieţii se-ndesesc în păr,
Mă las sub luna plină la pieptul tău cu dor,
Transfuzii de iubire să-mi faci gustând un măr.

Branula, n-o schimbăm, de alt măr îmi pui
În gura existenţei, să mă trezeşti la viaţă,
După ce mă saturi de transfuzii multe
Îmi şopteşti: când pleci, e dimineaţă?!

Mă furişez în toamnă prin petele de sânge,
În ograda largă doar frunzele foşnesc,
Un câine din vecini a apucat să urle,
Iarna mă cuprinde şi-n urmă tot privesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu arzi în palme stele...

Tu arzi în palme stele
Şi-n inimă iubirea,
În vise merg gondole
Şi-n sânu-ţi tresărirea.

Izvoare de lumină
Îmi previn convulsii
De când îmi eşti vecină
În taina cu iluzii.

Te-aştept într-o oglindă
Să ne vedem odată,
Tu floarea ce colindă,
Eu, gândul ce te-aşteaptă.

Desculţă trece vraja
Prin timpul arămiu,
Singurătatea-i straja
Momentului ce-¬ţi scriu.

Mătasea de nori negri
Coboară peste noi,
Prin vis mergem integri
Ca fulgerele-n ploi.

Te-aştept în raiul unic
Născut în veşnicie,
Pe-un sărut teluric
Crestat în poezie.

Zâmbeşti, dulce-i nectarul
Florii vorbitoare
Care-şi arată harul
Plutind în depărtare!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cu făptura ei de floare
Şi cu daruri noi,
Veşnica biruitoare
A sosit la noi.

Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Văl de argint ea are norii
Albi şi subţirei.

Naltă, mândră, stă-n picioare
În rădvan domnesc...
Gingaş chip de fată are
Braţul voinicesc.

Viu struneşte-n aer zâna
Roibi hrăniţi cu jar;
Cai de vânt, scăpaţi din mâna
Cruntului Ghenar.

Bubuind înaintează
Pe un pod de nori,
Până iese-n drum de rază
Străjuit de flori...

La rădvanul ei, în soare,
Să priveşti nu poţi!
Ard la osii pietre rare
Fulgere la roţi.

Ferecaţi de caru-i de-aur
Vin, în pas zorit,
Crivăţ cel nebun şi Faur
Cel neisprăvit.

Ea-şi priveşte cu mândrie
Prinşii de război
Chiuie de bucurie
Roibilor apoi...

Şi rădvanul de lumină
Trece scăpărând
Brazi şi palteni i se-nchină,
Freamătă pe rând;

Apele i-aruncă perle,
Când o simt trecând;
Grauri se rotesc, şi mierle
O petrec cântând.

Fulgeră din zbor...
Sub roate Ia ce-i slab sau mort:
Sfarmă crengile uscate,
Rupe-al iernii tort.

Năruie pe unde trece
Cuiburile vechi
Şi cu sufletul petrece
Tinere perechi.

Peste ochii lor adie
Văluri de colori;
De la sânul ei, zglobie,
Le aruncă flori...

Flori de rug, flori de zăpadă,
Zboară-n lunci mereu
Ah, şi una fu să cadă
Drept la pieptul meu!

Semn zeiţa face-n pripă
Roibilor să stea
Ah, şi ei opresc o clipă
Drept la poarta mea!

Fii la noi binevenită
Tu, regina mea!
Mâi, de-acu, la noi, iubită,
Nu te depărta!

Ea mă mângâie, c-o mână...
Ţineţi-o, voi, sorţi!
Mult nu poate să rămână:
Sunt şi alte porţi!

Dus cu sufletul aiure,
O petrec în văi,
Peste vârfuri de pădure,
Pe cotite căi...

Dintr-un timp se-nalţă tare,
Urcă în tării...
După ea se iau în zare
Stol de ciocârlii.

Dar şi zborul lor se curmă,
Şi cântarea lor
Codrii verzi rămân în urmă,
Flori jelesc de dor...

Printre raze mii, nebuna
Se topeşte-n zbor
Păru-i fâlfâie totuna
Cu mătasea lor.

poezie celebră de Panait Cerna din Convorbiri literare (aprilie 1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene, legendă şi credinţă

În magia nopţii-n care
sfânt Ion zidea cărare,
cu minuni la... apogeu
date, doar de Dumnezeu,

Cerurile s-au... deschis
spre a lumii paradis,
a trimis din sori culoare
pe-a īntinderii candoare.

Şi a dat picuri de viaţă
peste codri cu verdeaţă,
peste fân şi câmp cu flori,
ce se vor deschide-n zori.

Roua e şi ea părtaşă,
miruind pruncii din faşă,
când zâna fertilităţii
a coborât pe scara nopţii.

Zânele se-ntorc în şir,
pe pământ aduc delir,
şi în dansuri nelumeşti
reînvie vechi poveşti.

Sânziene, cu miros magic,
au putere antialgic,
au în ele stropi de soare,
râu de galben în culoare.

În buchete se-adună
flori rupte parcă din lună,
strălucesc mirositoare
cu puteri de leacuri, care,

Prinse în cununi, se spune,
în descânt cu gânduri bune,
dau puteri vindecătoare
iubirii dă dor, cărare.

Zboară sânziene-n noapte,
dau belsug în tot, şi-n toate,
miruiesc gradini şi câmpuri,
păsări fac să umple crânguri.

Vin din cultul geto-dacic,
reanimă ce-i nostalgic,
De vrei chipeş, tu să fii
spală-ţi faţa-n zori de zi,

Cu-n buchet de ‘'sânziene'',
dă cu rouă peste gene,
au un dar... miraculos,
numa'n zori când viu miros.

Ele, ne urzesc şi puntea,
cu lumini adapă mintea,
între ceruri şi... pământ
şi-ntre rugi duse de vânt.

Doar sfinţind cum se cuvine
noaptea zilei care vine,
vom simţi puteri divine
peste drumul către mâine.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!